ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Cauza principala a raului care persista in lume si de cand este lumea,este mandria.Inca mai grav,dincolo de neputinta de a ne controla mandria,sta si imprejurarea ca ,sub inspiratia negativitatii pure, a necuratului,mandria  a capatat nespus de multe forme.Atata de multe ca din comoditate si lasitate nici nu mai suntem capabili sa recunoastem patima in sine.Una dintre cele mai grave forme de ignorare a mandriei este neputinta si nevointa de a asuma povara responsabilitatii personale,”vina” personala.

Mereu  vom afla o “explicatie”,o “scuza”,vom cauta “vina” altcuiva.

Asa cum spuneam  aceasta forma de pacat dainuie de la inceputul starii noastre pamantesti,in mai multe feluri se poate spune ca acest pacat  a fost chiar cauza ,sau oricum a contribuit decisiv,la alungarea noastra din Rai.

Intrebati despre neascultarea lor atat Adam,cat si Eva s-au grabit sa dea “vina” pe altcineva;ea pe indemnul sarpelui,el pe indemnul femeii sale.Acele “scuze” schioape nu au fost luate in seama,si pe drept cuvant,si astfel ne aflam in  rusinoasa conditie in care suntem.Dramatic este insa ca de atunci si  pana acuma nu am invatat nimic si inca mai rau persistam in aceiasi “scuza”:”altcineva” este de  vina.Cel mai adesea “cel plecat”.

Ca asa este limpede ne-o spune Mantuitorul,:”Vai voua carturari si farisei fatarnici,ca ziditi mormintele proorocilor si impodobiti pe ale dreptilor.Si ziceti:De am fi fost noi in zilele parintilor nostri,n-am fi fost partasi cu ei la varsarea sangelui proorocilor.Astfel,dar,marturisiti voi insiva ca sunteti fii ai celor care au ucis pe  prooroci.Dar voi intreceti masura parintilor vostri.”(Matei,23,29-32)

Aceste Cuvinte sunt nespus de amenintatoare.

Ele arata  cel putin cateva lucruri.

Ele arata ca cei vii nu pot schimba trecutul si nu pot vesti viitorul,ei pot doar trai clipa care le este data si doar in acea clipa pot alege intre bine sau rau.Si sa nu ne amagim.

Una dintre cele mai de seama virtuti ,daca nu cea mai de seama,este dreapta masura.Aceasta exclude fanatismul si deci putinta pierderii de sine.Dumnezeu nu cere sa fim eroi,ne cere ca in toate imprejurarile sa facem tot ce sta in putinta noastra omeneasca de a face bine sau,minimal,nu rau.Asa cum spune si Patericul,un “batran” care a mintit spre a salva o viata omeneasca,se mantuie.Caci a stiut sa aleaga raul mai mic, a stiut sa foloseasca dreapta masura,dreapta chbzuinta, “calea imparateasca”.Sa lupti impotriva raului de ieri si sa ignorezi raul de azi este forma  de pacat,refuz de a invata din cele trecute,complicitate la  alungarea din Rai.

Jalnica  acuza adusa  “celui care a plecat” nu  arata decat neputinta de gandire,lipsa de verticalitate morala,lasitate si bicisnicie,impartasire  voita cu raul.

Sa nu fie asa!

ALEXANDRU NEMOIANU