Florin Contrea: „Solidaritate şi toleranţă“

Florin ContreaTitlul ales pentru acest articol – Solidaritate şi toleranţă – este pe cât de simplu, la prima privire, pe atât complicat, dacă e să-l analizăm mai temeinic. Ce poate fi de la sine înţeles decât să ne înţelegem şi să ne apărăm drepturile, la nevoie? Dar ce poate fi mai greu decât a le şi pune în aplicare?

Asemănători suntem – aşa cum ne-a hărăzit Dumnezeu şi Mama Natură  – dar cât suntem de deosebiţi, dacă ne privim unii pe ceilalţi. Chiar noi înşine, în diferite perioade ale vieţii noastre, cât ne schimbăm, rămânând totuşi aceiaşi?… Cum ne modificăm în timp felul de a fi, de a simţi, de a gândi? Chiar cei de lângă noi, din propria noastră familie, cât putem de fi diferiţi, ca fire şi aspect, având totuşi, propria personalitate, atât de unică, fiecare în felul său…

De cele mai multe ori, ne înţelegem perfect. Dar de câte ori nu ne pomenim puşi  în încurcătură de cerinţele vieţii? Când dorim să  ne realizăm pe planul vieţii materiale, când ne trage inima spre idealuri sublime. Cum să le mai împăcăm?

Hai să  ne referim – pentru început, la ceea ce socotim a ne fi mai aproape de inimă: la poezie. De câte feluri poate fi ea? Câte nuanţe, câte stiluri, care uneori par că se bat cap în cap! Ne rămâne în amintire celebra ceartă a clasicilor cu modernii. Mai precis a celor atraşi de tradiţie, în conflict cu modernismul sau… postmodernismul. Ceartă în care se insinuează şi accente extraliterare, de exemplu – dintre arta pentru artă, care clama dreptul poetului de  se feri de lumea cotidiană şi a-şi căuta idealul în forma exemplară – şi arta cu tendinţă – mai exact cu tendinţă politică, mai nou economică sau de altă natură. >>>>