ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

NICOLAE STOIE ŞI SUNETUL PRIMORDIAL AL POEZIEI

O lectura globala si aprofundata a volumului “Pastelurile de la Ocna Sibiului”(editura Pastel,Brasov,2007)      revela un fir conducator de teme importante în jurul carora se desfasoara un întreg univers poetic  personal.

Poemele se aglutineaza în nucleuri tematice dominante ca vegetalul,materialul,mobilitatea universului,metamorfoza omului si a lucrurilor (Privelistea,Fínete în Magherus,Coltul ierbii,Ingerul de sare,Ploiu de argila,Craniul de sare…):

“Coltul ierbii da-n coltul strazii/sub pagina întâi a ziarului/aruncat acolo din întamplare si /devenit trâmbita judecatii de-apoi.”(Coltul ierbii)

Sarea este asociata infinitului dar si la distrugerea in limitele timpului si spatiului a fiintei umane efemere:”un lac de sare se confunda/în lacul de sare de dedesupt/la ocna sibiului/…..:o pâlnie lichida si verde/ia forma unei pâlnii lichide/ca si cum s-ar deschide/ochiul unui ciclop/spre somnul mortilor.si lumea e un vis de sare…”(Visul de sare)

Poetul face o evocare exaltanta a diverselor aparente a acestui univers unde dragostea este vazuta ca unica cheie si acces spre deplinatatea fiintei.

Amantul si amanta se dezvaluie si se împlinesc prin forta fascinanta a dragostei care e  unica forta unificatoare ce permite sa recreeze lumea.

Sub efectul si impetuozitatea dorintei si a intimitatii senzuale ,corporalul ia foc din interior.

Materia profunda a pamântului sarat genereaza o forta care urca din animat si inanimat

Poetul atribuie o stare de visare ,de somnolenta melancolica acestor elemente materiale –socluri fundamentale pentru universal poetic:”de când ma stiu îmi da târcoale/un înger de sare;cercuri albe descrise/deasupra mea în aerul suprasaturat/de aripile îngerilor din poemele cu îngeri”.

Aceasta cosmogonie se apropie de cea a filozofului Heraclit, bazata pe eterna devenire ,unde contrastele se unesc ori se opun rând pe rând pe baza principiului  focului viu si vesnic.

Totul se transforma in mod constant ,totul se prabuseste si renaste.Poetul simte aceasta miscare perpetua :”clopotul apei nu e decât povara timpului/dusa în spate printre marnele vinete/si argilele rosii din necropolo smite”(Necropola Smite)…

Detaliile biografice duc la un abandon în visare si nostalgie:

“spre –a ne aduce aminte de vremi apuse-ncare/ocna se numea oppidium salisfodium”(Oppidium Salisfodium)

Cartea este strabatuta de poetul-,amant  si amanta, inseparabili,uniti ,în diferite episoade ale vietii poetului care cauta ca un ghicitor sa citeasca în amprentele miscatoare ale apei sarate:

« Un lac de sare se scufunda în lacul de sare de dedesupt/La ocna sibiului « (Visul de sare)…

Ori alte splendide versuri : « bratele de aer când întinzi/deasupra apei verde si salmastra:trupul ti-e cuprins între oglinzi/a lacului si-a cerului albastra”…(Lacul verde)

Poetul opereaza o fuziune cosmica a vegetalului cu bolta cereasca.Acest fior metafizic dau greutate si o alta dimensiune acestor pasteluri « revizitate » si care nu au nimic din lirica descriptiva a acestui gen desuet ;ele dezvaluie o tentativa curajoasa de a-l revolutiona,de a-l reconsidera ,sunt pasteluri de o încarcatura metafizica meticuloasa si ambitioasa.

