Gheorghe Şeitan: „Pentru mine, Artur a fost Maestrul“

Se lasă seara peste vieţile noastre, se furişează pe nesimţite, intră Murga în sat cu fuior de fum, intrăm în fum pentru a călători spre lună.Acolo vom sta puţin să ne odihnim, să uităm tot ce-am pătimit apoi ne întoarcem pe pământ, pe ceaţă, pe fulger, pe nori, pe ploaie, căutând o altă întrupare. I-a fost dat lui Artur să treacă dincolo, de Sf. Andrei, patronul lupilor, el s-a urcat la lună pe urlet de lup. Se spune că de Sf. Andrei lupii se strâng pe câte o mocsandră, urletul lor este atunci rugăciune şi nu e bine să-i întrerupi, este singurul animal capabil de un act pios. Artur a urcat la lună odată cu rugăciunea lupilor.

Cu exact un an în urmă am primit o scrisoare de la maestrul, câteva cuvinte calde, duioase, ca o adiere de zefir, pornite din inimă, despre rostul şi menirea nostră aici, pe pământ, despre proiecte culturale izbândite cu trudă şi altele ce urmau a se face, ,,dacă Dumnezeu ne-o ţine“. Azi am recitit acea scrisoare. Se spune că nu murim atâta timp cât undeva, pe pământ, mai trăieşte cineva care ne-a cunoscut şi îşi aminteşte de noi. Eu azi îmi amintesc de Artur-maestrul, dumneavoastră vi-l amintiţi pe Artur-soţul alţii îşi amintesc de Artur în felul lor.

,,Artur n-a murit, Artur doar s-a ascuns privirilor obişnuite, urmând a ni se revela nouă şi celor ce vor dori să-l vadă, de acum încolo, în cuvintele lui, în faptele lui, în proiectele însufleţite de el“.

Într-o altă scrisoare îmi sugera să mă implic mai mult în editarea revistei Dacologica. I-am răspuns imediat că poate conta pe mine, fără nici o ezitare. Mi-am dorit mult să stau de vorbă fatţă în faţă cu el, cu toţii ducem cu noi câte o taină pe care dorim s-o împărtăşim nu în piaţa publică ci doar câtorva, iar pentru mine Artur a fost maestrul. N-a fost să fie sau cum se mai spune n-a fost scris să fie.

Dumnezeu să-l aşeze cu drepţii iar pe dv. să vă întărească spre a-i continua opera!

GHEORGHE ŞEITAN