UN ROMAN IN PREGATIRE – Mary Deca: „Caracuda“ (fragment)

Capitolul I . Tezaurul aulic
Dincolo de întinderile nemărginite în ochii călătorului care străbate cu paşi obosiţi, câmpiile dintre Dunăre şi Carpaţi, se înalţă semeţ , munţii ce înconjoară ca o fortăreaţă batrâna Transilvanie. Pământ strămoşesc încărcat cu atâtea fapte eroice cu care nu prea multe state din bătrâna Europă precum şi state de dincolo de ocean, se pot lăuda.

Munţii Orăştiei, tăinuind în ei un tezaur de neânchipuit în mintea omului simplu, se înalţă precum un bătrân imperiu al timpului în mijlocul naturii, pe un pământ călcat odată de Decebal, părintele de drept al neamului românesc. La poalele acestor munţi, zilele fierbinţi de vară îşi făceau mereu simţită prezenţa, prin razele de soare ce se strecurau alene spre

vale, de după colţurile stâncilor aşezate pe vârfuri, precum nişte străjeri pe care nicio forţă a naturii nu-i poate clinti. Într-o astfel din dimineaţă din vara anului 1550, aici în inima acestor munţi, o ceată de pescari au descoperit într-o hrubă 40 000 de monede de aur Lisimah, monede ce avea să le confişte mai apoi guvernatorul Transilvaniei-cardinalul Martinuzzi. În acest an este făcut aşadar primul pas spre declanşarea unei febre a aurului. Mulţi locuitori din localităţile aflate în vecinătate şi-au lăsat treburile şi au pornit în grupuri de câte şase-şapte persoane, în munţi, mânaţi de gândul înbogăţirii rapide, fapt care la prima vedere nu prezenta niciun fel de prea mare efort. Mai târziu, în anul 1802 descoperirile monetare ce aveau să fie făcute, aveau să declanşeze o adevărată febră a aurului, produsă pe marginea legendei Tezaurului Aulic. >>>>