Dumitru Buhai: „Nu tulbura apa de izvor“

dumitru-buhaithumbnail M-a plantat, pe planeta Pămant, Dumnezeu,

Ca pe o  sămanţă vie, ca să-nfloresc ca un pom

Si s-aduc roade gustoase, ca mărturie că-s Om,

Cu inteligenţa din veşnicie pusă în creierul meu…

Galopez, de atunci, pe un cal sănătos de Viaţă,

Pe care am moştenit-o de la părinţi, de dimineaţă.

Părinţii o aveau ca tezaur primit de la bunicii mei,

Iar acestora li s-a dat de străbunii ce-o aveau de la Dumnezu…

Viaţa-i o călătorie ce o faci mai mult pe uscat: pe pămant, dar, uneori, în acest marş forţat, ajungi la o mare înfuriată, cu valuri ce bat cu forţă nebună ţărmurile, izbite de vant, cand înapoi nu mai poţi da; şi eşti într-o stare de suflet disperată, căci ţi-ai irosit toată energia din tine, ca să ajungi la o ţintă! Totuşi, mai trebuie să-ţi fi rămas o palpăială mică de speranţă, că vei reuşi să treci marea şi să ai din nou credinţa de siguranţă!… >>>>