Pamântul si apa se amesteca ,se metamorfozeaza ,se echilibreaza ;Toate elementele reunite în aceste poeme sunt sugestive si pleaca de la universul unui om spre orizontul umanitatii:

“cristale criofile în vazduh se strâng/apele sarate în aburi se transforma/si se întorc prin ploi de parca plâng/în cer îngeri de sare fara chip si forma »(Ploi de sare)

Ritualul sarii este mitologie si religie,o apropiere este facuta între sare si viata milenara a poeziei.Originar de la Ocna Sibiului în vecinatatea legendara a acestui lac fara fund ,unul din cele mai vechi antroposaline,ca si acest lac ,poetul concepe poezia imprevizibila,ca si sarea ,un simbol al vietii si al mortii,retinând caldura solara chiar si în miezul celor mai crunte friguri iernatice..Istoria sarii  se confunda cu historia umanitatii (în Biblie  citim:Sunteti sarea pamântului.. ori  “Femeia lui Loth a fost schimbata în sare…”)

Viata pentru poet este o pictura pe sticla postrata în cristalele sarii,precum muntii pastreaza ghetarii…

Acest mineral este osatura în   cristal  a  cartii ,poetul fiind “binecuvântatorul” acestei sari sfinte,venita din tenebrele pamântului si a marii…

Poemele devin suporturi împotriva solitudinii fizice si morale,prin intermediul amintirilor ,a reminiscentelor vietii exterioare si interioare a poetului:

“sunt mai  batrân decât parintii mei/decât ministarul si ministara,/acum ,în sfarsit,din dreptul/îmi pot permite sa le dau sfaturi/sa spun lucrurilor verde-n fata/sa mai exprim fara perdea-perdeaua noptii”(Sunt)

……..”pavilioanele vegetale se-ndreapta spre cer/gata sa asculte vocile îngerilor si glasul meu/cum altadata când eram vii si puteam permite/sa asculte strigatul gugustiucilor”

Ori “încât singurul sfat potrivit parintilor mei/acum. Mai tineri decât mine ar putea fi acesta/mai dati-o-ncolo de moarte…”

Amintirile sunt un purgatoriu ,un paradis regasit cu ardoare :

« doi copii în amintirea unui lan d egrâu/iarba uscata îti pune inele de arama la glezne….

“imaginea copiilor din amintirea lanului de grâu /si miristea arde mocnit la capatul peisajului”…

Amintirea se asociaza unei realitati luminoase ,ea reda copilaria,puritatea si limpezimea,starea de impoderabilitate extatica.

“Melancolía” poetica  e prezenta asociind într-un elan romantic lumina ,albul sarii,caldura,tandretea,libertatea ,dragostea,toate fiind simboluri d epuritate ,de “curatire” ,opuse mizeriei,focuui negru ,frigului.

Cuvintele au o abundenta si o sonoritate plastica originale si percutante , care în alveole de sare cladesc o mitologie enigmatica,un “veac de imensa singuratate” într-un ocean de cifruri de nedezlegat…

Poetul se lasa absorbit de contemplatia sarii, a tarânei ,se închide încet încet în aceasta profunzime a naturii (si în sine) regeneratoare.

Poezia si natura îl ajuta a –si suporta propria viata  ,compenseaza singuratatea si vidul interior.

In cristalul sarii poetul  face corp comun cu plenitudinea universului

,expansiva si radioasa ;

Nicolae StoIe reuseste  cu acest volum ,o veritabila interiorizare a lumii ,într-un act de dragoste pura,de insatifactie perpetua, de explorare  care devine o stralucitoare si fascinanta aventura poetica,oglindind o întreaga simbolistica sacralizata a umanitatii.

_______________

DIN CAIETUL LUI „CELEBRATIO“

Scurte insemnari despre “Celebratio” si stiri catre editor ..

Inca o poza trimisa acasa de catre prozatorul care a organizat “lire à la plage”; doamna de lînga mine e scriitoarea care m-a invitat la Grande-Motte… e si presedinta unei asociatii literare din orasul ei iar eu admir pe cei care au timp de o viata asociativa

* Ma încumet sa va trimit o parte din “impresiile de lectura”suscitate de “Celebratio”,la care consider ca aveti aceleasi drepturi ca si mine…

Cum este înca vacanta ,desigur ca astept si ecouri poate mai importante ca acestea,dar aceste rînduri va pot da o idee ca poate faptul ca mi-ati acordat o asemenea tulburatoare incredere merita riscul…

desi cel mai mare pariu va fi sa nu ma dezamagesc si sa nu va dezamagesc pe dvs si toti cei care au crezut în mine…Eu continui sa îmi vad mai ales defectele…

Scrisul meu în româneste o fi execrabil si ma scuz !

* Totul e bine cînd se termina cu bine!

Cronica aparuta in “Midi Libre ” (cu o poza de zgripturoaica…) ,v-am trimis-o în intregime intr-un pachet care o fi în prezent la sediul de pe Ciprian Porumbescu (pe numele dvs )

* Encore une bonne nouvelle pour notre CELEBRATIO!

