Ştefan Jurcă: Poeme

Moshu 002CEAS ALBIT

Arde steaua luminînd distanţa

Rouă-n buze iarba poartă

Ceas albit al dimineţii

Mi-ai promis o altă soartă

Timpul curge în clepsidre

În poeţi dureri şi spaimă

Numai îngerii albaştri

Şi cu marea se îngaimă

Ochilor căprui-lentile…

Ştiu că mă încearcă vina

Că nu m-a uitat Augustus

Şi-am iubit-o pe Corinna

_________________

OGLINDA

S-a dus bruma de tinereţe deodată

Cu liniştea din casa noastră

Deasupra stejarilor canadieni

S-a dus totul într-o vagă  uitare

Venele se-ngroaşă peste pulpe

Genunchii-s moi tociţi ca piatra fântânii

Pisoiul nici nu  miaună,el ar vrea

Să poată vorbi să fie stăpîn

Peste porţelanuri şi alte obiecte

Încremenite-n vitrine

Doar oglinda culoarului stă >>>>




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.