ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Recent, am susţinut o conferinţă publică menită a evoca elita intelectualităţii clujene în perioada interbelică. Acţiunea se înscria în ciclul de manifestări consacrate împlinirii a 90 de ani de la preluarea conducerii destinelor acestui important centru cultural, ştiinţific, artistic, universitar şi academic de către autorităţile române, ca rezultat imediat al făuririi, la 1 decembrie 1918, a statului naţional unitar român.

Am urmărit să evidenţiez, pe baza unei consistente documentări,  că perioada interbelică reprezintă domeniul de maximă afirmare a culturii şi spiritualităţii clujene, pentru că era pentru prima dată în cele peste douăzeci de secole de existenţă a acestui oraş, când majoritatea locuitorilor ei, respectiv cetăţenii de limbă română, puteau să se exprime nestingherit şi să îşi pună în valoare potenţialul lor creator.

După  cum se ştie, la scurtă vreme după evenimentul istoric de la 1 decembrie, la Cluj au luat fiinţă nu numai şcoli, licee¹ sau facultăţi în limba română, ci şi importante instituţii culturale cum ar fi Teatrul² sau Opera³ în limba română.

Spre Clujul românesc îşi vor îndrepta paşii nu numai extrem de importanţi oameni de cultură şi universitari români pentru a pune bazele unei universităţi româneşti, ci şi cunoscuţi dascăli şi cărturari sau cercetători de origine străină. Aş aminti, foarte pe scurt, în privinţa acestora din urmă, pe geograful francez Emmanuel de Martonne⁴, pe zoologul René Jeannel⁵ (venit de la Paris la invitaţia lui Emil Racoviţă, cu care colaborase la unele din proiectele sale ştiinţifice anterioare) sau filologul Yves Auger⁶, care au dat strălucire, ca dascăli, Almei Mater Napocensis şi au contribuit, împreună cu confraţii lor români, nu numai la realizarea unor importante cercetări ştiinţifice, ci şi inclusiv la constituirea unor noi ramuri ale ştiinţei româneşti şi universale.

Dintre numele importante ale Şcolii clujene aş aminti pe Sextil Puşcariu, venit de la Cernăuţi, arheologul şi istoricul Vasile Pârvan sau stomatologul Gheorghe Bilaşcu, fondatorul Facultăţii de Stomatologie⁷ la Cluj. Fiecare dintre ei aveau deja în spatele lor o activitate remarcabilă pe tărâm ştiinţific sau academic, dar au preferat să vină la Cluj pentru a contribui la dezvoltarea învăţământului universitar în limba română din acest oraş.

Autorul unei lucrări de prezentare generală a Clujului, intitulată  „Kincses Kolozsvar⁸”, susţinea în 1995, cu certitudine la comanda celor care finanţau proiectul, respectiv Ministerul Culturii din Ungaria, că toate aceste realizări ale culturii clujene ar fi în realitate expresia „românizării” Clujului. De parcă românii deveniţi, în sfârşit, liberi şi stăpâni la ei acasă, nu ar fi avut dreptul, cel puţin moral, de a avea propriile lor instituţii de cultură.

Aş  mai adăuga la cele deja menţionate, încă un fapt extrem de important: încă din primii ani de după unire⁹, cu sprijinul marelui poet naţional Octavian Goga, la Cluj va lua fiinţă şi o episcopie ortodoxă, având ca întâi stătător pe ierarhul de luminoasă amintire, Nicolae Ivan, un om cu capacităţi excepţionale şi cu contribuţii impresionante atât pe linie clericală propriu-zisă, cât şi de implicare în viaţa cultural-spirituală a cetăţii.

Nu există domeniu al vieţii cultural-ştiinţifice, artistice sau religioase a acestei perioade care să nu fii impus în mod justificat oraşul de pe Someş între cele mai prestigioase şi importante centre româneşti, dar şi cu un prestigiu european şi internaţional cu totul deosebit.

Una dintre posibilele dovezi ale afirmaţiei de mai sus ar putea-o constitui numărul deosebit de mare al clujenilor deveniţi membri ai Academiei Române¹⁰, precum şi a numeroase foruri academice europene şi internaţionale, invitaţi să participe la cercetări ştiinţifice de amploare sau să conferenţieze în marile aule universitare din întreaga lume.

