S-au spus, sa-au scris şi mai ales s-au fabulat atâtea despre Eminescu încât cercetătorului istoric şi literar i-ar fi imposibil să poată urmări, cu seriozitate, aceste piste lansate. Multe din ele,exagerat demulte, lansate cu bună ştiinţă, de a minimaliza atât personalitatea lui Eminescu dar şi cu atacuri la adresa specificului naţional, a spiritului românesc, în ansamblu. Se pare că astări cu cît eşti mai vehement împotriva poporului român şia naţiei române, eşti mai patriot. Probabil că patronii de peste mări şi ţări asta cer drept plată pentru ceea ce au dat.

Dar desigur,că el, istoricul şi criticul literar, va aborda ,în fapt, viaţa (neromanţată) şi mai ales opera lui Eminescu.

Nimic mai simplu ar spune unii, nimic mai greu am spune noi. Nimic mai greu, date fiind complexitatea şi a vieţii dar mai ales a operei.

Eminescu, în cultura română a fost asemenea unei explozii nucleare, asemenea fulgerului.
Despre bombele nucleare de la Nagasaki şi Hiroşima se va vorbi până în veac, aşa cum se spune,adică mereu. Tot aşa se va vorbi şi despre acest fenomen numit Eminescu.

EMILIAN MARCU