ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Este ştiut faptul că, de mulţi ani, Pro Democraţia se erijează în purtătorul de cuvânt al societăţii civile, în luptătorul angajat pentru implementarea şi pe plaiurile noastre mioritice a principiilor şi instituţiilor specifice democraţiei. Dar, după cum vom încerca să arătăm şi mai jos, între vorbe şi fapte este o diferenţă ca de la cer la pământ.

Pro Democraţia a agitat mult problema scrutinului pe principiul candidaturilor uninominale. Ideea, extrem de generoasă, a câştigat din ce în ce mai mulţi adepţi. Eu însumi, prin 2001 sau 2002, când filiala clujeană a Pro Democraţia a adunat semnături în acest sens, am semnat, deşi eram deputat ales pe liste de partid politic, listele respective. Am făcut-o cu convingerea că, dată fiind situaţia inacceptabilă din Parlamentul României, era urgent necesară o schimbare. Nu cred, însă, acum, privind retrospectiv lucrurile, că în acele liste se vor regăsi şi semnăturile celor care, acum, în scop populist şi demagogic, se agită, fariseic, în această chestiune.

Atunci când, sub presiunea unor cercuri interesate, chestiunea a fost reluată şi a făcut obiectul unor propuneri sau iniţiative legislative, am susţinut, tot din convingere, ideea. Am sperat – câtă naivitate din partea mea! – că se dorea cu adevărat o asemenea modalitate de reformare a clasei politice româneşti.

Între cei ce s-au agitat excesiv în acest scop se prenumără şi Cristian Pârvulescu, preşedintele Pro Democraţia, nu atât de pe poziţii echidistante, cum ar fi fost firesc, cât mai degrabă de pe poziţii făţiş partizane şi politice. Imaginându-şi că poate impune în viaţa politică românească, imatură şi incapabilă să discearnă realitatea – în opinia acestuia – formule şi soluţii dezavuate aproape peste tot în Europa, el a militat pentru o variantă care, aşa cum se va vedea, va produce mai mult rău decât bine ţării şi climatului politic intern.

Legea nr. 35 din 2008, care este şi rezultatul „contribuţiei” liderului Pro Democraţia, este un document care, dimpotrivă, va produce şi mai mult rău vieţii politice româneşti deoarece crează nu premizele reformei clasei politice, aşa cum era de aşteptat şi de dorit, ci, dimpotrivă, ale accesului la demnităţi parlamentare al unor foşti sau actuali infractori, al unor poliţişti corupţi, al unor oameni de afaceri certaţi cu legea, care speră că imunitatea parlamentară îi va scuti de răspundere faţă de abuzurile săvârşite, al unor vopsitori deveniţi subit oameni de afaceri dubioşi, al unor manelişti, gurişti etc. Adică, nimic nou faţă de situaţia actuală. Ba chiar mult mai dezastruos pentru credibilitatea uneia din instituţiile fundamentale ale oricărui stat democratic.

Până la alegerile din acest an, adesea, accederea pe locuri eligibile se datora sumelor pe care aspirantul la glorie parlamentară le achita diverşilor trepăduşi din fruntea unor formaţiuni politice sau oamenilor lor de încredere. Prin actuala formulă, însă, corupţia s-a legalizat.

Sistemul de vot în colegii uninominale ar fi trebuit să stimuleze înscrierea în cursa electorală a numeroşi independenţi. Însă, cu contribuţia decisivă a liderului Pro Democraţia, se încalcă şi nesocoteşte tocmai … democraţia. Căci, alături de partide politice interesate să-şi protejeze „sponsorii”, legea a fost concepută intenţionat pentru a îngreuna şi chiar bloca accesul independenţilor în Parlamentul României. Extrem de elocvent, în acest sens, este capitolul V din sus amintita lege. Iar ce nu a reuşit să facă legea, a completat, la comandă politică, BEC, prin Hotărârea nr. 2 din 22.09.2008 şi Decizia nr. 5 din 24.09.2008. De remarcat, între altele, că Decizia nr. 5 nici măcar nu mai enumără candidaţii independenţi ca posibili participanţi la procesul electoral din acest an.

În orice competiţie, într-un stat de drept, democratic, se crează condiţii egale, nediscriminatorii, tuturor celor înscrişi într-o competiţie, inclusiv într-una electorală. Cristian Pârvulescu şi Pro Democraţia, abdicând de la însăşi raţiunea activităţii lor şi făcând jocul intereselor unor forţe politice care, după 1990 s-au evidenţiat nu prin contribuţiile aduse la dezvoltarea ţării, ci prin tendinţele de tribalizare a românilor, de transformare a lor în susţinătorii unei politici de gintă, şi-au însuşit aberaţiile incluse în Legea nr. 35 din 2008. Astfel, au fost posibile prevederile de la art.29, pct. 7 sau art.30, pct.1.

Cea mai aberantă prevedere a acestei legi, dar mai ales a ordonanţelor, deciziilor şi hotărârilor ulterioare, este cea care obligă un candidat independent să prezinte listele de susţinători în patru exemplare, toate originale. O asemenea pretenţie, vizibil abuz fără margini, urmăreşte să facă imposibilă înscrierea oricărui candidat independent.

În schimb, la înscrierea unui partid politic, acelaşi legiuitor a tolerat depunerea a 4 dosare, unul cu documente originale, iar restul de trei conţinând xerocopii.

După cum se ştie, eu însumi am dorit să particip, ca independent, la aceste alegeri parlamentare. În acest sens, am adunat 2536 de semnături, dintr-un total de 2816 necesare. O persoană din staff-ul meu de campanie mi-a atras însă atenţia, în urma discuţiei avute cu un  reprezentant al Autorităţii Electorale, asupra acelei prevederi şi obligativităţi aberante de a avea liste originale în patru exemplare. Timpul rămas până la depunerea dosarelor la Biroul electoral judeţean, extrem de scurt, ar fi făcut imposibilă reluarea întregului travaliu şi a întocmirii complete a listelor de semnături. Mi-a trecut şi mie prin cap, la fel ca doamnei Lavinia Şandru, de a legaliza copiile listelor deja întocmite, dar şi a restului, până la 2816 de susţinători. Discuţiile purtate de staff cu acelaşi personaj au scos în evidenţă că gestul meu ar fi fost absolut inutil. De aceea, în noul context, lovindu-mă de obtuzitatea legiuitorului şi a susţinătorului său fidel, Pro Democraţia, nu mi-a rămas decât să renunţ la ideea înscrierii, ca independent, la alegerile din noiembrie 2008.

Acum, când, într-un proces electoral care să ducă la revirimentul dorit, constatăm că, chiar cu sprijinul nemijlocit al d-lui Cristian Pârvulescu şi al Pro Democraţia, democraţia românească a primit o palmă usturătoare. Păpuşarii politicii româneşti nu-şi râd mulţumiţi în barbă de cacealmaua lor reuşită? Sunteţi mulţumit, domnule Pârvulescu de sprijinul acordat perpetuării dictaturii partidelor politice şi tribalizării societăţii româneşti?

Prof. Dr. Dan BRUDAŞCU