Literatura română modernă şi postmodernă se confruntă astăzi  cu o problemă majoră,

paradoxală aş spune eu,  anume ,  în primul rând se afirmă faptul că nu avem literatură de factură religioasă,   că se află în prezent în fază incipientă,  iar pe de altă parte,   se afirmă faptul  că există o astfel de specie literară ,  însă este de factură minoră.Aşadar,  există o criză a sacrului în cultura română modernă ,  dacă se pleacă de la ideea că nu avem literatură de factură religioasă ,  ori dacă avem,  este minoră,  ea nici nu face subiectul criticii şi istoriei literare decât tangenţial iar în  manualele din şcoli nu este studiată.Acest lucru se înâmplă însă în toate domeniile culturii,  fie că vorbim despre pictură,  muzică,  teatru,  film.Dacă înainte de anul 1990,  aceste scrieri erau interzise,  însă nu înseamnă că ele nu au existat,  după acest an,  au început să apară ,  mai timid,  cei drept,  şi care aşteaptă o recunoaştere din partea criticii

şi istoriei literare.Dacă s-a scris despre poezia religioasă,  îndeosebi despre cea din perioada interbelică1 ,  când a existat o revistă care a promovat şi încurajat acest gen de literatură,  anume revista “Gândirea”,  în perioada în care ea a fost condusă de  către Nichifor Crainic,  fie pro fie contra acesteia,  fie unii poeţi erau “uitaţi”,  fie unora nu li se recunoştea opera la adevărata valoare,  considerată ca fiind minoră,  după anul 1990 au început să apară numeroase Antologii de poezie religioasă,  de analize literare a acestei specii literare,  chiar de o recunoaştere a unor poeţi.Desigur că dacă discutăm şi de contextual politic şi social al vremii respective,  e lesne de înţeles de ce nu a existat o critică sau măcar o preocupare mai amplă asupra poeziei religioase româneşti. Au început să apară şi o serie de mărturii ale persoanelor care au participat la adunarea de la mănăstirea Antim,  anume »Rugul Aprins » şi care i-au cunoscut pe cei care au publicat în paginile revistei “Gândirea”,  cum ar fi ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania,  ÎPS Antonie Plămădeală,  Pr.Roman Braga ,  mărturiile Pr.André Scrima,   Sandu Tudor,  Zorica Laţcu Teodosia,  Valeriu Gafencu,  sunt doar câteva nume care încă sunt prea puţin cunoscute.ÎPS Bartolomeu Anania arăta într-un studiu2 lipsa unei monografii a poeziei religioase româneşti şi afirma că această lipsă se datorează a doi factori:unul ar fi lipsa de interes a isoriografiei literare faţă de acest capitol,  existând prejudecata că poezia religioasă reprezintă o specie literară minorăşi că ea nu ar putea fi enumerată printre  marile teme lirice,  cum sunt:viaţa,  moartea,  iubirea,  natura etc.Al doilea factor ar fi dificultatea în abordarea ei critică

începând cu circumscrierea ei noţională şi terminând cu gradul de implicare a poetului.Tot în acest studiu ÎPS Bartolomeu Anania realizează o exegeză a poeziei religioase româneşti.

În legătură cu  o analiză pertinentă a poeziei religioase româneşti este preocupat şi Eugen Dorcescu care într-un eseu3 arată că “această specie îndeajuns  de clar configurată azi,  după

o perioadă de inevitabile tatonări,  mimetisme şi naivităţi,  poezia religioasă ar avea ,  credem,  tot dreptul la un comentariu avertizat,  evoluat,  profesionist,  la un studiu nu doar descriptiv,  ci şi theoretic,  la o abordare capabilă să vehiculeze şi să stârnească idei,  să propună un metalimbaj,  să se revendice de la un sistem şi să furnizeze modele”.

Aşadar în analiza acestui gen de poezie este necesar a se utiliza instrumente moderne pentru a oferi o altă viziune ,  modernă,  asupra poeziei religioase româneşti,  altfel va sta ,  în continuare într-un con de umbră iar peste poeţii care au scris acest gen de poezie ,  se va aşterne uitarea.Dacă realizăm o cercetare în manualele şcolare observăm că acest gen de poezie lipseşte aproape cu desăvârşire.Astfel,  în clasele I-VIII,  există poezii care fac referire fie la sărbătorile de iarnă-Crăciunul-fie la sărbătorile Pascale-Învierea Domnului,  (”Colindătorii”de George Coşbuc4),  unde elevii trebuie să rezolve un set de exerciţii care fac referire la la sărbătoarea religioasă,  fie să o recunoască fie să o descrie,  făcând apel la cunoştinţele de religie ale elevilor.

