_______________
DIN CAIETUL LUI „CELEBRATIO“
Scurte insemnari despre “Celebratio” si stiri catre editor ..
Inca o poza trimisa acasa de catre prozatorul care a organizat “lire à la plage”; doamna de lînga mine e scriitoarea care m-a invitat la Grande-Motte… e si presedinta unei asociatii literare din orasul ei iar eu admir pe cei care au timp de o viata asociativa
* Ma încumet sa va trimit o parte din “impresiile de lectura”suscitate de “Celebratio”,la care consider ca aveti aceleasi drepturi ca si mine…
Cum este înca vacanta ,desigur ca astept si ecouri poate mai importante ca acestea,dar aceste rînduri va pot da o idee ca poate faptul ca mi-ati acordat o asemenea tulburatoare incredere merita riscul…
desi cel mai mare pariu va fi sa nu ma dezamagesc si sa nu va dezamagesc pe dvs si toti cei care au crezut în mine…Eu continui sa îmi vad mai ales defectele…
Scrisul meu în româneste o fi execrabil si ma scuz !
* Totul e bine cînd se termina cu bine!
Cronica aparuta in “Midi Libre ” (cu o poza de zgripturoaica…) ,v-am trimis-o în intregime intr-un pachet care o fi în prezent la sediul de pe Ciprian Porumbescu (pe numele dvs )
* Encore une bonne nouvelle pour notre CELEBRATIO!
Placerea mea este mai mult decît sincera,brasovenii mei nu m-au uitat si Dl.Stoie m-a protejat mereu si respectat si a vazut primii pasi ai mei în cenaclul Astra,unde debutam destul de timida…
* Cred ca norii fabulosi care ma vor urmari azi la Grande-Motte, în sînul unui oarecare spleen ,donneront une touche de romantisme à la journée-marathon des livres ,après des mois de soleil brûlant .
Ieri eu am fost la Gallician ,lînga Nîmes ,un sat autentic,în Camargue,unde locuieste unul din fii…de-a lungul Canalului ,tîntarii,egretele ,caiacuri,taurasi si aceiasi nori sombri…
intr-adevar Sète nu poate fi altfel decît couleur fauve…
________________
LISEZ BRONZÉS
19 august 2008 Intîlnire literara la Grande-Motte
« Lisez bronzés » ! Nu stiu daca toata aceasta lume întîlnita la Grande –Motte a citit ,dar un lucru este sigur:toata humea s-a bronzat!
In ciuda norilor grei peste muntele La Gardiole încetosat, la ora 9 dimineata,un soare regenerator a încalzit o briza marina lejera care a iluminat acest eveniment literar organizat de catre asociatia”Prête-moi ta plume” cu concursul orasului la Grande –Motte ,pe Esplanade du Couchant 2 ,la doi pasi de o plaja invadata de mii de turisti,sub parasoluri si în apropierea turistilor.Inca o ocazie pentru scriitori din regiune sa se faca cunsocuti la contactul cu un public estival amator de cultura si divertisment
Printre cei 15 scriitori prezenti (citez doar cîtiva :Eric Talard,Bernard Mirande-care mi-a spus ca editorul sau de la Paris este un român!-Béatrice Bourrier,Jean-Marc Harel-Ramond,Mafgali Saint-Martin,Jean Charles Point,Michèle Castella etc…) figuram si eu ca scriitoare românâ .Am prezentat ultimul meu volum de poezie ,intitulat Celebratio-Ma Roumanie mystérieuse ,editat în iulie 2008 la Editura Kogaïon si am facut totul pentru a continua aceasta lupta cu lipsa de interes pentru poezie (în criza pe un plan national).Editorii sunt cei care dicteaza legile lor,dupa ei ,poezia ar trebui sa dispara ,caci pentru ei logica care primeaza este cea a banului,cartea a devenit “comert”,”bussiness”…
In orice caz discutiile publicului cu autorii au constituit un prilej de a avea ecouri umane la alegerile tematice si cercetarile personale ale fiecaruia pe tarîmul creatiei
Scriitorii au fost generosi ,simpli(au coborît pe plaja pentru a umple suporturile de umbrele de soare cu nisip,au distribuit bauturi racoritoare ,au mîncat împreuna,au baut cafele oferite la un pret derizoriu de catre un barman întelept si au fost încîntati si surprinsi ca primarul orasului Stéphane Rossignol în persoana ,a venit foarte curios si dispus sa îi cunoasca.
Daca La Grande Motte nu produce faraoni,piramidele sale(un cartier e facut din blocuri piramidale…) sunt în orice caz un decor grozav de evolutie pentru cei si cele care sunt cel putin macar …scribi !
