elena_buicaNe-am aşezat la masa de Thanksgiving şi conform tradiţiei canadiene pe care o respectăm şi noi cu bună-cuviinţă, am spus fiecare pentru ce aducem mulţumiri înainte de a băga cuţitul în dolofanul curcan răsturnat în platoul din mijlocul mesei. Apoi, treptat, am alunecat cu discuţiile în comentarii şi amintiri pe tema mulţumirilor sau a curcanului.

Am început cu admiraţia pentru canadieni fiindcă nu uită niciodată să mulţumească cu zâmbetul pe buze, fie chiar şi pentru ceea ce noi socoteam absolut neînsemnat, că l-ai întrebat ce mai face, cum îi merge copilului, că i-ai admirat căţelul…Ba mai mult, am auzit cu surprindere o functionara a Bancii Guvernamentale careia i-am adresat rugamintea sa ma ajute sa descurc o greseala baneasca pe care am facut-o nestiind limba, ca in final, dupa indelungate operatiuni, imi spune:”multumesc ca mi-ati oferit prilejul sa va ajut”. Şi mi-a răsărit în minte o întamplare. Eram într-o excursie în Grecia. În Salonic, împreună cu o prietenă, Silvia, am plecat să căutăm o româncă stabilită aici şi căreia i-ar fi făcut şi ei plăcere să ne revedem. >>>>