ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Închide-ti inima si-n minte gandurile,

Pastrand pentru tine doar ce-i mai bine,

Iar restul neimportant lasa-l sa-l ia vanturile,

Ca doar credinta si speranta sa fie regine!…

******

Aveam vreo 16 ani, cand am intalnit – la manastirea din Sinaia – un calugar tanar, doar cu cativa ani mai in varsta decat mine. Era prin iulie: luna lui cuptor. Pe cer stralucea soarele, iar razele lui raspandeau o caldura aproape insuportabila. Pana si asfaltul de pe drum, sub mangaierea caldurii dogoritoare a soarelui, devenise moale si-l simteam ca parca ar fi vrut sa-mi smulga sandalele ce le purtam in picioare. Purtam niste pantaloni scurti, de culoarea neagra a asfaltului, iar pe mana stanga, pe camasa albastra a uniformei mele de elev de liceu aveam prinsa o bucata dreptunghiulara de panza pe care era numele scolii pe care o urmam si numarul meu de inmatriculare: 77.

Intrasem pe poarta larg deschisa ce dadea in curtea manastirii si ma grabeam sa intru, cand aud ca cineva ma striga, nu pe nume, ci dupa numarul ce-l aveam pe mana:

-Hei, elev „77” ce te grabesti, tot nu poti intra in sanctuarul manastirii, daca nu-ti deschid eu?

M-am oprit si am intors capul sa vad cine glumeste pe seama numarului meu de inmatriculare. De mine s-a apropiat un tanar imbracat in sutana sa neagra de calugar. Pe cap avea o caciulita, tot neagra, de forma cilindrica, iar in picioare purta niste sandale. Ochii lui caprui si tineri ma priveau curiosi, iar pe fata lui luminata de soarele amiezii se putea citi bucurie.

În timp ce ne apropiam de usa bisericii, i-am spus tanarului calugar ca am venit sa ma rog lui Dumnezeu la manastire, ca sa ma ajute sa primesc aprobarea ministrului invatamantului sa ma transfer la un liceu din Bucuresti.

– De unde vii pe caldura asta? – ma intreba el, in timp ce deschidea usa.

– Locuiesc foarte aproape: in cladirea cu doua etaje ce se vede de aici – i-am raspuns eu, aratandu-i cu mana directia incotro sa privesca.

– Acolo este orfelinatul, unde era sa ajung si eu, dar spiralele vietii sunt tainice, iar Dumnezeu m-a chemat sa-I slujesc doar Lui si am imbracat sutana de calugar. Sunt cel mai tanar calugar din aceasta manastire.

Între noi a continuat o convorbire indelungata si s-a legat o prietenie de lunga durata, ca intre doi orfani ce si-au gasit ocrotirea doar in Dumnezeu.

Mi-am adus aminte de acest episod din vita mea, astazi, dis-de-dimineata, pe cand imi scotoceam prin sertarele mintii un subiect pe care sa-l asez pe ecranul computerului, cu ajutorul literelor de pe claviatura ce-mi sta in fata mea. Deodata, m-a strafulgerat sintagma, folosita de prietenul meu calugar, demult, in tineretea mea: „spiralele vietii”…

Am inceput sa scriu despre fericirea omului care intelege cauzele lucrurilor care exista, cand am aflat, mai aprofundat, ca Dumnezeu m-a plantat pe acest pamant, cu un scop minunat: sa fiu format de El, pentru Cer. El m-a si iedentificat, sapand undeva, in fiinta mea spiralele vietii, intr-un chip codificat misterios purtat in corpul meu de la leagan la mormant, ca un elev sarguincios, in scoala dura de pe pamant, cum am purtat pe mana mea de licean, candva, cifra 77: numarul meu de inmatriculare…

M-a plantat, pe planeta Pamant, Dumnezeu,

Ca pe o samanta vie, ca sa-nfloresc ca un pom

Şi s-aduc roade gustoase, ca marturie ca-s om,

Cu-nteligenta din vesnicie, pusa-n creierul meu.

