In ce priveste pe “cei insistenti”.

Vremea in care traim este a lipsei de bun simt, a celor care nu au rusine de oameni si nu au frica de Dumnezeu.Si asta merge de la “macro” la “micro”.Ca in aceste imprejurari oameni pe care i-ati ajutat si ii ajutati  aleg sa “uite”, efectiv  nu ar trebui sa va fie surpriza si mai ales nu ar trebui sa va intristeze.

Poate  ca  fara sa vreau  am sa spun ceva “brutal”.Imi cer iertare daca va aparea asa in forma dar categoric nu este in spirit si inca mai sigur nu in intentie.

Toti cei care sunt “insistenti” si nesimtiti,toti,de fapt merita mila si compatimire.Sunt cei care nu pricep nimic,absolut nimic din ce existam si de ce exista.

Toti si toate stam sub o Vointa  care este in totul suficienta siesi,care nu are lipsa esentiala de “noi”.Are dorul nostru doar ,in si pentru dragoste.Si aici este enorma confuzie pe care asa de multi o traiesc si sub al carei semn se si pierd.

“Ei” cred ca “noi” am fi suma “realizarilor” noastre si de fapt noi suntem suma trairilor noastre morale consecvent.Atata si nimic mai mult.

Deoarece  ceeace spuneam ca suntem este un fapt si deoarece atata de putini il inteleg,in momentele “critice”,cu adevarat importante,ne simtim  atata de “singuri”.Dar sa stiti bine ca “nu suntem singuri”!Ne apropiem doar ,putin ,de  “singuratatea crucii”  pe care,daca o putem atinge,suntem la o vorba ,o marturisire,de Rai.

ALEXANDRU NEMOIANU


  1. 1 CUVINTE DE INTELEPCIUNE - Alexandru Nemoianu: „La o vorbă, o mărturisire, de Rai“ « ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

    [...] “Ei” cred ca “noi” am fi suma “realizarilor” noastre si de fapt noi suntem suma trairilor noastre morale consecvent. Atata si nimic mai mult. >>>> [...]