ESEURI TARDIVE – Nastasia Maniu: „Ca şi cum mi-aş aminti cu memoria lui Dumnezeu“

Nu am nici un dubiu ca multi dintre cei care, eventual, vor citi aceste randuri vor sari ca arsi in sus si vor exclama plini de manie: Blasfemie, nebunie, trufie strigatoare la cer! Iar eu spun: Nu e nimic din toate acestea. E doar nevoia imperioasa de-a exprima inexprimabilul, desi trebuie sa marturisesc ca am ezitat multa vreme, nestiind daca e bine sau nu sa incredintez hartiei de scris anumite lucruri ce pot parea bizare celor ce nu le-au trait. Iata insa ca, in cele din urma, impinsa cu o blanda insistenta de Cel Viu, mai cu voia mea, mai cu voia Lui, m-am decis sa scriu. Dar, dupa ce am scris, multa vreme a trecut pana am luat hotararea de a face publice randurile nascute in spatiul intim al singuratatii mele pline de prezenta lui Dumnezeu.
Despre ce este vorba? Nu e vorba despre nimic senzational, nimic spectaculos. E vorba de o stare de spirit ce pare izvorata dintr-o memorie ancestrala, o memorie care imi aduce in prezent ceea ce a fost inainte de inceputul inceputurilor, acea liniste sfanta, aparent statica, acea imensa iubire ingenua de dinainte de-a se fi daruit (jertfit) in creatie.
>>>>




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.