Aurel Avram Stănescu: „La nuci“

Baraca noastră era poziţionată pe malul Canalului, aveam astfel perspectiva întregii lucrări, la distanţă se zăreau câmpul verde cultivat cu porumb, drumul şi o fermă care părea pustie.

Kenan din Basarabi, stagiar în biroul nostru tocmai primise cadou de la fratele lui, navigatorul o motoretă, o minunăţie. Bijuteria avea 99 cmc, dar a declarat la Poliţie numai 49 cmc… a scăpat astfel de taxe, impozite, dar cel mai important lucru, nu mai avea nevoie de număr de înmatriculare şi carnet categoria A pentru condus pe drumurile publice şi prin hârtoape.

Consuma foarte puţin şi am declarat-o…. maşina noastră de teren!

Era o plăcere de condus şi nu puteam să-i mai luăm plăcerea lui Kenan care toată ziua ne îndemna,

- După amiază mergem la km. 45, mâine dimineaţă la km. 48, după amiază la km. 52, poimâine la Cumpăna, răspoimâine la Agigea!

Şi astfel ne făcea planificarea vrând ne vrând pe o săptămână, două înainte.

Alergam cu viteză pe motocicletă şi uitam de toate; aveam senzaţia de libertate supremă, simţeam vântul cum ne învălmăşeşte părul iar aerul nu opunea nici o rezistenţă şi parcă ne îndemna… mai repede, mai repede! Când intram în groapă, pe serpentine stârneam în urma noastră un vârtej de praf care se depunea alene pe pământ! Ne recunoşteau toţi mecanicii după dâră de pulbere. >>>>