Draga Ben , chiar trăieşti (trăim şi murim) în oglinzi, pe net. Ţi-am scris un răspuns şi calculatorul meu, dacă nu cumva pentru prima dată, mi-a furat textul de vreo 20 de rânduri, acolo. Patetizam c-am fost azi La Academie, la lansarea celui de-al doilea installment al manuscriselor lui Eminescu în facsimil (skan). Cred că ziceam de masivităţi precum versiuni din Koran văzute la El Axa şi săream la fiorii-canguri oceanizaţi pe noutatea existenţei tale, cum şi-ar mai păstra ei blândeţea, cu care m-ai obişnuit prin filmele tale, în compania eminescologilor Ion Iliescu şi Petre Roman, a bătrânetului cu monopolul unui cult inversat (apărea şi o tarabă pe viaţă, nu eram supărat pe ei, dar răsucirea în mormânt-cenuşă a lui Eminescu era indiscutabilă, l-am şi poerclit, în atmosferă, greul pământului, uşurelul cerului). Îţi precizam că noroc de vorbitori puţini – Eugen Simion, Monseniorul Robu, trimisul patriarhului Daniel, Mihai Cimpoi, Constantin Barbu, de la Craiova, care a oficializat, cumva, contextual, asasinarea lui Eminescu de către Carol I şi Maiorescu, la comandă împărătească. Făceam caz de cum vor ţine minte puţinii şcolari aduşi de profesori zăpada de afară sau tunelurile (era ceva anti-Eminescu, nu mai ştiu).
Încheiam pe ardere, cum, în Chicago, m-a dus o doamnă la crematoriu, lângă Michigan, unde o aştepta în zid, pe muzică de cameră, cenuşa soţului ei, un neamţ care şi-ar fi dezmoştenit nepoţii dacă ar fi studiat în Franţa, ţara mamei lor. Da’ Eliade, am întrebat-o? N-avea, mă, ăla bani, a venit replica. Teoretizam ceva casteism, mi-aduceam aminte c-a zis Eliade odată că dacă ar avea bani ar cumpăra cărţi de Goma , toate, parcă, şi le-ar trimite la prieteni, la toţi. Îţi mulţumeam că vrei să risipeşti fragmente din textul meu şi-ţi făceam cunoscut că public şi eu aici hâra (ai grijă de infarct) cu debaristul. Sfârşisem cu: Un an bun, frăţioare!

GEORGE ANCA


  1. 1 CARNET - George Anca: Scrisoare către Ben Todică « ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

    [...] in noutati Draga Ben , chiar trăieşti (trăim şi murim) în oglinzi, pe net. Ţi-am scris un răspuns şi calculatorul meu, dacă nu cumva pentru prima dată, mi-a furat textul de vreo 20 de rânduri, acolo. Patetizam c-am fost azi La Academie, la lansarea celui de-al doilea installment al manuscriselor lui Eminescu în facsimil (skan). Cred că ziceam de masivităţi precum versiuni din Koran văzute la El Axa şi săream la fiorii-canguri oceanizaţi pe noutatea existenţei tale, cum şi-ar mai păstra ei blândeţea, cu care m-ai obişnuit prin filmele tale, în compania eminescologilor Ion Iliescu şi Petre Roman, a bătrânetului cu monopolul unui cult inversat (apărea şi o tarabă pe viaţă, nu eram supărat pe ei, dar răsucirea în mormânt-cenuşă a lui Eminescu era indiscutabilă, l-am şi poerclit, în atmosferă, greul pământului, uşurelul cerului). Îţi precizam că noroc de vorbitori puţini – Eugen Simion, Monseniorul Robu, trimisul patriarhului Daniel, Mihai Cimpoi, Constantin Barbu, de la Craiova, care a oficializat, cumva, contextual, asasinarea lui Eminescu de către Carol I şi Maiorescu, la comandă împărătească. >>>> [...]






Follow

Get every new post delivered to your Inbox.