Totul, din orice punct am aborda subiectele legate de capitolul VIATA, ne conduce la IUBIRE, manifestata in varietatea ei de nuante.

Nerespectand traiectoria stabilita de reguli literare, voi insirui pareri personale cu privire la ce inseamna pentru mine a trai in strainatate.

In primul rand, sunt mandra ca m-a nascut Dumnezeu pe pamantul binecuvantat al dragii noastre tari. Mi-e draga tara mea, o iubesc chiar, nu am simtit cat de mult imi lipseste CASA mea ROMANIA pana nu am plecat departe, cu sufletul impietrit de tristete ca nu am sansa sa daruiesc tarii mele ceea ce sunt eu ca om. Pana sa fiu nevoita sa plec din tara, nu am inteles sensul cuvantului PATRIOT decat ca definitie a unui cuvant al cuprinzatorului vocabular al limbii romane.

Acum stiu ce inseamna. Cu durere stiu. Cu tristetea in suflet.

Suntem un popor binecuvantat  de Dumnezeu, care si-a construit istoria cu multe sacrificii, sedimentate in valorile pe care le-am mostenit de atatea amar de generatii. Traditii milenare de o profunzime coplesitoare, credinta stramoseasca pastrata cu sfintenie de mosii si stramosii nostri, felul de a fi al romanului, toate mor incet, sfasietor, dureros, facand loc cui? – ARTICIALULUI, KITCH-ului impachetate in cadou pretios livrat de occident, de „tarile civilizate”. Care sunt civilizate pentru ca au invatat sa accelereze atat de tare ritmul vietii, incat il dezgolesc de sentimente, de trairi, de omenesc.

Este trist ca tot mai multi tineri romani privesc visul strainatatii ca pe o „tara a Canaan-ului” in care curge necontenit lapte si miere.

Si ce ma ingrozeste cel mai mult este faptul ca si cei care se intorc in tara, chiar si in vacante, descriu ca un paradis, ca un rai pe pamant tara care i-a primit pentru o vreme. Unora chiar le este rusine ca sunt romani, refuzand chiar sa si vorbeasca romaneste.

Multi dintre romani, majoritatea muncesc in strainatate ca niste robi, pentru a pune in miscare rotite minuscule din imensul mecanism al lumii.

Am intalnit romani destepti, adevarate capacitati, minti luminate care muncesc aici, in strainatate (nu ma refer la o tara anume pentru ca cele scrise sunt la modul general), pe un salariu sub minim pe economie, facand munci derizorii, acceptand compromisuri dureroase pentru a supravetui vietii.

Si toate astea pentru ce? Pentru ca o mana de inculti, redusi mintal, paranoici si dezaxati au scapat la carma tarii, ca niste caini turbati scapati din lant, alungand fara mila generatii de romani, peste granita pentru a naste cetateni straini de origine romana in toate colturile lumii.

Mergand la o biserica romaneasca din strainatate, observi cu duiosie dar cu sfasitoare durere in suflet cat de multi copilasi vin de mana cu parintii in locasul sfant pentru a asculta sfintele slujbe in dulcele grai romanesc.

Ii privesti cu duiosie frumosi, curati, bine imbracati, imprejurul parintilor care se uita cu atata dragoste la puii lor.

Dar cu sfasitoare durere in suflet cand te gandesti si te intrebi: „cati dintre ei se vor intoarce in patria mama, acasa, in Romania ducand mai departe generatiile de romani?”.

Stim cu totii si asa simtim de altfel, ca ACASA este tara in care ne-am nascut.

Am simtit intotdeauna o politete rece si conventionala din partea strainilor, departe cu mult de ospitalitatea sufletesca a romanului.

„Painea noastra cea de toate zilele” este amara in strainatate.

Plin de adevar este proverbul izvorat din intelepciunea populara „Fie painea cat de rea, tot mai bine in tara mea”. Fara a cauta sa ma devinovatesc, sau sa ma exclud din categorie, unii dintre noi am ales calea cea larga, calea  cea usoara, material vorbind.

Dar sa nu va ganditi vreo clipa ca suntem fericiti printre straini. NU! CATEGORIC si HOTARAT NU!!

Traim cu speranta, si nu fac vreo greseala generalizand, ca intr-o zi ne vom intoarce acasa. Definitiv! Acolo unde ne este locul, gasind, cu rugaciune la bunul Dumnezeu, oameni luminati, cinstiti, drepti, romani adevarati, cu inima in loc de piatra, dintre cei ramasi acasa, care vor conduce tarisoara noastra draga, omeneste.

Facand o paranteza, nu am nici un punct comun cu politica dar stiu ca aderarea la Uniunea Europeana sau la alte organizatii mondiale nu ne vor aduce mai mult bine, ci vor incerca sa artificializeze tot ce este omenesc, angrenand toate fortele in uriasul mecanism al unui NEW AGE ca imagine a unui balon de sapun uluitor colorat, dar vid in interior pe care il platim cu totii cu moneda VIETII si IDENTITATII noastre nationale.

Sunt simple constatari desprinse din experienta personala, din ceea ce vad si aud de 2 ani de cand am plecat de ACASA.

MIRELA NICOLETA HINCIANU


  1. 1 “ROMAN PE MAPAMOND” - Mirela Nicoleta Hîncianu(Irlanda): „Străinătatea - surogat de viaţă cu aromă identic naturală“ « ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

    [...] Suntem un popor binecuvantat de Dumnezeu, care si-a construit istoria cu multe sacrificii, sedimentate in valorile pe care le-am mostenit de atatea amar de generatii. Traditii milenare de o profunzime coplesitoare, credinta stramoseasca pastrata cu sfintenie de mosii si stramosii nostri, felul de a fi al romanului, toate mor incet, sfasietor, dureros, facand loc cui? – ARTIFICIALULUI, KITCH-ului impachetate in cadou pretios livrat de occident, de „tarile civilizate”. Care sunt civilizate pentru ca au invatat sa accelereze atat de tare ritmul vietii, incat il dezgolesc de sentimente, de trairi, de omenesc. >>>> [...]






Follow

Get every new post delivered to your Inbox.