al_florin_tene.thumbnail2Aceste rânduri le scriu când soarele încearcă să îşi trimită lumina dimineţii printre genele norilor,întredeschise peste oraşul de la poalele Feleacului.Peste cartierul în care locuiesc se revarsă dangănul galben al clopotelor bisericii din apropiere. Sunetul de bronz cheamă enoriaşii la slujba de dimineaţă.Acesta este „peisajul” momentului când vă răspund la întrebările puse ,doamna Elena Armenescu.Poate  datorită faptului că afară este înorat mierla nu mai cântă în dimineaţa aceasta,în copacul de pe strada mea.Ieri,cântecul ei înălţător colora dimineaţa  cu un curcubeu de speranţe.

Aşa cum scrieţi în preambulul întrebărilor , Dumnezeu a rânduit ca noi să fim contemporani ,să ne cunoaştenm prin intermediul scrisului,dar,această apropiere trebuie să fie, în condiţiile divergenţelor ideilor noastre, liantul care să ne unească în promovarea culturii române,şi nu motivul de dezbinare.

În condiţiile actuale când integrarea europeană şi tendinţa de globalizare cuprinde întreg mapamondul rolul intelectualului român este,în primul rând,acela de promovare a valorilor naţionale.Acestea vor fi zestrea noastră care ne face să nu pierim ca neam.Răspândirea istorică a progreselor culturale,până când ele devin moştenire comună a întregii omeniri,este mai mult decât diversitate culturală.Acest fenomen implică nu numai deosebiri de caracteristici culturale,ci şi existenţa unor caracteristici culturale care sunt superioare altora. >>>>