Zoltan Terner: „Pastila săptămânii – Eşti aşa cum te văd eu?“

Întrebarea din titlu este pur retorică. Nu vreau răspuns la ea. Dacă mi se dă, îmi astup urechile. Nu mă înteresează cum eşti „cu adevărat”. Pentru mine, eşti aşa cum te văd eu. Aşa vreau să-mi rămâi. Aşa te iubesc cum te văd în mine. Este, pentru mine, singura imagine adevărată a ta. Este cea pe care eu mi-am zugrăvit-o. Ca să te pot iubi. E o inchipuire? O iluzie?  Şi ce dacă?!  Pentru mine aşa eşti. Aşa te văd..  Nu vreau ca cineva să-mi tulbure această imagine. O păzesc cu străşnicie. Refuz să plec urechea la vreun „cinstit” Iago. Nu vreau să ştiu.

Tatăl meu a rămas încrustat în fiinţa mea sub chipul acelui bărbat puternic, sigur de sine, deştept şi plin de vervă. Ştiind toate cele ale lumii. Aşa mi l-am plămădit în prima copilărie. Aşa mi-a rămas. Tot restul, tot ce-i micşorează statura, e pură minciună. Refuz să-l ştiu.

Fiinţele scumpe inimii mele nu vreau şi nu pot să le cunosc „din exterior”. Numai citindu-mi inima vreau să le aflu adevărul.

Lasă-mi, rogu-te, neatinsă, imaginea ta din mine!  Rămâi aşa cum te văd eu, tată!  Poartă-te aşa cum te-am păstrat  eu, în suflet, frate iubit! Eu voi face la fel. Aşa cum mă strădui, zi de zi, să fiu aşa cum mă vede câinele meu când mă linge pe mână şi apoi mi se uită în ochi.    >>>>




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.