In localitatea Ceahlău, judetul Neamţ s-au adunat peste 300 de persoane pentru comemorarea a 6 luni de la trecerea în nefiinţă a scriitorului Artur Silvestri. Acolo s-a înaltat o troiţă în memoria celui care a apreciat frumuseţea neasemuită a României Tainice şi a considerat locul acesta mirific drept unul de suflet, situat chiar in inima Munţilor Ceahlău, pe malul Bistriţei, descoperit odinioara după drum greu prin nămeţi, după cum mărturiseşte adorata soţie a scriitorului: Mariana Brăescu Silvestri, care s-a preocupat să fie împlinită datina aşa cum se cuvine. Locul era uimitor sub lumina unui soare blând, oamenii pregăteau troiţa, puneau flori de jur-împrejur, casa era plină de oaspeţi (unii veniţi din Canada ori Franţa, alţii din toate colţurile ţării); două autocare sosiseră de la Bucureşti. Alături l-am zărit pe tatăl îndurerat al scriitorului… O tristeţe mută am citit în ochii domniei sale, consternat de întâmplarea tragică a morţii fiului său…. Imaginile pe care le-am selectat sunt mai grăitoare decât orice cuvânt. Un sobor format din cinci preoţi au sfinţit troiţa, doamna Brăescu a dat pomana cuvenită sătenilor care au venit în număr impresionant în frunte cu primarul comunei, profesorii şi învăţătorii din sat, copiii dar şi vârstnicii.

În partea a doua a comemorării, desfăşurată într-o sală încăpătoare, a fost prezentat filmul Artur Silvestri pe calea eternitaţii, mesaj al doamnei Mariana Brăescu Silvestri referitor la viata şi opera scriitorului. Acţiunea a continuat cu acordarea premiilor ARP (fericiţilor prof. univ.dr. Cătălin Bordeianu şi critical de artă Valentin Ciucă), urmată de  lansarea cărţii Cleopatrei Lorinţiu: Artur Silvestri –  Vocaţia Căii Singuratice.. Numeroşi invitaţi au evocat personalitatea fascinantă a regretatului  prieten al  nostru: Gabriel  Artur Silvestri.

Masa de parastas a continuat în aceeaşi atmosferă de evocare a marelui, blândului, generosului şi neuitatului Gabriel Artur Silvestri. Dumnezeu să aşeze sufletul său printre îngerii Lui!  Am simţit în lumina locului un susur de izvoare, un vuiet de vânt, o adiere de miresme, o caldă şoaptă a muntelui, un limpede al cerului, un abur al muntelui plutind  pe aripi de îngeri prin  Valea lui Artur, regele neîncoronat al nostru.

30 mai 2009

MARIA VAIDA



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.