Efervescenţa cultural-spirituală extraordinară înregistrată de municipiul Cluj este grăitor ilustrată şi de activitatea mai mult decât intensă din domeniul mass-media. Vrând să sublinieze importanţa ce revenea noului oraş, Octavian Goga, spre exemplu, decide mutarea redacţiei revistei Ţara noastră aici la Cluj, de la Sibiu, unde fusese fondată, sub egida ASTREI, unde va apărea, săptămânal, în perioada 1922-1938, având ca directori pe Ilarie Chendi, Octavian Goga şi Alexandru Hodoş. Tot la Cluj şi-a mutat sediul şi bilunarul Cosânzeana – revistă literară ilustrată, care apăruse la Orăştie între 1911-1915. la Cluj această revistă va apărea în două serii, între anii 1922-1926, 1927-1928 şi am enumera dintre colaboratorii săi de marcă pe Zaharia Bârsan, Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, Onisifor Ghibu şi Victor Eftimiu.

Reamintim, de asemenea, că în perioada 1921-1922, va apărea la Cluj Gândirea – literară, artistică, socială, revistă de orientare ortodox-tradiţionalistă în cadrul redacţiei căreia au lucrat Cezar Petrescu, Tudor Vianu, Nichifor Crainic şi atâtea alte mari personalităţi ale culturii române.

Perioada interbelică cunoaşte la Cluj o activitate extrem de intensă în domeniul presei, aici apărând foarte multe publicaţii de toate genurile, inclusiv ale unor bresle sau meserii, partide şi grupări politice, instituţii culturale, artistice, universitare, sau ale minorităţilor etnice trăitoare, alături de români, în acest oraş multisecular. Aproape toate facultăţile universităţii clujene au publicat almanahuri, buletine sau anuare ştiinţifice, care au cuprins lucrări şi studii ale celor mai de seamă oameni de cultură şi universitari ai urbei sau de peste hotare.

Trebuie să subliniem că tot la Cluj a apărut, între 1922-1924, o publicaţie intitulată Epoca de aur¹¹, sau o revistă, cu apariţie efemeră, e drept, respectiv numai 4 numere, intitulată Cultura, sub direcţia lui Sextil Puşcariu, dar care i-a avut redactori şi colaboratori pe Valeriu Bologa, Lucian Blaga, respectiv Octavian Goga, Nicolae Iorga, Ioan Lupaş, Constantin Daicoviciu, Karácsony Janos, Frányo Zoltán şi Yves Auger.

După  cum spuneam, oferta presei clujene interbelice a cuprins, între altele, şi o serie de publicaţii politice, religioase. etnice, profesionale etc. deosebit de active, cu numeroşi colaboratori din ţară şi de peste hotare.

Cititorul clujean interbelic avea, aşadar, posibilitatea de a-şi asigura, indiferent de limba sau etnia căreia îi aparţinea, o paletă informaţională extrem de largă, echidistantă sau angajată politico-ideologic (inclusiv publicaţii socialiste, comuniste, de stânga) sau pe criterii de partid (amintim, în acest sens, cunoscutul ziar Patria, de orientare ţărănistă) . Acest lucru, ca şi menţinerea, după 1919, şi a instituţiilor de cultură în limba maghiară, care au putut funcţiona neîngrădite, beneficiind de susţinerea materială şi financiară de la bugetul de stat, dovedeşte spiritul progresist şi democratic atât al clujenilor, cât şi al autorităţilor publice din epocă.

Deşi marginalizaţi vreme de secole şi sancţionaţi ori de câte ori au vrut să îşi exprime cultura şi spiritualitatea în limba lor maternă proprie, românii din oraşul de pe Someş au dovedit înţelegere şi toleranţă şi nu s-au răzbunat pe celelalte minorităţi, dându-le posibilitatea şi asigurându-le condiţiile de a-şi manifesta şi cultiva nestingherit limba, cultura şi spiritualitatea proprie.

Sper să nu fie considerată drept o exagerare afirmaţia noastră  că în perioada interbelică nu a existat domeniu al cercetării ştiinţifice sau al creaţiei literare, muzicale, beletristice, în care Clujul sa nu fi avut contribuţii şi reprezentanţi de primă mărime.

Intelectualitatea de limbă română şi-a asumat ca pe un apostolat nu numai înfiinţarea de instituţii cultural-ştiinţifice, universitare şi academice specifice, ci şi menţinerea şi dezvoltarea continuă a activităţii acestora. Clujul interbelic reprezintă apogeul, aşa zisul golden age al culturii, artei şi ştiinţei realizate în această străveche şi importantă metropolă românească şi sud-est europeană.

Ar mai fi de subliniat, totodată, colaborările universitarilor clujeni în proiecte de cercetare sau de editare de lucrări ştiinţifice etc., cu confraţi de ai lor străini, ca şi frecventele schimburi de studenţi sau doctoranzi veniţi la Cluj pentru a lucra sub îndrumarea unor mari dascăli, de larg prestigiu european şi internaţional de aici. Consemnăm, în acelaşi timp, participarea universitarilor şi cercetătorilor clujeni la simpozioane şi colocvii internaţionale sau la alte schimburi culturale şi academice remarcabile.

DAN BRUDAŞCU