AD(Alexandru Draghici ) a avut una din cele mai “sanatoase” origini. Nascut in Tisau (jud. Buzau), fiu de taran, a ajuns muncitor feroviar. A intrat in PCR in 1930 si dupa 1935 a luat la rand toate inchisorile si lagarele burghezo-mosieresti. Dupa 1944, este eliberat si devine o persoana marcanta in conducerea de partid si de stat. In aprilie 1968 a fost trecut pe “linie moarta” si, in noiembrie acelasi an, a fost degradat de la general colonel la cel de soldat prost (singurul grad capatat pe merit).Nici macar prin intermediul sotiei nu putea fi inrudit cu Stalin, aceasta fiind unguroaica (Marta Cziko). Dupa 1968, din punct de vedere politic, AD a devenit o stafie, chiar lucratori din Securitate avand “de reprosat” individului osardia cu care a promovat elemente antiromanesti, fiind lipsit de orice legaturi care l-ar fi facut “interesant” pentru serviciile straine.Avea “ceva” de care s-ar fi temut NC? Evident ca avea, asa cum aveau toti cei care fusesera “ilegalisti”. Biografia lui NC era fardata de nici copiii nu credeau ce citeau in manualele de istorie contemporana. Dar asta nu este o practica specifica “iepocii de aur”. Chiar si astazi “se poarta”, ba chiar mai cu spor! Cine a adus tancurile pe Prut in 1989 ? Pai nu aceiasi care au semnat o hartiuta in Malta? In ce scop? “Banuiesc” ca trebuiau sa dea o mana de ajutor in caz ca Securitatea ar fi opus rezistenta si n-ar fi lasat evenimentele sa curga de la sine.Exista tot felul de speculatii referitoare la “frica” de a-l reduce la tacere (definitiv) pe AD. Stia multe! Ei si? Cine avea curajul sa-l asculte? Unde si cand putea sa “dea pe cioc” ce stia? Daca ar fi fost periculos, nu era nici o problema sa fie “accidentat” de vreo combina de la IAS-ul unde ajunsese director. Nici generalul Militaru nu a fost redus la tacere, cu toate ca a fost dovedit ca agent KGB si ca desfasura activitate antiromaneasca. Nu stiu unde au citit unii biografia romantata a lui AD, dar tare mi-e teama ca prin cartile altui tradator: IMP!

ALEXANDRU LEITNER-MORUZZI