_____________________
~Adrian Munteanu
Nu vei putea rămâne un “crai de curte veche”, eternellement!
Eu aştept de la poet şi de la poezie să inoveze, să avanseze măcar o secundă, să împingă cu ambiţie limitele unor teritorii lirice deja arhicunoscute. Din acest punct de vedere scrii o poezie care mi-a plăcut foarte mult. Între cele trei volume se disting, în mod evident un drum mai convenţional şi un altul voit revoluţionar. În primul volum e o poezie fina, în sensul liric cel mai clasic al cuvântului, care se caută ca un gheizer, care e gata gata să ţâşnească la suprafaţă, un imn entuziast pentru viaţă, viaţa în sens universal, o comuniune între vizibil şi invizibil, un filon pitoresc, fermecător, de natură intelectuală debordând de vitalitate, un gust viu pentru natură în general şi natură umană în special, o bogăţie de rime care creeaza o atmosferă de o frumusete ravăşitoare, căci suntem în faţa unei nevoi viscerale de cuvinte frumoase, rare, care contribuie la un efect de fluiditate romantică.
Registrul este simfonic, exuberant, e un drum înapoi spre culorile şi parfumurile cuvintelor, deschizând calea unor senzaţii rare sau uitate (râvniri, hodină, prădalnic, zăbală…) Cuvintele fac dragoste în pagini şi partea lor luminoasă e dominantă în sonete 2 si 3 (mai ales in 3). E o schimbare în fineţe, dar radicală de registru: un lirism mult mai sobru, mai puţin “împodobit”, abscons, tragic, tenebros. Efervescenţa spirituală este intensă intimitatea e dezvăluită cu accente reţinute, mai puţin patetice, ca un strigăt înăbuşit, într-o respiraţie a nefericirii. Căutarea unei păci lăuntrice se face simţită, poezia devine mult mai directa, mai “zgomotoasa”, mai “chinuită”, luptându-se cu o anumită inerţie spirituală şi cu o luciditate care câştigă teren.
Poetul merge direct în inima esenţialului cu cuvinte banale, uneori morbide, urîte (atenţie la un eventual derapaj spre o vulgaritate gratuită, forţată), totul derivă din incertitudini, dintr-o porozitate a fiinţei intime profunde, o fragilitate care se termina cu naşterea, la sfirşitul acestor chinuri, a unei fiinţe poetice noi. Oraşul este mai ales locul unor simboluri negative, sfâşietoare, loc de promiscuitate în care evadarea este obligatorie, onirică, excrementele devin un fel de nevoie de a se purifica psihi, nuditatea, chiloţii, veşmintele au o conotaţie sexuală de culpabilitate, o dorinţă de a se dezvălui şi în acelaşi timp de a masca viaţa în aspectele ei cele mai intime.
Câinele încărnează frica, dar si ghidul, instinctiv (ANUBIS la vechii egipteni conducea sufletele în lumea morţilor), e frica noastra de vid, nevoia de un ghid pentru un ultim voiaj, ancorat în profunzimile inconştientului. Bucataria este un pântec maternel, unde se gaseşte ‘hrana” care dă o pace efemeră spiritului şi corpului, o protecţie, un retur indispensabil la viaţa materială, când angoasele devin insuportabile. In fine, simbolurile sunt nenumărate, trăirile sunt puternice, vulcanul te-a trezit şi pari un corp înmormântat de viu la Pompei, care se zbate ca un Hercule cu viată, cu frumuseţile şi agoniile ei. Eşti modern fără să vrei nu te îngrijora. Scrisul este o fină ţesătură de vechi şi nou, între prezent, trecut şi viitor. Nu mi s-a părut că te forţezi ca să fii modern. Cotidianul este plin de semnificaţii, totul este de a avea geniul de a le surprinde!
Tu să fii “om al timpului tău “, trebuie să lăsam un “mesaj “, o oglindă fidelă a trecerii noastre pe această parte a lumii, deci cotidianul este cuvântul nostru. Nu putem cuvânta pe “mărturia lui Eminescu ori Matei Caragiale”. De ce nu limbajul lor, dar pe o “temă care ne aparţine nouă”, în acest secol 21. De aceea, ultima carte este vădit modernă, originală, şi mai puţin asociată altor autori.
Eşti tu însuţi…
Nu vei putea rămâne un “crai de curte veche”, eternellement!
