Pompiliu Comşa: „Dans de Voroneţ“

pompiliu-comsa.thumbnailstrigă-mă, mamă!

Mamă, strigă-mă pe numele mic

ori de câte ori supă semnele tale

mi-e teamă de albastrul cerului

sau de albeaţa unei ninsori timpurii

strigă-mă pe numele mic, Mamă,

ori de câte ori mi-e teamă

de culorile pământului

sau, pur şi simplu, mi-e teamă

de mâinile mele, de gura mea

nestăpânită de nici o sărutare,

de ochii mei ce privesc într-acolo

unde privirile se caută temătoare

strigă-mă pe numele mic, Mamă,

ori de câte ori după semnele tale

mi-e teamă de culorile pământului

sau mi-e teamă de mine

linişte

tac oamenii cu râsul pe buze

nu le vine să râdă deloc

astăzi era horă în sat şi nimeni

nu e pe câmpul mirosind a tutun

oamenii tac, din cer a căzut rănită o stea >>>>