De-atunci, galopez pe-un cal sanatos de viata,

Pe care am mostenit-o de la parinti, de dimineata.

Parintii o aveau, ca tezaur, de la bunicii mei,

Ce-o primisera – prin strabuni –  de la Dumnezeu…

Ma minunez si nu-mi vine sa cred ca, din embrion, omul are trasaturile viitoare: de bun sau rau, destept sau prost, cinstit sau canalie si atatea alte trasaturi, mici sau mari, bune sau rele… Este un mister? De ce asa? Niciodata nu vom pricepe, ci doar ne vom zbate sa supravietuim intr-o lume sortita sa fie asa. Şi viata pe toate fatetele o vom cerceta, ca sa mai descoperim ceva…

Ce este viata? O deschidere spre eternitate, o deschidere spre orizont, libertate, fericire, risipire de energie, munca si oboseala, lacrimi si veselie, proza si poezie, nazuinta spre inaltime, visuri de implinire, deceptii, scoala de selectare, sanatate, boala, credinta, indoiala, efemer, inceputul vesniciei…

Putina durere, putina placere,

Putina linste si aroma de fericire,

Ca apoi, un nor sa vina peste lumina;

Şi lucrurile se pierd in negura de rugina…

Unde este timpul si anii frumosi,

Cu speranta, credinta si-ndoieli pe carare?

Und sunt anii cei tineri si luminosi?…

Toate-au pierit cu lumina din soare…

Dimineata de aur si noaptea purpurie,

Ca si viata, dispar odata cu palpaiala de lumina;

Şi doar moartea ramane pe lume regina,

Caci tot ce apare pe lume dispare:

Cine se naste se stie precis ca si moare!…

Viata este darul cel mai de pret, pe care Dumnezeu ni l-a dat, codificat, ca sa experimentam vesnicia, pe drumul ce-l parcurgem pe liniuta de unire dintre leagan si mormant, pe acest pamant. Este un drum, pe care mergem, in cautarea fericirii… Viata-i o „retea” de spirale, ca niste petale nevazute cu ochiul liber care dirijeaza aproape toate aspectele esentiale biologice ale existentei noastre.

Viata este o spirala inimitabila, un fel nerabdator si pasionat de a fi si de a invata sa descoperim sensul vietii noastre pe acest Pamant. Secretul vietii il gasim fascinant si divin in dubla spirala  a acidului deoxyribonucleic ce desemneaza una dintre cele mai complexe si mai miraculoase molecule organice care se gaseste in fiecare celula de fiinte vii si care este esentiala pentru identitatea oricarui organism, de la fiinta unicelulara pana la omul contemporan.

Acronimul pentru acidul dezoxiribonucleic este grupul de majuscule ADN, in care recunoastem genele, intr-o structura de dubla elice,                                                           un fel de „scara” alcatuita din lanturi organice elastice, legate prin „treptele” care unesc perechi de baze azotate (molecule organice: adenina, citozina, guanina si timina) ce se combina intr-un anumit mod, intr-o ordine precisa. Acesta dirijeaza aproape toate aspectele esentiale ale vietii noastre biologice.

Codificarile ADN-ului sunt uluitor de precise, iar perturbarile in procesul chimic din el duc la mutatii genetice, care sunt – de fapt- stergerea unei parti din informatia aflata in molecula. Aceste  mutatii pot fi provocate de factori mutageni, cum ar fi radiatiile cosmice, dar pot fi induse si de catre oameni instruiti in acest scop (geneticieni).

Saltul calitativ al decodificarii structurii ADN-ului a fost uluitor de important pentru cunoasterea „secretului vietii”, aflat in dubla elice a acestuia, in care se ascunde o inteligenta misterioasa, capabila sa ia decizii care „opereaza in interiorul fiecarei celule din corpul nostru, pana la nivelul proteinelor si enzimelor”.

Cum fiecare fiinta vie are un ADN unic, importanta descifrarii codului sau este covarsitoare in dezlegarea enigmelor vietii noastre.

