Pe lângă paietele şi brăţările misterioase, fibulele de aur şi alte bijuterii pe care le putem accepta cu uşurinţă ca fiind podoabele dacilor, în tezaurul dacic mai apar tiarele pentru domniţe, ale căror forme ciudate ne duc cu gândul la un caz aparte din geometria trunchiului de con. E o întâmplare sau nu? Bazele egale şi mijlocul curbat în interior, aceste obiecte de aproximativ 30 de cm înălţime erau purtate pe cap de către prinţesele protodace.

Ştiind că majoritatea formelor şi obiectelor create au funcţii şi semnificaţii spirituale, ne întrebăm cum erau folosite aceste tiare incomode. Cum erau prinse, aveau voal pe deasupra sau dedesubt? Imaginea unei fete cu brăţări la picoare, deosebit de mari şi de groase, cu acele coliere mari de aur la gât şi cu tiare de aur pe cap, pare desprinsă dintr-o lume cu totul misterioasă şi necunoscută, despre care am vrea să cunoaştem mult mai mult. Oricum ar fi, aceste podoabe par a fi create pentru a fi folosite în spaţii închise, probabil sanctuare sau temple, în ceremonii sacre cu prilejul unor evenimente cu semnificaţii aparte. Ele aparţin unor timpuri vechi de peste 7 mii de ani, uneori chiar mai mult.

O femeie îmbrăcată în haine fine de in şi mătase, albe, purtând podoabe de aur nu poate fi decât o prezenţă desăvârşită, care îţi ia ochii prin frumuseţe şi strălucire. Dacă această femeie se mai şi mişcă, spectacolul şi sugestia sunt totale. Ţinând cont de fineţea, rafinamentul şi modul cum au fost lucrate bijuteriile, putem extinde aprecierea şi asupra întregii culturi, considerând că hainele şi interioarele nu puteau fi decât pe măsura acesteia.

O viziune holistică asupra culturii dacice ar aprecia că era chiar mai mult decât se poate deduce.

CAMELIA RADU