POEM NETERMINAT 18.

Rugă

De ziua ta, Neguţa

Să îmi apari în vis,

Să îţi sărut guriţa

Şi ochii care-au plâns,

Să vii mereu în casa ta.

Pe locul unde ne-am trăit

O tinereţe… nu-i aşa?

Şi unde am îmbătrânit.

Căci fără tine-mi este greu

Şi zilele - mi sunt cenuşii

Iar de atunci eu plâng mereu.

De ce-ai plecat şi nu mai vii?

Din seara Sfântă de Crăciun,

Rămâi …o neuitată-n veci

Când te rugam să mai rămâi

Iar tu-mi spuneai… că ai să pleci

24.aprilie 2008