ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

De câţiva ani a apărut în România un pericol real pentru Biserica Ortodoxă Română. Câţiva indivizi veniţi din Ucraina la noi au pretins că sunt hirotoniţi la Kiev şi în alte centre eparhiale ucrainene episcopi şi preoţi. Mai mult, aceşti pretinşi clerici au început să batjocorească Biserica Ortodoxă Română şi clerul ei, în special ierarhii, începând cu patriarhul. Presa a tras în repetate rânduri semnalul de alarmă, dar nu a fost luată în serios.

Iată că azi, după 4-5 ani de activitate subversivă, acei clerici, -episcopi şi preoţi-, veniţi  din Ucraina pot să spună că nu au stat degeaba. Au înfiinţat în majoritatea judeţelor din părţile Moldovei parohii în cadrul parohiilor ortodoxe existente, au întemeiat mânăstiri, au zidit biserici, organizează colecte în localităţile respective sau prin ţară. Acum au ajuns să-şi facă simţită prezenţa în părţile de sud ale ţării, mai precis în Bucureşti şi judeţul Ilfov. Mai nou, vorbesc de episcopii şi chiar de o patriarhie. Spun că ei formează ,,Biserica Ortodoxă Română a creştinilor ortodocşi”. Se instalează, spre exemplu, un grup în Parohia Ortodoxă Română Malovăţ  şi înfiinţează şi ei o parohie paralelă, pe care o numesc ,,Parohia Ortodoxă Română a creştinilor ortodocşi din Malovăţ”. Au aceleaşi veşminte, aceleaşi sărbători, aceeaşi rânduială a slujbelor, în schimb batjocoresc toate structurile Bisericii Ortodoxe, începând de la preot şi până la patriarh, susţinând sus şi tare că ei reprezintă adevărata Ortodoxie. Enoriaşii pot fi duşi foarte uşor în eroare, având în vedere că în aparenţă cultul lor este acelaşi cu al Bisericii Ortodoxe. S-au format un fel de grupuri de comando, care merg prin oraşe şi strigă în gura mare ,,Jos Daniel!” ,,Jos Pimen!” E vorba de Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române şi de Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Pimen  al Sucevei.

Nu au fost recunoscuţi  oficial drept cult religios, astfel că  activitatea lor este ilegală. Încearcă să se organizeze sub formă de asociaţii religioase formate din câteva parohii-fantomă. Acestea se unesc apoi şi la un moment dat vor putea întruni condiţiile cerute de lege, ca să fie declarate oficial ca formând un cult. Ceea ce fac ei contravine flagrant nu numai Dreptului canonic, ci şi celui penal.

Foarte ciudată ni se pare a fi atitudinea oficialităţilor noastre bisericeşti şi a celor de stat. Patriarhia Română reprezintă în faţa autorităţilor de stat Biserica Ortodoxă Română. Ea ar fi trebuit să depună demult plângere la parchet, ca parte vătămată. Prinsă până peste cap cu activităţi festiviste şi ecumeniste, a tot amânat luarea unei poziţii categorice faţă de acei infractori religioşi, lăsând totul pe seama organelor de stat, mai precis a Parchetului, ca acesta să se autosesizeze din oficiu. Procurorii, neavând studii de Drept canonic, fiindcă această disciplină nu se predă în facultăţile de Drept, n-au realizat gravitatea situaţiei din punct de vedere canonic, bisericesc. Au socotit, pur şi simplu, că e vorba de o chestiune cu specific  religios şi şi-au văzut de alte treburi, cu atât mai mult cu cât a lipsit o plângere în acest sens. Pe fondul unei astfel de indiferenţe,  noul fenomen s-a întins ca râia şi a cuprins judeţ după judeţ. Au găsit teren favorabil acolo unde au fost relaţii tensionate şi conflictuale între unii preoţi şi enoriaşi, cât şi între unii ierarhi şi preoţii lor. Zilele trecute se vorbea la televizor că prin Moldova au trecut la noul cult chiar preoţi cu numeroşi enoriaşi de-ai lor. Ce-i drept, se vorbea şi de preoţi, care se făceau luntre şi punte  ca să-şi apere parohiile şi credincioşii, dar acestea erau cazuri izolate.

Într-o situaţie atât de critică, Patriarhia Română, respectiv Sfântul Sinod,  are datoria sfântă în faţa lui Dumnezeu şi a neamului românesc, să nu mai tergiverseze luarea  unei atitudini clare şi  categorice, fiindcă nu e vorba de o glumă. Am putea spune că pericolul ce-l reprezintă noua grupare religioasă este mai mare decât multe dintre cele reprezentate de cultele neoprotestante, respectiv decât sectele cunoscute până acum. Sesizarea tuturor autorităţilor abilitate ale statului cu privire la activitatea ilegală a acelor infractori religioşi, conştientizarea preoţilor şi credincioşilor din întreaga Biserică Ortodoxă Română cu privire la noul pericol ce-i pândeşte, ar fi doar două necesităţi de maximă urgenţă, ce ar trebui întreprinse. Cine are urechi de auzit să audă!