Ioan Miclău: „Eu sunt Dumitru, nu-s Demeter“

Aceasta istorioara hazlie  intr-un fel, dar foarte istorica in realitate, imi revine din amintirile copilariei acum dupa vre-o sasezeci de ani, si doresc sa  o asez pe rozariul povestirilor mele publicate sau nepublicate. Multa vreme satenii mei se veselira pe seama acestei istorioare, iar noi copiii radeam si noi de rasul lor!

Era pe vremea cand despre venirea colhozurilor se vorbea tot mai des. Dar ca prim pas se instituira acele “intovarasiri”numite “TOZ-uri, despre care oamenii ziceau ca ar mai merge daca e vorba doar de niste organizari de zootehnie, deci ale crescatorilor deanimale, dar despre colohozuri nici vorba! >>>>