În acelaşi manual există capitolul:”Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou”:Pluguşorul,  Steaua5,

unde elevii învaţă tradiţiile legate de sărbătorile creştine.Foarte important este faptul că  în fiecare manual se face referire la poezia creştină de Crăciun şi de Paşte69”În ziua de Paşte”,

de Elena Farago.Dacă  în clasele I-IV se studiază doar aceste poezii legate de cele două mari sărbători creştine:Paştele şi Crăciunul,  în clasele V-VIII se studiază această specie literară,  făcându-se precizarea că subspecia literară-”Imnul religios” face parte din aceeaşi categorie,  alături de ”Imnul naţional”.7Se dă definiţia imnului după care se precizează faptul că Psalmul se încadrează în această specie literară.8

La Liceu tematica se aprofundează  în sensul că se acordă mai multă atenţie acestui gen literar.La genul liric,  la lirica culta(scrisă) fac parte:rugăciunea,  oda,  imnul,  elegia,  pastelul,   romanţa,  cântecul,  epistola,  satira,  doina.9

În manualul de Limba şi Literatura Română,  clasa a –XI-a10conţine un capitol destinat Tradiţionalismului,  vorbindu-se despre revista Gândirea precum şi despre poeţii:Nichifor Crainic,  Ion Pillat,  Radu Gyr,  precum şi despre Modernism,  care face referire la poeţii:Lucian Blaga,  Tudor Arghezi,  Ion Barbu.

Consider că este necesară  o studiere a acestei poezii la fel cum se analizează şi celelalte poezii deoarece şi ea oferă teme şi motive literare,  cum preciza şi ÎPS Bartolomeu Anania,  cum ar fi:viaţa,  moartea,   dragostea,  singurătatea,  suferinţa etc.Și la această poezie se poate realiza o analiză,  făcându-se referire la figurile de stil:în general metafora,  analogia şi simbolul.Aşadar consider că şi acest gen de poezie poate oferi numeroase idei precum şi o analiză modernă şi avizată.
__________

BIBLIOGRAFIE:

1.Alexandru,  Crişan&Sofia Dobra,  Limba şi Literatura Română,  Manual pentru clasa a-VII-a,  Ed.Humanitas Educaţional,  Bucureşti,  2003.

2 .Anania,  ÎPS Bartolomeu Valeriu,  Poezia religioasă română modernă,  în Studii Teologice,  seria a –II-a,  nr.1-3,  ianuarie-iunie,   Bucureşti,  1995.

3.Călinescu,  George,  Istoria literaturii române de la origini până în prezent,  ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Piru,  Editura Minerva,  Bucureşti,  1986.

4.Crohmălniceanu,  Ovid.S. ,  Literatura română între cele două războaie mondiale,  vol.II ,  Editura Minerva,  Bucureşti ,  1974.

5.Dorcescu,  Eugen,  Poezia mistico-religioasă.Structură şi interpretare,  în Rostirea Românească,  nr.4-5-6/2006.

6.Florin,  Ioniţă&Adrian,  Săvoiu,  Limba şi Literatura Română,  Manual pentru clasa a-XI-a,  Ed.

Lotus,  Bucureşti,  2004.

7.Jinga,  Constantin,  Biblia şi sacrul în literatură,  cu un cuvânt însoţitor de Teodor Baconski,  Editura Universităţii de Vest,  Timişoara,  2001.

8.Marin,  Iancu,  Limba şi Literatura Română,  clasa a-IX-a,  Ed.Corint,  Bucureşti,  2004.

9.Micu,  Dumitru,   »Gândirea »şi gândirismul,  Editura Minerva,  Bucureşti,  1975.

10.Tudoriţa,  Piţilă&Cleopatra ,  Mihăilescu,  Limba şi Literatura Română,  Manual de clasa a-II-a,  Ed.All,  Bucureşti,  2004.

CRISTINA NEMEŞ



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.