Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Slava Apostolului Andrei şi Mlădiţelor sale alese“

Sfântule Apostol Andrei, mă podidesc luminile Mlădiţelor tale, care mi se aşează în pridvorul sufletului, ca verdele-n frunză, ca mireasma în floare, ca dulceaţa în fruct.

În fiinţa noastră e o logodnă divină, o interdependenţă de lumină şi rugă, de sunet si culoare, care se înalţă majestuos în adâncurile fiinţării din care sunt plămădite şi în care se reîntorc într-o armonie de o rară frumuseţe.

În aceste vibraţii celeste cu urcuşuri pătimaşe se înalţă în noi taina iubirii lor, ca un torent năvalnic şi impetuos al dragostei Tale.

Aceste Mlădiţe sacre şi sfinte au rodit în continuitatea credinţei şi a frumuseţii, a nădejdii şi a jertfei, fără de care pământul dăruirii s-ar preface în pustiu, iar cerul dragostei într-o calotă de gheaţă.

De aceea albul credinţei şi mireasma nădejdii au triumfat fecundate de sângele lor martiric, care a legat rod iubirii.

Gingaşele lor fiinţe s-au scuturat ca lumini în Calendarul cinstirii şi al recunoştinţei.

Fiinţele lor au dezvoltat credinţa în nădejde, nădejdea în dreptate, dreptatea în adevăr, adevărul în libertate, libertatea în jertfă, jertfa în frumuseţe, apoi au înmugurit din nou într-o nesfârşită şi neîntreruptă iubire. >>>>




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.