Maria Eugenia Olaru: „Noţiunile“

Iubirea este o tăcere înaltă

Orizontul  aprins,

Departe peste păduri timpul a nins,

Focuri mocnesc in zăpada, frânte linii, luminoase, orizontal se curbează, aerul dansează printre mesteceni urme de lupi, urme de oi, urme de ani care trec peste noi, cerul este un front întunecat,  sprijinit de un soldat. Aripi peste ceruri bat, un strigat de alb palat, goarna pentru a treia oara a sunat. Goarna de aur curat! Sunt Înger sau Împărat!? Sunt un Rob nevinovat!? Goarna a sunat! Piatră, sau aur curat, Rob sau poate Împărat! Timpul a stat, aplecat, unduit, rezemat, a stat şi s-a mirat. Pasări cântau pe cadrane solare, copii se năşteau din soare, timpul spărgea gheţuri adânci, întipărite umbre în lacul morii, se revărsaseră deasupra norii, cocorii zburau către tăcere, luna se ivea plina de miere, frunze, galbene, >>>>




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.