Melania Cuc: „Amintiri din Postul Mare“ (fragment din volumul în lucru „Piersica verde“)

Melania Cuc 2( fragment din volumul în lucru ,,Piersica verde,,)

Primentuţa era o ţigancă încă tânără şi ar fi putut fi şi frumoasă, dacă albeaţa nu i-ar fi cotropit ochiul stâng, reumatismul nu i-ar fi îndoit şira spinării şi nu ar fi umblat cu mâna întinsă, pipăind  aerul,  nu cerând pomană. Era săracă dar mândră, nu venea la noi decât să ne spele rufele, să şteargă sticla de lampă, sau, în Postul Mare să facă floricele ( cocoşi) din porumb ’merican. Atunci, Primentuţa purta ciurul larg cât gura fântânii, pe umeri, ca pe o cobiliţă îl căra şi, cu băţul de alun fără noduri ne bătea în poarta, care nu era nicicând încuiată. Aşa era ritualul.

La coocoocoşi! ….Cocoşi…

Mama lăsa ţesătura-n război, bunica plăcinta pe vatră, tata … ei, tata lăsa paharul cu vin nebăut şi urca în pod după ştiuleţi, care trebuiau să fie uscaţi cum îi,,, sfarogul. Ce-o  fi ,,sfarogul,, nu ştiam atunci, nu ştiu nici acum.

Între timp, în tinda cu tavanul înălţat peste vatra cuptorului,  mama aţîţa focul cu puzderii de cânepă peste care arunca vreascuri anume adunate din gardul vechi al grădinii.

Mirosea a licheni şi iarbă topită în apă de vară, a sudoare de om sănătos, a lapte dulce de vacă şi respiraţie de copil. >>>>




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.