Stănescu Aurel Avram: „Un liceu pe ţărmul mării“

iunie 10, 2009 in cele mai noi articole

Aurel StanescuDomnului profesor Vodă,
Ca de obicei toamna, un nor cenuşiu zdrenţuit pe margini, fugărea alt vălătuc compact şi îl lăsa în urmă, pe un cer mov de speranţă, scenă ce se repetă la nesfârşit şi în destinul oamenilor.

În dreptul străzii, pe care era aşezată şcoala, ca un U imperfect, malul se termina brusc şi înalt, cu o faleză îmbrăcată în verdeaţă şi castraveciori de mare ţepoşi. Erau numeroase treptele până la plajă şi oboseai numai coborând zigzagurile de beton,  în acea zi liniştită, exact de la mijlocul lunii septembrie. Şcoala uriaşă, cu zidurile extrem de groase îi arătă temeinicia, de multe ori copiii îi spuneau Bastilia, dar orice clădire poartă amprenta oamenilor care vieţuiesc în ea şi niciodată nu a avut motive s-o numească astfel, cu toate că de multe ori supărările lui trecătoare de elev îl îndreptăţeau.

Viaţa lui Stani se desfăşura între nişte coordonate fixe, plauzibile aşa cum ar trebui să fie existenţa tuturor, de la care devia câteodată întâmplător şi se bucura de fiecare dată când soarta lua în joc, neprevăzutul.

Colegii a fost nevoiţi să depăşească şocul învăţământului de până atunci care începuse să se modernizeze, nu se mai obişnuiau şcolile separat strict, în fete şi băieţi, erau mixte. Şcolile cu tradiţie, numărul 1 de băieţi, Mircea cel Bătrân şi numărul 2 de fete, Mihai Eminescu s-au multiplicat şi se vor mării continuu iar vocabularul se va modifica. >>>>