ANTOLOGIE – Ioan Miclău: „Fiica lui Faraon“

Capitolul I

Teba cea fericita, se gasea intr-o continua sarbatoare. Trecusera vremurile triste, cand strainii tineau fraiele ocarmuirii. Hicsosii fusera de mult stramutati in pamanturile lor. Trecuse mai bine de un deceniu de la asezarea in Valea Regilor, a faraonului Tutmes I, iar egiptenii se aflau din nou in forfota si febrilitatea unor mari sarbatori. Marele zeu-Ra, zeul-Soare, impartea din belsug zambete voioase supusilor sai pamanteni. Din inaltimile albastre ce scanteiau prin aurosii aburi mediteranieni, el patrona asupra intregului sau Panteon cosmogonic, multumit desigur de felul in care festivitatile se pregateau. Kamsinul fusese si el ferecat zdravan, pentru a nu tulbura nisipurile pustiului. Parca din adins si Nilul isi purta apele intr-o forma mult mai blanda si melodioasa, rasfrangand razele zeului in miliarde de artificii multicolore. Locuitorii Tebei isi imbracau acum hainele cele mai scumpe. Fiecare egiptean isi incarca acum bratele cu flori de sicomor. >>>>