ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Aceste rânduri le scriu când soarele încearcă să îşi trimită lumina dimineţii printre genele norilor,întredeschise peste oraşul de la poalele Feleacului.Peste cartierul în care locuiesc se revarsă dangănul galben al clopotelor bisericii din apropiere. Sunetul de bronz cheamă enoriaşii la slujba de dimineaţă.Acesta este „peisajul” momentului când vă răspund la întrebările puse ,doamna Elena Armenescu.Poate  datorită faptului că afară este înorat mierla nu mai cântă în dimineaţa aceasta,în copacul de pe strada mea.Ieri,cântecul ei înălţător colora dimineaţa  cu un curcubeu de speranţe.

Aşa cum scrieţi în preambulul întrebărilor , Dumnezeu a rânduit ca noi să fim contemporani ,să ne cunoaştenm prin intermediul scrisului,dar,această apropiere trebuie să fie, în condiţiile divergenţelor ideilor noastre, liantul care să ne unească în promovarea culturii române,şi nu motivul de dezbinare.

În condiţiile actuale când integrarea europeană şi tendinţa de globalizare cuprinde întreg mapamondul rolul intelectualului român este,în primul rând,acela de promovare a valorilor naţionale.Acestea vor fi zestrea noastră care ne face să nu pierim ca neam.Răspândirea istorică a progreselor culturale,până când ele devin moştenire comună a întregii omeniri,este mai mult decât diversitate culturală.Acest fenomen implică nu numai deosebiri de caracteristici culturale,ci şi existenţa unor caracteristici culturale care sunt superioare altora. Însăşi faptul că oamenii-toţi oamenii,europenii,africanii,asiaticii sau alţii-au decis în repetate rânduri să renunţe la o anumită caracteristică a propriei culturi şi să o înlocuiască cu ceva aparţinând unei alte culturi denotă că ceea ce era împrumutat de la alţii funcţiona mai bine;cifrele arabe,doar să dau un singur exemplu,nu sunt doar deosebite de cifrele romane-ele sunt superioare celor romane.

Am dat acest exemplu,pentru a înţelege mai bine rolul intelectualului român în a promova idei,opere ,descoperiri ştiinţifice,  mai bune , mai superioare decât  ale intelectualilor altor popoare.Numai astfel vom menţine vie fiinţa naţională.

Un rol important în acest sens îl are şcoala.Tineretul trebuie educat în spirit mesianic.De expansiune şi promovare a culturii şi ştiinţei româneşti,numai aşa vom putea „cucerii” noi teritorii,fie ele şi de cultură.Cu mentalitatea lui Mircea cel Bătrân din Scrisoarea  lll-eminesciană;Eu?îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul! nu vom ajunge prea departe în timp şi spaţiu.Vom pierde şi ce avem.

Mă întrebaţi ,printre altele,ce fac intelectualii  în timp ce  mulţimea de credicioşi,călăuziţi de sentimente religioase,criteriu care şterge graniţile pregătirii intelectuale,merg în Casa Domnului sorbind din înţelepciunea lui Iisus.O parte din aceşti intelectuali ,majoritatea venind din România profundă ,lucreză şi pun cu trudă „cărămidă“,peste „cărămidă” , construind edificiul culturii noastre,şi…din când, în când se mai „înţeapă”unul pe altul de parcă nu ar fi pe lume,sau în lumea cultural-ştiinţifică , loc pentru fiecare. Tocmai această nemulţumire îl face pe creator să descopere floarea  rugini,cum spuneam într-o poezie în tinereţe,care nu este altceva decât,rugina ce protejează metalul,adică arderea interioară,din miezul căruia ţîşneşte OPERA , sau IDEEA GENIALĂ.

