ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Cetatea este în mod universal simbolul refugiului. Este şi simbolul locului. Încă de la început, cetatea a reprezentat pentru omenire o zonă fortificată, o fortăreaţă care adăposteşte de primejdii. Aici se produce “comunicarea privilegiată între sufletul omului şi Divinitate”.

“Povăţuieşte-mă. Ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului”(Psalm 5)

CETATEA LUI  BUCUR

Cine îşi mai imaginează azi, acel început cu un cioban, cântând la fluier , însoţindu-şi mioarele pe malul Dâmboviţei?

Poate doar, reînnoindu-se acea imagine prin sunete de carnaval, declanşate în perimetrul Curţii Vechi, într-un fastuos spectacol, ce poate reînvia vremuri idilice!

Să ne amintim apoi de ceremonialurile domneşti, de la urcarea pe tron a lui Mircea Ciobanu(1545-1554). Stau mărturie şi ruinele de la Curtea Veche, ridicată de Vlad Ţepeş(1456-1462), cel care a atestat întâia dată, în 1459, capitala ţării. Toate acestea , au încă puterea să ne stârnească imaginaţia, gândindu-ne la spectacolul prin care voevozii erau unşi pentru a domni cu credinţă, în cel mai vechi edificiu al Bucureştiului, biserica sfârşitului de veac al 16-lea, ctitoria lui Mircea Ciobanu, lăcaş care a rămas în picioare, nevătămându-l nici o calamitate naturală, supavieţuind  barbariilor atâtor treceri nepoftite peste Cetatea lui Bucur. Ne-a rămas doar zona “Curtea Veche”, copleşind cu atmosfera de epocă pe orice călător, de oriunde ar veni el, aici concentrându-se istoria nescrisă a multor veacuri. Un vechi hotel, “Hanul lui Manuc” , poartă amprenta epocii, fiind ridicat în 1808 de un armean, Manuc Bei, pe numele său adevărat , Emanuel Marzian. Câte feţe boiereşti, câţi negustori  şi câţi “ambasadori” nu au negociat între zidurile sale?!

Veneau să  prânzească şi să se odihnească,  în zona Curţii Domneşti şi cei ce se aflau ziua pe strada negutatorilor de postavuri, Gabroveni, dar şi aceia din centrul vechi al Lipscanilor , sosiţi cu mărfuri din Lipsca.  Acea stradă  ce dădea în Podul Mogoşoaia era aproape de redacţia ziarului Timpul , unde mai târziu, îl găsim în vârtejul ei, (dar şi pe strada Covaci, la nr.14), pe Mihai Eminescu(1880-1881).

Să  ne imaginăm apoi, “La belle epoque”, cu personajele, care “defilau” în costumele de secol 19 spre Curtea Veche…Scene ale “Micului Paris”, descrise de nepotul lui Enăchiţă Văcărescu, Mişu Văcăresco, într-o rubrică mondenă , semnând cu pseudonimul Claymoor, in publicaţia bucureşteană, de limbă franceză “L’ Independance Roumaine”:

“Luni seara, ceai monden la doamna Marie Falcoyano. Lume  elegantă şi aleasă. Ne-am retras foarte târziu în noapte (1881)”.

Îmi şi imaginez viaţa Bucureştiului la sfârşit de secol 19, dar şi moda descrisă cu lux de amănunte:

”Principesa Bibescu purta un costum de satin gri argintiu, doamna Grigore Ghica, în toaleta vaporoasă de satin de un alb răpitor, iar doamna Jacques Lahovary…frumoasa ca o nimfă, în ţinută de mare clasă, de satin alb şi trenă regală, brodată cu arabescuri şi motive frunziforme”.

Sigur, vorbim de o alta lume, deşi era  “atmosferă” şi unde se afla “mitocănimea, cu ilic şi pantaloni largi, cu pălăria pe o ureche, râzând fără piedică”…fiind înafara strălucirii mondene de high-life de tip european.

DE LA CETATEA LUI BUCUR LA  MEGAPOLIS

A mai trecut un secol, chiar şi mai bine de atunci si o alta imagine de tip european ne copleseste, în acest deceniu de început de mileniu.          Capitala este supusă mai multor proiecte, fie în stil occidental sau în cel american, spre nordul oraşului, pe drumul naţional, de fapt pe un “bulevard”, ca la New York”, fie dezvoltându-se cu ajutorul unei pieţe rezidenţiale, păstrându-şi  “Bucureştiul burghez”. Dar, psihoza seismică, face să fie considerat “marele bolnav al Europei”.

Există un proiect “Primăvara 2”, despre care nu se mai ştie nimic, considerat cel mai mare proiect edilitar din Europa(ce vizează terenurile cu loturile experimentale ale Institutului Agronomic),care ar constitui noul cartier de lux, un fel de “Berverly Hilss fără coline”. A scris despre acest proiect în cartea sa de prognoza de piaţa imobiliara “România în anul 2010”, regretatul prof. Artur Silvestri, care îl numea “un model utopic “Comuna din Băneasa”, subliniind concepţia sa unitara privind serviciile, un sistem “în incintă,… lipind casa cu afacerea,.. cu parcuri incluse în proiect…un loc , unde fuctioneaza dinastia banului… aşa cum s-a constituit si proiectul iniţial “Paradisul Verde din Corbeanca”…

Prognoza pentru 2010 a analistului, a evaluatorului imobiliar în cadrul programului european CSOE pentru standardizare, istoric al civilizaţiilor, Artur Silvestri, gândind  şi la un mâine al civilizaţiei romaneşti, amintea lipsa ”modelului naţional”, dar şi a “miturilor”, ce pun în mişcare “marile roţi ale colectivităţilor…ideea ”Noului Bucureşti” pluteşte în aer, dar nu se dezbate public…Megapolisul valah ce se prevedea odată că se va formula, acum începe să capete contururi, având marginile în Căldăruşani, Tunari, Pipera, Mogoşoaia, Corbeanca…Soluţia administrativă nu poate fi decât de ”mână forte”…În centrul vital al României, un oraş uriaş ce uneşte Bucureştii de azi şi Ploeşti, întinzându-se pe zeci de kilometri de megapolis va coordona întregul Sud până la ultima limită.”

2010 bate la uşă. Cât de aproape suntem de “Noul Bucureşti?!”

“Să accelerăm un proces care, natural înaintând, s-ar defini cam într-o jumătate de secol”.

ELISABETA IOSIF