Placerea mea este mai mult decît sincera,brasovenii mei nu m-au uitat si Dl.Stoie m-a protejat mereu si respectat si a vazut primii pasi ai mei în cenaclul Astra,unde debutam destul de timida…

* Cred ca norii fabulosi care ma vor urmari azi la Grande-Motte, în sînul unui oarecare spleen ,donneront une touche de romantisme à la journée-marathon des livres ,après des mois de soleil brûlant .

Ieri eu am fost la Gallician ,lînga Nîmes ,un sat autentic,în Camargue,unde locuieste unul din fii…de-a lungul Canalului ,tîntarii,egretele ,caiacuri,taurasi si aceiasi nori sombri…

intr-adevar Sète nu poate fi altfel decît couleur fauve…

________________

LISEZ BRONZÉS

19 august 2008 Intîlnire literara la Grande-Motte

« Lisez bronzés » ! Nu stiu daca toata aceasta lume întîlnita la Grande –Motte a citit ,dar un lucru este sigur:toata humea s-a bronzat!

In ciuda norilor grei peste muntele La Gardiole încetosat, la ora 9 dimineata,un soare regenerator a încalzit o briza marina lejera care a iluminat acest eveniment literar organizat de catre asociatia”Prête-moi ta plume” cu concursul orasului la Grande –Motte ,pe Esplanade du Couchant 2 ,la doi pasi de o plaja invadata de mii de turisti,sub parasoluri si în apropierea turistilor.Inca o ocazie pentru scriitori din regiune sa se faca cunsocuti la contactul cu un public estival amator de cultura si divertisment

Printre cei 15 scriitori prezenti (citez doar cîtiva :Eric Talard,Bernard Mirande-care mi-a spus ca editorul sau de la Paris este un român!-Béatrice Bourrier,Jean-Marc Harel-Ramond,Mafgali Saint-Martin,Jean Charles Point,Michèle Castella etc…) figuram si eu ca scriitoare românâ .Am prezentat ultimul meu volum de poezie ,intitulat Celebratio-Ma Roumanie mystérieuse ,editat în iulie 2008 la Editura Kogaïon si am facut totul pentru a continua aceasta lupta cu lipsa de interes pentru poezie (în criza pe un plan national).Editorii sunt cei care dicteaza legile lor,dupa ei ,poezia ar trebui sa dispara ,caci pentru ei logica care primeaza este cea a banului,cartea a devenit “comert”,”bussiness”…

In orice caz discutiile publicului cu autorii au constituit un prilej de a avea ecouri umane la alegerile tematice si cercetarile personale ale fiecaruia pe tarîmul creatiei

Scriitorii au fost generosi ,simpli(au coborît pe plaja pentru a umple suporturile de umbrele de soare cu nisip,au distribuit bauturi racoritoare ,au mîncat împreuna,au baut cafele oferite la un pret derizoriu de catre un barman întelept si au fost încîntati si surprinsi ca primarul orasului Stéphane Rossignol în persoana ,a venit foarte curios si dispus sa îi cunoasca.

Daca La Grande Motte nu produce faraoni,piramidele sale(un cartier e facut din blocuri piramidale…) sunt în orice caz un decor grozav de evolutie pentru cei si cele care sunt cel putin macar …scribi !