În cartea „Originile cunoasterii”, J.Narby subliniaza ca <<ADN-ul insusi este un fel de „cod” care functioneaza prin intermediul unui sistem de incifrare numit „cod genetic”, care este izbitor de asemanator cu sistemele de codare folosite de oameni. Anumite enzime editeaza transcrierea ARN (acidul ribonucleic) a textului ADN si-i adauga acestuia noi litere; orice eroare facuta in cursul acestei editari poate fi fatala intregului organism; asadar, aceste enzime iau in mod constant deciziile corecte, daca nu, atunci ceva merge gresit, ducand la cancer si alte boli. Celulele isi trimit reciproc semnale, sub forma proteinelor si moleculelor. Aceste semnale inseamna: divizeaza-te sau nu, deplaseaza-te sau nu, sau ramai in viata. Fiecare celula asculta in acelasi timp si trebuie sa le inregistreze si sa decida ce sa faca>>.

Am dorit intotdeauna  sa stiu care este esenta lumii si care este secretul vietii ce uneste tot ce exista, ca sa inteleg plasa de conexiuni subtile ce leaga toate madularele mele intre ele. E curios, ca atunci, cand am aflat ca spirala unei cochilii de melc marin si spirala unei galaxii sunt descrise de aceeasi ecuatie matematica, am atins o beatitudine perpetua… Am dedus ca spirala gandurilor mele este similara cu cea a galaxiilor care se rotesc nepasatoare de milioane si milioane de ani, iar spirala vietii mele s-a incadrat in ritmul de existenta al Universului, dupa cum a proiectat Dumnezeu, ca toate fiintele sa fie laolalta in matricea a „tot ce exista”, pe felia de timp rupta din vesnicie ce ne-a fost data sa calatorim pe nava Pamant, o viata de scoala mortala, ca sa invatam sa zburam, dezlipiti de forta gravitatiei prin credinta in Isus Mantuitorul, in {ara Luminii si fericirii vesnice…

Spiralele vietii continute in molecula de ADN se gasesc in rezonanta cu toate spiralele elementelor din natura, iar omul poarta in microcosmosul lui oglinda macrocosmosului. În fiecare fiinta umana exista dorinta de constientizare  a Marelui Mister ce ne leaga cu Creatia si Creatorul ce ne-a pus in cortul nostru de lut ceva ceresc: sufletul nostru ce suspina inlauntrul nostru, dorind sa se reuneasca cu vesnicia, in fericirea de Acasa. Eu cred ca  sufletul ne este spirala eterna ce ne inradacineaza in infinit prin abisuri de lumina. Uneori, te simti inchis in spirala ta. Poate te intrebi: „Oare cum o fi intr-o cochile de melc?…” Prin pocainta poti atinge stadiul de liberare, devenind un mantuit fericit…

Fiecare isi are spirala lui de viata… Şi eu simt, astazi, cum alunec din spirala vietii finite spre ultima bucla a ei, fiind gata sa-mi vad sufletul decoland din cochilia tinei, spre libertatea bucuriei, armoniei si fericirii vesnice din lumea lui Dumnezeu: Tatal meu… Îmi umplu, de acum, sufletul numai cu bucurie, ca-n viata mea de pamantean doar fericirea sa-mi fie!

Purtam in noi o comoara: viata noastra, ascunsa in ADN-ul fiecaruia, in dubla lui spirala ce ne tine in cochilia de viata reala pentru un numar de ani pamantesti, ca sa-nvatam sa traim liberi si fericiti in Cerul vesniciei.

Ca sa nu uitam de El, Creatorul ne-a tesut in fiintele noastra o panza de lumini ce ne arata calea si farul spre care plutim pe nava vietii in anii inscrisi cu litere mari pe inima noastra, care a pornit, cand a trebuit, si va inceta la vremea prezisa.

„… voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu” ( Evrei 8:10).

„…fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu”( Romani 1:19).

