REMEMORARI – Elena Buică: „Dragi aduceri-aminte“

Septembrie… Au inceput şcolile… Mi-e sufletul tulburat de ştirile referitoare la situaţia grea a învǎţǎmântului românesc. Cotrobaind prin trecutul plin de fiori ai anilor de scoala, am dat peste dragi amintiri tâşneasnind afarǎ în adevǎrate coloane de luminǎ şi cǎldurǎ. A reinviat o lume de mare frumusete traita in Scoala Normala, o scoala a mintii si a inimii, scoala emblematica pentru invatamantul romanesc.

Un castel daruit de Ioan Otteteleseanu in comuna Magurele langa Bucuresti, a fost una dintre cladirile ideale pentru viitoarele invatatoare. Elevele aveau intr-un singur perimetru cladirea scolii cu toate dotarile, dormitoarele, cantina, terenuri de sport, parcuri si scoala de aplicatie. De o parte a castelului era un imens parc cu arbori vigurosi, cu alei, chioscuri frumoase, cu o ascunzatoare despre care legendele spuneau ca a adapostit si pe Mihai Viteazul, cu o splendida peluza, si un minunat lac alimentat de un izvor cu apa rece venind parca din strafundul pamantului printre pietre ornamentale. In cealalta parte a castelului erau alei de trandafiri cataratori si bazine cu pesti exotici, iar pe margine cu flori tropicale. Era o adevarata oaza de frumusete care l-a inspirat pe Eminescu in “Scrisoarea IV”:

“Sta castelul singuratic oglindindu-se in lacuri,

Iar in fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri.” >>>>