_____________________

~Adrian Munteanu

Nu vei putea rămâne un “crai de curte veche”, eternellement!
Eu aştept de la poet şi de la poezie să inoveze, să avanseze măcar o secundă, să împingă cu ambiţie limitele unor teritorii lirice deja arhicunoscute. Din acest punct de vedere scrii o poezie care mi-a plăcut foarte mult. Între cele trei volume se disting, în mod evident un drum mai convenţional şi un altul voit revoluţionar. În primul volum e o poezie fina, în sensul liric cel mai clasic al cuvântului, care se caută ca un gheizer, care e gata gata să ţâşnească la suprafaţă, un imn entuziast pentru viaţă, viaţa în sens universal, o comuniune între vizibil şi invizibil, un filon pitoresc, fermecător, de natură intelectuală debordând de vitalitate, un gust viu pentru natură în general şi natură umană în special, o bogăţie de rime care creeaza o atmosferă de o frumusete ravăşitoare, căci suntem în faţa unei nevoi viscerale de cuvinte frumoase, rare, care contribuie la un efect de fluiditate romantică.
Registrul este simfonic, exuberant, e un drum înapoi spre culorile şi parfumurile cuvintelor, deschizând calea unor senzaţii rare sau uitate (râvniri, hodină, prădalnic, zăbală…) Cuvintele fac dragoste în pagini şi partea lor luminoasă e dominantă în sonete 2 si 3 (mai ales in 3). E o schimbare în fineţe, dar radicală de registru: un lirism mult mai sobru, mai puţin “împodobit”, abscons, tragic, tenebros. Efervescenţa spirituală este intensă intimitatea e dezvăluită cu accente reţinute, mai puţin patetice, ca un strigăt înăbuşit, într-o respiraţie a nefericirii. Căutarea unei păci lăuntrice se face simţită, poezia devine mult mai directa, mai “zgomotoasa”, mai “chinuită”, luptându-se cu o anumită inerţie spirituală şi cu o luciditate care câştigă teren.
Poetul merge direct în inima esenţialului cu cuvinte banale, uneori morbide, urîte (atenţie la un eventual derapaj spre o vulgaritate gratuită, forţată), totul derivă din incertitudini, dintr-o porozitate a fiinţei intime profunde, o fragilitate care se termina cu naşterea, la sfirşitul acestor chinuri, a unei fiinţe poetice noi. Oraşul este mai ales locul unor simboluri negative, sfâşietoare, loc de promiscuitate în care evadarea este obligatorie, onirică, excrementele devin un fel de nevoie de a se purifica psihi, nuditatea, chiloţii, veşmintele au o conotaţie sexuală de culpabilitate, o dorinţă de a se dezvălui şi în acelaşi timp de a masca viaţa în aspectele ei cele mai intime.
Câinele încărnează frica, dar si ghidul, instinctiv (ANUBIS la vechii egipteni conducea sufletele în lumea morţilor), e frica noastra de vid, nevoia de un ghid pentru un ultim voiaj, ancorat în profunzimile inconştientului. Bucataria este un pântec maternel, unde se gaseşte ‘hrana” care dă o pace efemeră spiritului şi corpului, o protecţie, un retur indispensabil la viaţa materială, când angoasele devin insuportabile. In fine, simbolurile sunt nenumărate, trăirile sunt puternice, vulcanul te-a trezit şi pari un corp înmormântat de viu la Pompei, care se zbate ca un Hercule cu viată, cu frumuseţile şi agoniile ei. Eşti modern fără să vrei nu te îngrijora. Scrisul este o fină ţesătură de vechi şi nou, între prezent, trecut şi viitor. Nu mi s-a părut că te forţezi ca să fii modern. Cotidianul este plin de semnificaţii, totul este de a avea geniul de a le surprinde!
Tu să fii “om al timpului tău “, trebuie să lăsam un “mesaj “, o oglindă fidelă a trecerii noastre pe această parte a lumii, deci cotidianul este cuvântul nostru. Nu putem cuvânta pe “mărturia lui Eminescu ori Matei Caragiale”. De ce nu limbajul lor, dar pe o “temă care ne aparţine nouă”, în acest secol 21. De aceea, ultima carte este vădit modernă, originală, şi mai puţin asociată altor autori.
Eşti tu însuţi…
Nu vei putea rămâne un “crai de curte veche”, eternellement!
Cred că deja drumurile pe care ţi le-ai conturat, ca şi cum ţi-ai fi tăiat venele simţirii, sunt deja în cascadă. Totul este să le continui şi să nu îţi fie frică să îţi pui capul şi trupul în centru acestei Niagare.Să ştii că voi fi prezentă în ţară, alături de tine. Pentru mine continuăm aventura noastră culturală de calitate, începută în primitoarea ta casă de cultură şi de frumoasa ta inimă şi privire.Eu închid ochii şi am impresia că întind mâna şi ating Braşovul şi sufletele care au mişcat în inima mea sunt în acelaşi loc de cinste. Eu nu m-am rupt de voi. Doar că trăiesc destinul care mi-a fost desenat.
Salut le Poete!
ANGELA NACHE- MAMIER

______________

~„Viorel Zegheru – Spiritul în ecuaţie cu imaginaţia liberă“

Viorel Zegheru ,tanar poet si prozator ,doctorand in economie politica ,traieste in Franta unde a publicat primele sale carti .