În fiecare celula este gravata dorinta lui Dumnezeu sa ne dea mantuirea si fericirea. În noi purtam o comoara de mare pret: ADN-ul nostru. Asigurarea vietii se intretine prin producerea de noi celule. În celule este depozitat planul de arhitectura al dezvoltarii vietii, strans in ADN (adica in acidul dezoxiribonucleic) care prin dubla spirala, in forma de scara, minunat de misterioasa, poarta – minune! – toate caracteristicile macro si microfizice, functii fiziologice complicate ce ne sustin sa fim oamenii creati de Dumnezeu, ca sa traim un numar de ani si pe Pamant.

Prin reproducerea celulelor se mentine viata, dar puterile creratoare sunt in nucleele lor, in care se petrec adevarate minuni. Acidul dezoxiribonucleic (ADN) neavand functia de a strabate peretii nucleilor este ajutat miraculos de acidul ribonucleic(ARN), tot un agent al vietii, care fotografiaza literlamente ADN-ul in toate detaliile, trece prin peretele nucleului intrand in celula, unde isi arata ADN-ul si pune fabricile din celula (mitocondrii si alte elemente) sa fabrice o noua spirala cu insemnele vietii, formand alta celula: „o imagine fidela a ADN” transmitator de viata prin ARN. Cu alte cuvinte, in corpul nostru se petrec minuni, pe care noi nu le cunoastem, dar Dumnezeu ne-a daruit ceva de care ar trebui fiecare sa stim, sa multumim si sa urmam instructiunile de viata lasate de Dumnezeu pentru fiecare din noi in ADN-ul cu care El ne-a binecuvantat.

Viata este o spirala inimitabila ce mi se pare – mai ales acum! – ca fuge ca un tren accelerat, cantand uvertura la simfonia nemuriri, pe cand corpul este mentinut sa-si petreaca timpul ce i s-a dat, inima sa bata neincetat, sufletul sa tanjeasca de dor dupa vesnicie, iar mintea treaza sa ticluiasca proza si versuri din poezie…

Spirala este esenta vietii: elicea vietii, elicea mortii… ADN-ul este purtatorul informatiilor ereditare, inscrisa in structura sa, prin care controleaza toate caracteristicile fiintei umane, frumusetea sau uraciunea sa fizica sau morala, inteligenta si prostia, curajul si frica, extazurile si agoniile sale, precum si durata sa de viata – totul este inscris in secvente de nucleotide din ADN. Putem spune ca se adevereste intelepciunea din proverbul romanesc care spune ca „ce-ti este scris, in ADN ne este pus”. Mai plastic, romanul spune: „Ce-ti este scris in frunte ti-e pus!”

Prin ADN, fiecare fiinta  are o identitate moleculara, fiind un unicat a carui istorie a inceput in Eden si cu care isi va lua pasaportul spre vesnicie, fiecare la timpul cetei lui.

De nu poti schimba lucrurile, du-le eroic, cu credinta si optimism in carca, si simte fericirea cum curge prin creier, inima si gand, cititorule! Bucura-te ca mai esti in prezenta soarelui pe pamant si mai ai timp sa-ti pregatesti sufletul de decolarea finala! Nu uita: Dumnezeu vrea ca sufletul tau sa ajunga, prin credinta descoperita si-n spiralele ADN-ului in Raiul Sau.

Dupa ce ai aflat cateva ceva despre ADN-ul tau, in acest eseu, te indemn sa traieste clipe de Rai si aici pe Pamant, in partasie cu Dumnezeu!

Tu esti in Scoala lui Isus;

Si tot ce spui, prin grai sau scris,

Sa-nalte inimi mereu tot mais us,

Spre Locul sfant din Pardis!…

Tot omul se naste pe lume,

Lipsit de putere, sarman;

Cu dor e atras de o culme,

Dar singur, el se zbate in van.

Cristos este culmea dorita

De sufletul tau si de-al meu.

El Însusi ne poarta spre tinta;

Si nici un urcus nu-i prea greu!

Prof. DUMITRU BUHAI