ESEU – Alexandru Nemoianu: „Vina celui plecat“

Cauza principala a raului care persista in lume si de cand este lumea,este mandria.Inca mai grav,dincolo de neputinta de a ne controla mandria,sta si imprejurarea ca ,sub inspiratia negativitatii pure, a necuratului,mandria a capatat nespus de multe forme.Atata de multe ca din comoditate si lasitate nici nu mai suntem capabili sa recunoastem patima in sine.Una dintre cele mai grave forme de ignorare a mandriei este neputinta si nevointa de a asuma povara responsabilitatii personale,”vina” personala.

Mereu vom afla o “explicatie”,o “scuza”,vom cauta “vina” altcuiva.

Asa cum spuneam aceasta forma de pacat dainuie de la inceputul starii noastre pamantesti,in mai multe feluri se poate spune ca acest pacat a fost chiar cauza ,sau oricum a contribuit decisiv,la alungarea noastra din Rai.

Intrebati despre neascultarea lor atat Adam,cat si Eva s-au grabit sa dea “vina” pe altcineva;ea pe indemnul sarpelui,el pe indemnul femeii sale.Acele “scuze” schioape nu au fost luate in seama,si pe drept cuvant,si astfel ne aflam in rusinoasa conditie in care suntem.Dramatic este insa ca de atunci si pana acuma nu am invatat nimic si inca mai rau persistam in aceiasi “scuza”:”altcineva” este de vina.Cel mai adesea “cel plecat”. >>>>