El este sigur ca « poezia este totul chiar si in matematica.Important este de a pune in ecuatie spiritul cu imaginatia libera.

El reuseste cu brio aceasta reconciliere intre poezie si matematici,face sa « surada »cititorii sai intre « triunghi si cuadratura cercului »…

El traieste la Millau,practicand un bilingvism perfect pentru un intelectual care intre 2005-2006 a publicat la Editions Clapas (unde editorii si autorii Jacqueline Robin et Cristophe Liron l-au luat sub aripile lor protectoare )trei carti : « Les Tourments d’André »(poezie si proza),Incident sentimental (bilingv in franceza si in romana) si « Les ailes d’un ange cubique » .

O coincidenta simpatica ne-a reunit in cursul unei intalniri literare la invitatia editurii Clapas la sediul ei din Millau.Intre cei sapte ori opt poeti prezenti ,trei dintre ei eram …romani !!!!

Cum spune un proverb de aici :Le monde est vraiment petit !

Victoria Barret ,poeta din Ardeal, filoloaga , m-a prezentat prietenilor ei editori cu o luna inainte .O intalnisem din intamplare la Festivalul International de Poezie de la Lodève si ea m-a batut usor pe umar crezand ca eram poeta R.D….

Explicandu-i ca nu sunt RD ci Angela Nache ,coincidenta mai degraba simpatica, a facut ca imediat a tinut sa ma prezinte prietenilor ei din Millau care erau editori si autori( !) si cu care am simpatizat si discutat indelung …ca si cum ne cunosteam de cand lumea !!!!

Peste o luna aceeasi editori m-au invitat la Millau si acolo am revazut-o pe Victoria si am facut cunostinta cu poetulViorel Zegheru ,caruia ii cumparasem si ii citisem cartea cu o luna inainte !!!

Victoria Barret animeaza un cenaclu de poezie la MJC Rodez intitulat « Groupe Poésie Encres » si editeaza productiile lor intr-o mica pubicatie ilustrata : »Traits de plumes »…

O poeta tanara care mi-a vorbit intre surasul si melancolia exilului :poemul ei Ardeal(ah,ai nostri ca brazii…)anunta un talent de care vom auzi vorbind cu certitudine :

La vue immense ,profonde et bleue

Apaise la vieillesse des croix

Dans le petit cimetière

Les rayons fatigués caressent

Les branches envahies de rousseur

Les buissons jaunis ,à l’age mûr…)

M-am grabit sa ii spun ca « aceste poeme formeaza o cale invizibila intre cele doua tari,acest Exil este aventura care impinge fiinta omeneasca intr-o alta dimensiune care nu i se potriveste neaparat dar ca e mai puternica decat ea aceasta dorinta de a « se lovi de existenta »,de a impinge limitele ei cat mai departe cu putinta.

Poeta de talent ,emotionanta…De atunci nu mai am vesti ,dar sunt sigura ca aceasta autoare discreta va tasni din umbra ,in forta !!!

Viorel Zegheru pare un frate geaman al Victoriei ?(glumesc..)

Doi tineri poeti ,frumosi,inteligenti ,cultivati,angelici…iubind artele frumoase cu o asemenea pasiune ca dificultatile pe care le intalnesc nu ii sperie, pentru ca traiesc intr-un univers(cu capul in nori…ca mine) care le este propriu,unde totul este nostalgie,prospetime,curaj,risc,nebunie,imaginatie-amabasadori duiosi ai culturii romane june…

Nu am sub ochi toate cartile lui Viorel Zegheru ,dar acest CREION vrea sa il prezinte sub forma unui posibil portret rezultand din sporadicele noastre contacte la Millau,la telefon ori prin E-mail ….