Intelectualii din ţara noastră,cretorii de frumos şi de cultură ,este necesar să înţeleagă că există un proces dialectic în modificarea tradiţiilor ,a culturii noastre.De-alungul anilor culturile renunţă la ceea ce nu mai  funcţionează la fel de bine ca ceva împrumutat de la o altă cultură.Limbile împrumută cuvinte din alte limbi,tiparul a fost adus din altă parte,internetul din America.Ceea ce vor  adepţii conservatorismului,pe care-i numim naţionalişti,pare să fie cu totul alceva.Ei  doreasc să păstreze culturile în stare pură,asemenea fluturilor dintr-un insectar.Dar nici o cultură nu a ajuns pe această cale în stadiul actual.Ele se interferează cu tradiţiile şi culturile ţărilor vecine. Se influenţează una pe alta,cum s-a întâmplat cu baladele noastre(Vezi Meşterul Manole,cu influenţă din sudul Dunării), cu cântecele bănăţene care au melosul sârbesc,etc.Indivizii  din popor,mai târziu o parte din intelectuali, au fost cei care au decis singuri ce să păstreze din ceea ce era vechi şi ce anume din ceea ce era nou se dovedea a fi util în vieţile lor.Aşa a fost introdus tiparul,care o perioadă a fost folosit paralel cu scrierea de mână a călugărilor din Mănăstiri ,când s-a tipărit la 1561 Evangheliarul românesc al diaconului Coresi,s-au în Ţara Românească ,la 1508-1512, când ieromonahul Macarie a tipărit primele cărţi,pe timpul domnitorilor Radu cel Mare,Mihnea cel Rău,Vlad cel Tânăr şi Neagoe Basarab.

Astfel culturile din Balcani,chiar din  întreaga Europă ,s-au îmbogăţit prin ajutor reciproc în cadrul marilor civilizaţii ale zonei noastre.

Intelectualul,astăzi exclamă precum Constantin Tsatsos :Doamne,cât de scump se plăteşte cuvântul frumos cizelat şi câtă durere întunecată ascunde suprafaţa lui strălucitoare.

Proiecte de viitor? Sunt multe.Doresc să reeditez trilogia romanescă Insula Viscolului,cu cele trei romane,Chipul din oglindă,Insula Viscolului şi Orbul din Muzeul Satului. Aşi dori să public un volum de eseuri şi unul de versuri.Volume la care lucrez acum.Dacă aşi publica ultimile  două volume amintite ,aşi ajunge la 28 de cărţi care au văzut lumina tiparului.Dar opera mea cea mare o consider înfiinţarea Ligii Scriitorilor din România pentru care muncesc zilnic ,înfiinţând filiale în toată România şi în străinătate.Scopul acesteia este de a democratiza mişcarea literară şi de creaţie din ţara noastră,de a deveni o organizaţie profesională care apără,întradevăr,drepturile scriitorilor.De a înlătura monopolul unei singure organizaţii.De a nu fi exlusivistă şi în folosul unui grup restrâns de scriitori care se învârt în jurul conduceri,cum se întâmplă la US.Se cunoaşte că Societatea Scriitorilor Români a fost creată în 1909 ca un sindicat ce apăra drepturile scriitorilor,însă comuniştii prin US a transformat această organizaţie într-una exclusivistă şi manipulată politic.Fapt ce se continuă şi astăzi.Având o bursă în structurile Uniunii Europene la Bruxelles oferită de Doamna Ambasador Karen Fogg am constatat că în toate ţările europene sunt mai multe organizaţii scriitoriceşti,cu drepturi egale.Numai în România a rămas US ,să nu zic Uniunea Sovietică, „partid” unic care dictează discreţionar politica literară din ţară.

Tinerilor le-aşi recomanda să se ghideze după apoftema lui Titu Maiorescu:Omul rău se pierde prin partea sa cea bună,omul bun-prin partea sa cea rea. La care mai adaug necesitatea  studiului necontenit, să privească înainte,consecvent, la punctul fixat la care doreşte să ajungă,fără să aplece urechea la cei care comentează de pe margine,fără să se abată din drum.Este un proverb românesc:Ursul merge,câini latră. Să se teame de insultele învăluite în elogii.Mai trebuie să cunoască faptul că ştiinţa ne-o dă contactul cu lucrurile,înţelepciunea ne-o dă detaşarea faţă de acestea.

AL. FLORIN ŢENE