Vasilichia Sinescu: „De iarnă“

DE  IARNĂ

Se netezeşte zarea cu rapsodia iernii

Roşita furcă  a lumii roteşte minutare

Ecouri de romanţă renasc albe poeme

Pe cercurile frânte ard gene arămii.

***********

E o clipă de înviere, e un început de cer

Oglinzile de cântec îşi toarnă zestrea-n cuiburi

Cu  flautul de vârste al arselor cărări

Veghem minunea iernii vestind o lege noua.

***********

Amiezile trecute vând oiştea de brumă

Sărutul roşu al viei se primeneste-n vârste

Rotiţele ecouri prin aburii de fum

Vestesc minunea albă pe sub arcade arse. >>>>