Trezeşte-mă  Doamne, în fiece zi

cu Numele Tău susurându-mi pe buze!

Trezeşte-mă  cu Lumina luminii răsfrântă din adoratul Tău Nume!

Trezeşte-mă  cu speranţa  în  dreptatea Ta nemărginită!

Trezeşte-mă  cu gândul curat îndreptat către Tine!

Trezeşte-mă  din lâncezeală, din amorţire,

Trezeşte-mă  din întunericul minţii, din slăbiciunea trupească,

din nebuloasa de gânduri,

din vârtejul întâmplărilor zilnice,

din calvarul de a fi departe de Tine!

Trezeşte-mă  Doamne, din boala chinuitoare de a nu Te avea,

Trezeşte-mă  din golul absenţei,

Trezeşte-mă  din împleticirea de paşi,

din bolboroseala de vorbe deşarte,

din plăcerile simţurilor,

din prilejul de aproape,

din fiece clipă  irosită-n zadar,

trezeşte-mă  din târziul apăsător al memoriei,

din halucinanta noapte a necredinţei.

Trezeşte-mă  în dragostea Ta,

în speranţa înaintării pe drumul cel bun,

trezeşte-mă  din superstiţie,

trezeşte-mă  din egoismul distrugător,

trezeşte-mă  din vanitate, din nemăsuratul orgoliu al iubirii de sine,

trezeşte-mă  din  inerţia diurnă,

trezeşte-mă  din învârtoşarea de inimă,

din uscăciunea de suflet, din tremuratul de trup,

din vertijul din minte, din negura căzută pe irişi,

din ceaţa gândirii potrivnice.

Trezeşte-mă  Doamne, scăldată-ntr-o  ploaie de rouă,

în ninsoarea de haruri a Duhului Sfânt,

în azima Numelui Tău, Dumnezeule,

în Misterul Treimic,

în dragostea Mamei cereşti,

în iubirea de Tată, în dragostea pură, frăţească,

trezeşte-mă-ntr-o dragoste lină

a sfinţilor îngeri,

trezeşte-mă  în surâsul Măicuţei,

în glasul cel blând de duhovnic,

trezeşte-mă-n taina altarului,

acolo unde Te aflu mereu şi mi Te dărui,

trezindu-mă  la viaţa cea veşnică.

Trezeşte-mă  în pragul Casei cereşti,

Trezeşte-mă  în Lumina neînserată,

şi în Cuvântul fără început şi fără sfârşit,

sub scutul Tău, Mântuitorule,

trezeşte-mă-n Rugăciunea Domnească,

trezeşte-mă  în ora de adoraţie,

Trezeşte-mă  în Sacramentul Altarului,

în Pâinea  Trupului Tău şi în Vinul Sângelui scurs pentru mine.

Trezeşte-mă  într-o grădină cu mii de măslini

în sudoarea de sânge a rugăciunii divine

şi-n sufletul Tău părăsit, întristat până la moarte,

trezeşte-mă  în trădarea valorând cât o pungă de-arginţi

ca să  aflu CÂT COSTĂ IERTAREA.

Iubirea Ta sfântă pentru cel ucigaş,

pentru cel hulitor, pentru cel mincinos,

pentru vrăjmaşii din neam şi din casă,

abia aşteptând să-ţi întorci o clipă privirea

pentru a Te vinde.

Trezeşte-mă  din toate aceste realităţi dureroase.

Trezeşte-mă, Doamne.

Vreau să  fiu trează

când vei veni să mă iei cu Tine-n Lumină.

CEZARINA ADAMESCU

21 decembrie 2009



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.