MOTIV VLĂŞCEAN
De aici îşi strânge apele Câlniştea,
prin îmbrăţişate văi cu otavă;

câmpii, cu lanuri, frumoase ca liniştea
scot în soare, păpuşoii în afară.

Ca vinurile, fierb ţiţeiuri sub dealuri,
şi-n cântec torid, zările crăiesc;
trec grauri în stoluri- valuri, valuri -
şi teii sfinţi, cresc, înfloresc.

Cu murmur împăcat, pârâul la amiază
tot alintă suflete la trecători;
femeile coc pâine-n ţest, şi oftează,
respiri, mănânci, şi nu mai vrei să mori. >>>>