Cred că deja drumurile pe care ţi le-ai conturat, ca şi cum ţi-ai fi tăiat venele simţirii, sunt deja în cascadă. Totul este să le continui şi să nu îţi fie frică să îţi pui capul şi trupul în centru acestei Niagare.Să ştii că voi fi prezentă în ţară, alături de tine. Pentru mine continuăm aventura noastră culturală de calitate, începută în primitoarea ta casă de cultură şi de frumoasa ta inimă şi privire.Eu închid ochii şi am impresia că întind mâna şi ating Braşovul şi sufletele care au mişcat în inima mea sunt în acelaşi loc de cinste. Eu nu m-am rupt de voi. Doar că trăiesc destinul care mi-a fost desenat.
Salut le Poete!
ANGELA NACHE- MAMIER
______________
~„Viorel Zegheru – Spiritul în ecuaţie cu imaginaţia liberă“
Viorel Zegheru ,tanar poet si prozator ,doctorand in economie politica ,traieste in Franta unde a publicat primele sale carti .
El este sigur ca « poezia este totul chiar si in matematica.Important este de a pune in ecuatie spiritul cu imaginatia libera.
El reuseste cu brio aceasta reconciliere intre poezie si matematici,face sa « surada »cititorii sai intre « triunghi si cuadratura cercului »…
El traieste la Millau,practicand un bilingvism perfect pentru un intelectual care intre 2005-2006 a publicat la Editions Clapas (unde editorii si autorii Jacqueline Robin et Cristophe Liron l-au luat sub aripile lor protectoare )trei carti : « Les Tourments d’André »(poezie si proza),Incident sentimental (bilingv in franceza si in romana) si « Les ailes d’un ange cubique » .
O coincidenta simpatica ne-a reunit in cursul unei intalniri literare la invitatia editurii Clapas la sediul ei din Millau.Intre cei sapte ori opt poeti prezenti ,trei dintre ei eram …romani !!!!
Cum spune un proverb de aici :Le monde est vraiment petit !
Victoria Barret ,poeta din Ardeal, filoloaga , m-a prezentat prietenilor ei editori cu o luna inainte .O intalnisem din intamplare la Festivalul International de Poezie de la Lodève si ea m-a batut usor pe umar crezand ca eram poeta R.D….
Explicandu-i ca nu sunt RD ci Angela Nache ,coincidenta mai degraba simpatica, a facut ca imediat a tinut sa ma prezinte prietenilor ei din Millau care erau editori si autori( !) si cu care am simpatizat si discutat indelung …ca si cum ne cunosteam de cand lumea !!!!
Peste o luna aceeasi editori m-au invitat la Millau si acolo am revazut-o pe Victoria si am facut cunostinta cu poetulViorel Zegheru ,caruia ii cumparasem si ii citisem cartea cu o luna inainte !!!
Victoria Barret animeaza un cenaclu de poezie la MJC Rodez intitulat « Groupe Poésie Encres » si editeaza productiile lor intr-o mica pubicatie ilustrata : »Traits de plumes »…
O poeta tanara care mi-a vorbit intre surasul si melancolia exilului :poemul ei Ardeal(ah,ai nostri ca brazii…)anunta un talent de care vom auzi vorbind cu certitudine :
La vue immense ,profonde et bleue
Apaise la vieillesse des croix
Dans le petit cimetière
Les rayons fatigués caressent
Les branches envahies de rousseur
Les buissons jaunis ,à l’age mûr…)
M-am grabit sa ii spun ca « aceste poeme formeaza o cale invizibila intre cele doua tari,acest Exil este aventura care impinge fiinta omeneasca intr-o alta dimensiune care nu i se potriveste neaparat dar ca e mai puternica decat ea aceasta dorinta de a « se lovi de existenta »,de a impinge limitele ei cat mai departe cu putinta.
Poeta de talent ,emotionanta…De atunci nu mai am vesti ,dar sunt sigura ca aceasta autoare discreta va tasni din umbra ,in forta !!!
Viorel Zegheru pare un frate geaman al Victoriei ?(glumesc..)
Doi tineri poeti ,frumosi,inteligenti ,cultivati,angelici…iubind artele frumoase cu o asemenea pasiune ca dificultatile pe care le intalnesc nu ii sperie, pentru ca traiesc intr-un univers(cu capul in nori…ca mine) care le este propriu,unde totul este nostalgie,prospetime,curaj,risc,nebunie,imaginatie-amabasadori duiosi ai culturii romane june…
Nu am sub ochi toate cartile lui Viorel Zegheru ,dar acest CREION vrea sa il prezinte sub forma unui posibil portret rezultand din sporadicele noastre contacte la Millau,la telefon ori prin E-mail ….
