PROZA – Stanislav Lacomchin: „Circul“

Motto: “Circul?!? Mirajul plin de adrenalină al tuturor vârstelor”.

Ventilatorul bâzâia molcom, înghiţind între paletele sale fumul înmiresmat al havanei. În halatul său lejer de mătase, Krauss, tolănit în fotoliul de liane, cu picioarele sale scurte răşchirate pe masă, îşi savura cafeaua obişnuită de după dejun. Nechezatul vreunui cal în repetiţie, de pe manej, sau lătratul câinilor răzbăteau înfundat, din când în când, prin stolurile trase ale ferestruicilor de la vagon. Cu buzele groase făcute ţugui, directorul se distra făcând cercuri de fum ce se mistuiau în vantilator. La intervale, trecea peste faţa buhăită, o enormă batistă, leoarcă de sudoare.

-Ce zăpuşeală!

Câteva ciocănituri discrete îl treziră din plicticoasa sa distracţie. Uşa scârţâi alene şi făptura firavă a micuţului Ady se ivi în prag.

-Ce vrei?

-La dumneavoastră scrisoare. Adus om; spus aşteaptă.

-Dă-o.

Sfios, Ady puse scrisoarea pe masă şi se retrase.

-Ce te-ai înţepenit în uşă, pocitanie? Ce mai vrei? Te mănâncă spinarea?

-Domnule, iertare! Om spus aşteaptă răspuns.

-Bine, atuncea stai. >>>>