Florin Contrea: „Marcel Turcu – emigrant pe o lagună roşie“

Florin ContreaCu arta desăvârşită a detaliului pictural, poetul timişorean Marcel Turcu transmite, dintr-o fugară impresie de călătorie,  un sentiment al realului nu prea uşor de suportat. Obişnuit al călătoriilor lungi, prin meleaguri îndepărtate, notează – cu o fină ironie – chipul nehotărât şi, totuşi nu lipsit de o anume îndrăzneală, al emigrantului rătăcitor:

„Îl însoţeau şi trenurile şi gara –

Chiar şi iubita sa, pe nume: Buzunara !…”

Privit de departe, acel oraş nordic pare segmentat în peisaje care se succed într-un magic caleidoscop, într-o ordine care are mai degrabă caracter aleatoriu decât strict cronografic. Despre emigrant, nu ştim a spune prea multe lucruri… Despre prietena sa – chiar mai puţin. Se insinuează cumva, dincolo de cuvânt, o existenţă destul de furtunoasă, cu perioade lungi în care se trăieşte din mai nimic, dar cu o continuă tensiune sufletească din care nu se prea poate ieşi…

„Se zugrăvea: plutea în aer un curând serios al incintei – un metropolis;

Părea un cazinou dezafectat; o farmacie croma şi neutral…” >>>>