MICRO-ESEURI – Al Florin Ţene: „Metafore ce ţin de mână ideile să nu rătăcească“

-Confuzia pe care o fac cei care judecă căderea în păcat este modul de cum îl înţeleg ei.Pentru ei păcatul(infracţiunea)este o problemă de împrejurări,de incidenţă, şi nu o problemă de natură.Este aceaşi greşeală pe care Lisenko,academicianul comunist sovietic,a făcuto timp de zeci de ani încercând să transforme pirul în grâu.Neînţelegând că între cele două plante există o prăpastie pe care o denumim ADN.În concluzie,cei care judecă faptele noastre şi fac legile se rezumă doar la chestiuni de metodologie.Uităm cu toţii că păcatul sau infracţiunea este aberaţia genetică a naturii noastre.

-Un copil când se naşte este ca o carte nescrisă,tabula rassa,dar pe parcursul timpului,pe măsură ce creşte ,el primeşte influenţele celor din jur.Atât modelele umane cu ordinea şi dezordinea lor îi modelează raţiunea(felul de a gândi),afecţiunea(felul de a simţi),şi voinţa(felul de a lua decizii) .La maturitate,fostul copil,devine el însuşi.Dacă acesta păcătuieşte o vină nu o are societatea care l-a produs?Legile pe care le elaborăm nu ar trebui să ţină cont şi de geneza persoanei?

-Oamenii care cred că prin credinţa în Dumnezeu pot mişca cerul şi pământul au vocaţie de eroi,dar de-alungul istoriei s-a constatat că nu întotdeauna mărimea personalităţii lor au un rol în acest sens,ci,mai degrabă,micimea oamenilor obişnuiţi în materie de credinţă e elementul ce le crează statura de titani. >>>>



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.