Viorel Zegheru m-a intampinat la Millau cu generozitate si surpriza si marea diferenta de varsta a disparut ca prin farmec :intre noi mesajul poetic,militantismul literar ne-au adus imediat pe terenul stimei reciproce pentru opera celuilalt.Nu suport amintirile pe care le mai am de « ring de box »din tara
Intre asa zisi asi ai literaturii care dadeau din copite pentru a-i zdrobi pe cei mai izolati mai discreti si mai striviti de greutatea unui cotidina ostil
Aveau timp Ei,sa umble in haite…Cand ma uit ce a mai ramas din aceste figuri razboinice imi spun ca am avut noroc sa optez pentru o oarecare distanta si decenta ,ca sa nu spun modestie…
Desi am un respect pentru cei care s-au inselat de bout en bout…
Timpul ne cerne pe toti in sita lui nemiloasa…
Pe volumul meu de poezie (Dolor) la a carui nastere Viorel Zegheru a asistat in direct figureaza si numele sau ,ca traducator si corector (benevol) caci a inteles ca reformele ortogrfice de dupa plecarea mea acum 20 de ani mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit prin cealalta,caci Dzeu stie cate prioritati am avut de rezolvat intr-o lume noua ,unde totul se incepe de la zero si nu ai dreptul s afaci un faux pas!!!
Cristophe Liron intervine destul de des pentru a edita si prezenta cartile acestui poet de care este cu adevarat mandru : « Viorel a pris racine dans la poésie francophone où son style s’épanouit pour notre plus grand plaisir »(Les Tourments d’André »)
Le même en parlant de « l’Incident Sentimental » met en évidence que V.Z. « poème après poème ,nouvelle après nouvelle,avec un implacable humour,affirme son style narratif et surréaliste .Chaque poème ,chaque nouvelle déploie un univers étrange et ravissant d’une efficacité remarquable.
Dans cette courte publication,le texte en Roumain nous donne une dimension supplémentaire de son cheminement poétique et nous donne aussi la mesure d’une langue sœur de la nôtre,latine comme celle d’Oc,ou de Catalogne ».(le mot « Clapas »(le mot « CLAPAS » est en occitan un « tas de pierre constitué par la main de l’homme pour laisser champ libre ».D’une certaine façon,il peut toucher le ciel.
Gasim opinii interesante in eseul lui Ionut Caragea despre Viorel Zegheru :
« Poetul ,preocupat de simbol si mister leaga si dezleaga cuvinte ,traind intr-o lume a propriei sale respiratii…dar inainteaza cu privirea/spre Paradisul/posibil-Inserare.
El subliniaza ca poetul are « indrazneala de a ironiza divinitatea »,decreteaza « Legea anti-ingeri », un anumit sarcasm la adresa vietii si a tuturor lucrurilor care sunt intoarse « cu susul in jos ori cu josul in sus » ;
La o lectura atenta ,rasfoind « Les Tourments d’André » si nu numai ,remarcam la acest tanar talent efecte vizuale care construiesc o atmosfera supranaturala caci utilizeaza un registru bogat de vise.
Efuziunile sunt spontane avand la baza sentimente foarte puternice.
Uneori mari spatii de liniste se instaleaza,marind misterul si farmecul paginii . Autorul traieste momente de melancolie pura ,pusa la grea incercare de atatea extazuri tineresti si ingeresti.
Textele sunt anxioase,sincere ,osciland cu umor si distantare filozofica intre fericire si nefericire.
Autorul are un talent renovator verbal si adesea prefera concizia,cuvintelor inzorzonate.
Poet modern ,evita cuvintele prea frumoase,prea rujate si manichiurate.
Ansamblul operei degaja o impresie de fluiditate si luciditate,o frica de vid ,vindecata prin cuvinte.
Temperamentul acestui poet european este incandescent,alternand voci ce « vorbesc in imagini »(se simte o vadita inclinatie si vizitare a pictorilor de la Dali incoace) cu un stil indraznet si chiar impertinent :
Les MATINS
On dit que tous les matins
Il y a quelque chose qui se passe…
Un jour ,un vieux dit :
« Aie confiance en quelqu’un »
Les pantoufles sont trop grandes :
Taille 49
Au carrefour ,quelques mains
Essaient d’imiter la croix.
L’Original n’est pas comme ça.
On dit que ce matin
Quelque chose s’est passé…
« Il ne faut pas croire en quelqu’un
mais en toi ! »
Epuré de toute rhétorique,poezia sa este sincera,directa,in cautarea unui limbaj inconfundabil,a unei Stiinte a Eului.
Preocupat de a reproduce miscarile vietii,Viorel Zegheru,merge drept la esential ,face sa tasneasa cuvantul Sau-zamislit in inconstientul sau cel mai « tourmenté » de catre ispitele universal-umane.
ANGELA NACHE-MAMIER
______________
_______________________