Zilele trecute, aflandu-ma in concediu, am avut suficient timp la dispozitie sa citesc sau recitesc anumite texte arhivate in revistele retelei culturale INTERMUNDUS , printre care si cel de mai jos (Ce este „Originismul”) semnat de Artur Silvestri.

Mi-am amintit totodata ca in primul meu volum intitulat Ferestrele somnului” (aparut in 1995) exista un scurt poem care in ziua  lansarii cartii a fost comentat cu vaste referiri la cat este de important ca textul tradus sa redea continutul si sensibilitatea cat mai apropiata de textul original.  Pan Vizirescu care m-a onorat cu pezenta domniei sale–aflat alaturi de alti invitati, ca un vechi si ultim reprezentant al gandirismului ( a pus bazele reaparitiei revistei „Gandirea” dupa 1990) nu avea cum sa nu remarce semnificatia mesajului rostit simplu al carui titlu este ( in loc de originism):

Primavara cuvintelor

Campiile necuprinsului
Zarea cuvintelor
Ca fulgere despletite le vad
Cum invaluiesc irisul meu
Imbatat de neuitare
Paduri de melancolii tes flacari
Un rau vrajit de insomii
Fierbe sub soarele nelinistii
Cand vine anotimpul infloririi

 
Acum, din palme ne cresc tulpini
Purtand poveri de roua
Un vant analfabet alunga
Naucitoarele neincrederi
Si vis din vis
Si cant din cant
Se afla in dansul lor.
Cuvintele in magic cerc
Se intrupeaza, ard si pier
Ca sa renasca in alt vesmant
Sub un alt cer, in alt cuvant
Cu acelasi inteles…
ELENA ARMENESCU

 
Iata si articolul la care faceam referire: CE ESTE „ORIGINISMUL”?

Această carte conţine un mister. Faptul însuşi că nucleul iniţial s-a compus, odinioară, în limba română iar ulterior acelaşi text s-a tradus în limbile franceză, germană, engleză şi rusă are o încărcătură simbolică. Căci dincolo de actul propriu-zis al traducerii, aceasta înseamnă că sensul ei originar trebuia să devină inteligibil în aceste forme şi să pătrundă, prin intermediul Limbilor, până la cei ce le vorbesc. Astfel, o experienţă circumscrisă geografic poate fi recunoscută şi însuşită într-un mod extins şi poate chiar să fie descifrată în alte spaţii geografice ca fiind posibilă şi acolo, cu aceiaşi îndreptăţire. Această compatibilitate ne poate arăta că semnificaţia ce vehiculează are o valoare universală şi poate fi considerată o ipoteză ce s-ar putea concretiza în orice alt spaţiu şi în orice alt timp, atunci când, acolo, îi vine momentul sorocit.

Teoria are o componentă metafizică dar, în acelaşi timp, se situează în câmpul culturilor naturale. Ea presupune că o literatură constituită într-un cadru de specific etnic conţine, încă de la început, în modelul ei originar, toate posibilităţile de expresie posibile, ce se potrivesc cu conformaţia etnologică a Omului care o produce.

ARTUR SILVESTRI