ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Dacă n-aş crede în Dumnezeu, n-aş putea scrie nici un rând. Nici n-ş putea să-mi pun această cumplită întrebare, deşi sunt unii care o mărturiesc fără să le-o ceară cineva. Nu ştiu unde am putea încadra această întrebare…? La întrebările grave care ne-nspăimântă şi se îndreaptă către noi ca o sentinţă şi ca un ultimatum care naşte alte întrebări “Atunci de ce trăim?” sau “Pentru ce trăim?” Cum am putea să avem gândul curat şi cum ne-am putea îndrepta privirea către biserica noastră ortodoxă, care este vrednică să ne arate iubirea în Dumnezeu şi în păzirea poruncilor Lui. Căci zis-a Domnul: “Fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl găsesc”. A răspunde că a crede în Dumnezeu nu trebuie să ceară nici răgaz, nici amânare. Sfânta Scriptură ne învaţă că Dumnezeu făcut lumea din nimic, prin puterea Cuvântului şi a Voinţei Sale atotputernice. A zis: “să fie” şi s-au făcut toate pe rând, în şase zile: în ziua întâi lumina, în ziua a doua cerul, în ziua a treia pământul cu pomii şi plantele, în ziua a patra soarele, luna şi stelele, în ziua a cincea peştii mării şi păsările cerului, în ziua a şasea animalele pământului şi, mai pe urmă, omul.

De ce se sinucid unii oameni? De ce îşi dau foc sau se spânzură? Din cauza ideologiei, a delirului prin care trec? A deşertăciunii prin care trec, în care se afundă din ce în ce mai mult? Au oare, în ochi, aceşti oameni, acel coridor întunecat la capătul căruia se găseşte moartea şi nu mai pot să se întoarcă pe drumul pe care au pornit? Şi iar ne întrebăm: “Dacă Dumnezeu a făcut lumea şi nu altcineva, cum să nu credem în El?”

Nu ştiu cât interes prezentăm noi, oamenii, fiinţa noastră, dacă am fi lipsiţi de Dumnezeu? Nu ştim numărul bărbaţilor şi nici al femeilor care nu cred în Dumnezeu? Credem că numărul bărbaţilor este mult mai mare, că mamele nu trăiesc numai pentru ele, ci şi pentru copiii ce i-au născut.

Se spune că orice casă este zidită de către cineva, dar ziditorul a toate este Dumnezeu (Sf. Apostol Pavel). A pune întrebări despre Dumnezeu, a scrie o scrisoare către Dumnezeu, nu credem că este un păcat.

Unii socot că pentru a crede în Dumnezeu ar trebui să li se arate şi să-l vadă. Să poată vorbi cu El.

Ce înţelegem prin “chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” în om?

Prin chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om înţelegem că sufletul ne este nemuritor, că are judecată, simţire şi voinţă.

Omul, prin săvârşirea neîntreruptă a binelui, putea ajunge să se asemene în sfinţenie cu îngerii şi cu Dumnezeu.

Dumnezeu a pus pe om să stăpânească pământul şi lucrurile lui. De aceea, a binecuvântat pe Adam şi Eva şi le-a zis: “Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!” (Facere 1.28).

Despre credinţă s-au dat infinite definiţii, dar adversarii credinţei şi ai bisericii ortodoxe au fost şi vor rămâne.

Fiecare om are un înger păzitor. De aceea, închei prin această Sfântă rugăciune: “Sfinte îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul!”

MIRON ŢIC