Viorel Zegheru m-a intampinat la Millau cu generozitate si surpriza si marea diferenta de varsta a disparut ca prin farmec :intre noi mesajul poetic,militantismul literar ne-au adus imediat pe terenul stimei reciproce pentru opera celuilalt.Nu suport amintirile pe care le mai am de « ring de box »din tara

Intre asa zisi asi ai literaturii care dadeau din copite pentru a-i zdrobi pe cei mai izolati mai discreti si mai striviti de greutatea unui cotidina ostil

Aveau timp Ei,sa umble in haite…Cand ma uit ce a mai ramas din aceste figuri razboinice imi spun ca am avut noroc sa optez pentru o oarecare distanta si decenta ,ca sa nu spun modestie…

Desi am un respect pentru cei care s-au inselat de bout en bout…

Timpul ne cerne pe toti in sita lui nemiloasa…

Pe volumul meu de poezie (Dolor) la a carui nastere Viorel Zegheru a asistat in direct figureaza si numele sau ,ca traducator si corector (benevol) caci a inteles ca reformele ortogrfice de dupa plecarea mea acum 20 de ani mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit prin cealalta,caci Dzeu stie cate prioritati am avut de rezolvat intr-o lume noua ,unde totul se incepe de la zero si nu ai dreptul s afaci un faux pas!!!

Cristophe Liron intervine destul de des pentru a edita si prezenta cartile acestui poet de care este cu adevarat mandru : « Viorel a pris racine dans la poésie francophone où son style s’épanouit pour notre plus grand plaisir »(Les Tourments d’André »)

Le même en parlant de « l’Incident Sentimental » met en évidence que V.Z. « poème après poème ,nouvelle après nouvelle,avec un implacable humour,affirme son style narratif et surréaliste .Chaque poème ,chaque nouvelle déploie un univers étrange et ravissant d’une efficacité remarquable.

Dans cette courte publication,le texte en Roumain nous donne une dimension supplémentaire de son cheminement poétique et nous donne aussi la mesure d’une langue sœur de la nôtre,latine comme celle d’Oc,ou de Catalogne ».(le mot « Clapas »(le mot « CLAPAS » est en occitan un « tas de pierre constitué par la main de l’homme pour laisser champ libre ».D’une certaine façon,il peut toucher le ciel.

Gasim opinii interesante in eseul lui Ionut Caragea despre Viorel Zegheru :

« Poetul ,preocupat de simbol si mister leaga si dezleaga cuvinte ,traind intr-o lume a propriei sale respiratii…dar inainteaza cu privirea/spre Paradisul/posibil-Inserare.

El subliniaza ca poetul are « indrazneala de a ironiza divinitatea »,decreteaza « Legea anti-ingeri », un anumit sarcasm la adresa vietii si a tuturor lucrurilor care sunt intoarse « cu susul in jos ori cu josul in sus » ;

La o lectura atenta ,rasfoind « Les Tourments d’André » si nu numai ,remarcam la acest tanar talent efecte vizuale care construiesc o atmosfera supranaturala caci utilizeaza un registru bogat de vise.

Efuziunile sunt spontane avand la baza sentimente foarte puternice.

Uneori mari spatii de liniste se instaleaza,marind misterul si farmecul paginii . Autorul traieste momente de melancolie pura ,pusa la grea incercare de atatea extazuri tineresti si ingeresti.

Textele sunt anxioase,sincere ,osciland cu umor si distantare filozofica intre fericire si nefericire.

Autorul are un talent renovator verbal si adesea prefera concizia,cuvintelor inzorzonate.

Poet modern ,evita cuvintele prea frumoase,prea rujate si manichiurate.

Ansamblul operei degaja o impresie de fluiditate si luciditate,o frica de vid ,vindecata prin cuvinte.

Temperamentul acestui poet european este incandescent,alternand voci ce « vorbesc in imagini »(se simte o vadita inclinatie si vizitare a pictorilor de la Dali incoace) cu un stil indraznet si chiar impertinent :

Les MATINS

On dit que tous les matins

Il y a quelque chose qui se passe…

Un jour ,un vieux dit :

« Aie confiance en quelqu’un »

Les pantoufles sont trop grandes :

Taille 49

Au carrefour ,quelques mains

Essaient d’imiter la croix.

L’Original n’est pas comme ça.

On dit que ce matin

Quelque chose s’est passé…

« Il ne faut pas croire en quelqu’un

mais en toi ! »

Epuré de toute rhétorique,poezia sa este sincera,directa,in cautarea unui limbaj inconfundabil,a unei Stiinte a Eului.

Preocupat de a reproduce miscarile vietii,Viorel Zegheru,merge drept la esential ,face sa tasneasa cuvantul Sau-zamislit in inconstientul sau cel mai « tourmenté » de catre ispitele universal-umane.

ANGELA NACHE-MAMIER

______________