ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Arhimandritul Veniamin Micle este descendentul unei vechi şi renumite familii româneşti din Maramureşul istoric, înnobilată la mijlocul secolului al XIV-lea. Nobilimea românească din această zonă a ţării era caracterizată de nobleţea specifică proprietarilor de moşii, asemănătoare feudalilor din Europa occidentală a Evului Mediu timpuriu, care nu avea la bază diplome regale, ci recunoaşterea unanimă din partea adunărilor generale a obştilor săteşti.

Strămoşul arhimandritului Veniamin, nobilul Ioan Micle de Şugatag s-a afirmat în viaţa socială şi militară a epocii, evidenţiindu-se ca mare proprietar funciar, viteaz în războaie şi înzestrat cu alese calităţi morale, însuşiri ce i-au favorizat accesul la înalte demnităţi încredinţate de însuşi regele Ungariei, devenind o personalitate emblematică pentru întreaga familie.

Fiul lui Timoftei şi Eudochina Micle, Veniamin Micle s-a născut la 7 iulie 1939, în Plopiş-Şişeşti, judeţul Maramureş, primind la botez numele Valer. În familie, viitorul arhimandrit primeşte o aleasă educaţie creştinească, în tradiţia muncii şi a disciplinei, pe care o desăvârşeşte de la vârsta de 15 ani în Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, condusă de protosinghelul Iustinian Chira.

Activitatea cultural-ştiiţifică a Prea Cuviosului arhimandrit este orientată  spre două direcţii  principale, una teologică şi alta istorică, fiind preot prin pregătire şi vocaţie, şi istoric prin pasiune. O ramură esenţială a arhimandritului Veniamin s-a concretizat în volume, studii şi articole consacrate domeniului său predilect: Omiletica şi Catehetica, fiind caracterizat într-o lucrare recentă, ca un remarcabil predicator care „a îmbogăţit literatura Catehetică şi Omiletică românească cu studii de valoare excepţională”.

Fiindcă  moaştele Sfântului Grigore Decapolitul se află în biserica Mănăstirii Bistriţa, cercetările Părintelui arhimandrit s-au oprit şi asupra vieţii şi activităţii acestui mare făcător de minuni, reuşind să-l facă cunoscut românilor, din ţară şi din străinătate, prin mai multe lucrări documentate cu o bibliografie impresionantă. Cercetările sale s-au axat cu predilecţie asupra monahismului, a vieţii mănăstireşti, a mănăstirilor renumite din Ţara Românească, adevărate focare de spiritualitate şi cultură românească. Arhimandritul Veniamin – recunoscut specialist în paleografie – a cercetat, de-a lungul anilor, nenumărate documente originale de la Academia Română şi din alte arhive, pe temeiul cărora şi-a redactat o parte din lucrări.

O altă preocupare majoră a arhimandritului Veniamin Micle priveşte cercetarea tezaurelor de cultură rezultate din alte preocupări ale monahilor: alcătuirea de cărţi, copierea unor texte liturgice sau patristice, păstrate la Sfântul Munte Athos. Arhimandritul Veniamin a evocat cu multă sensibilitate subiecte de larg interes ale culturii româneşti, despre Nicolae Olahul, Pravila de la Govora, Noul Testament de la Bălgrad – 1648, ieromonahul Samuil Micu, în cultura românească şi „Cronica” lui Gheorghe Şincai. În unele domenii, arhimandritul Veniamin a adus contribuţii de pionierat: despre români în Cronicile franceze din secolul al XIII-lea, despre prima Cronică universală în limba română, primul act mănăstiresc în limba română, primul tipograf  bucureştean, primul egumen al Mănăstirii Hurezi, primul stareţ al Mănăstirii Bistriţa, sau despre mitropolitul Dosoftei inedit.

Părintele arhimandrit Veniamin Micle este pentru noi, „o legendă vie” vrednică de urmat şi un exemplu de imitat . Arhimandritul de la Bistriţa este o adevărată carte de istorie bisericeasă şi naţională.

Preşedintele Comitetului Municipal Drăgăşani

“Cultul Eroilor”, purtător de cuvânt al ANCE – filiala

judeţeană Vâlcea

IONUŢ-COSMIN DRĂGHICI