ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

_____________

DEGE(NE)RATU, FARSELE TRAGICO-CINICE ŞI AL 51-LEA STAT AL SUA

Imaginile TV de la “bucuria” kosovarilor albanezi înfăţişau o imagine simbolică: steagul Albaniei, legat cu un nod grosolan (la fel de grosolan pe cât au fost brutalele intruziuni ale politicii SUA în Balcanii Europei!), de steagul cu 50 de steluţe al SUA…Atât de strâns legat era steagul albanez, încât crea nu doar impresia, ci chiar certitudinea că Albania a devenit al 51-lea stat al SUA!!! E drept, la o distanţă apreciabilă de teritoriul de drept (dar ce mai contează „DREPTUL”, în vremuri pe care politica internaţională a SUA le-a făcut să devină atât de strâmbe?) al SUA…mult mai departe decât, să spunem, chiar îngheţata Alaska…

Dacă Albania nu mai există decât prin „dragostea” ucigaşă/asasină şi întrutotul suspectă (suspectă, în primul rând, de răzbunare anti-demnitate creştin-ortodox-sârbească!) a SUA pentru teroriştii UCK, înseamnă că aşa-zisul “stat” Kosovo nu-i decât o farsă a măscăricilor siniştri şi vindicativi (anesteziatori de UMANITATE DIN OMENIRE!!!) ai Washington-ului!!! Cum să recunoşti …independenţa unei farse?! O farsă o constaţi că-i farsă…o farsă se face şi se râde de ea (dacă nu e din cale-afară de sângeroasă şi nedreaptă, lichidatoare de SUFLET DE NEAM, cum este cea din Kosovo…) – NU SE RECUNOAŞTE… „CA STAT”!!! E complet deplasat, absurd…

Şi totuşi, după ce Parlamentul României, Preşedinţia şi Guvernul României (atât de slugarnice, de obicei, faţă de Marele Licurici, cel cu steluţe care bagă lumea în beznă perfectă, BEZNA MORŢII SATANICE… – mai curând decât s-o lumineze-călăuzească…”spre democraţie”!!!…ptiu, drace!!!) AU NEGAT LEGALITATEA FARSEI-“STAT”, NUMITE KOSOVO…apar degeneraţi care, în sfidarea întregului popor român, a istoriei şi a bunului-simţ elementar, îndrăznesc să sugereze că România nu s-a supus normalităţii, când a refuzat recunoaşterea independenţei “statului” Kosovo… – şi că normalitatea va consta în „pritoceala” unei noi declaraţii, probabil cu ocazia “summit”-ului NATO, de la Bucureşti, prin care să “răzgândescă” prima normalitate, „într-o nouă normalitate”…

Aşa cum nu există decât un singur Adevăr – nu există decât o singură normalitate: ACEEA PRIN CARE NU-ŢI BAŢI JOC NICI DE NOŢIUNEA DE STAT (şi ceva care nu există decât datorită cancelariilor americane, ca o ficţiune utilă unor interese militaro-strategico-bancheresco-petroliste, de aiurea!!!…ESTE O BĂTAIE DE JOC!!!)…ŞI NU-ŢI BAŢI JOC NICI DE CEEA CE ARE SFÂNT UN NEAM (ne referim, fireşte, la Serbia, al cărui altar, asemănător, oarecum, Sarmizegetusei româneşti, este Kosovo!). Şi nu te faci că nu vezi că, la graniţa “kosovară” cu Serbia, soldaţi AMERICANI, iar nu “kosovari”, închid, de 2 zile, în “punctul de frontieră Jarinje”, cu sârmă ghimpată, accesul sârbilor kosovari spre Serbia…Şi nu te faci că nu vezi absurditatea

a-de a nu recunoaşte, pe de o parte, Kosovo ca “stat independent” – iar

b-pe de altă parte, să trimiţi trupe, în zona Kosovo (“independentă”…), spre sfidarea sentimentului naţional şi a interesului poporului sârb!!! Nu poţi fi şi cu slănina în pod, şi cu…”podobele”-n în cer! Nu poţi să nu respecţi un Neam, şi apoi să ceri să-ţi fie respectat Neamul!!!

Or, tocmai acest duplicitarism scârbos îl vedem la cei care, alaltăieri, zguduiau televizorul cu declaraţiile lor făloase…în care cam miroseam noi panglicăria şi pehlivănia, de tip balcanico-american (pentru că, în mod curios, dacă n-am şti că SUA s-a format/deformat, ca…”stat”…în zona continentului american…am zice, da, că sorgintea lor de “irozi/panglicari care joacă ca pe sârmă” a fost…pe Dâmboviţa: este singurul argument pe care – … DAR DOAR INTUITIV…!!! – până acum, l-am găsit noi axei nefireşti Washington-Londra-Bucureşti…adică: o adunătură de negustori şi pehlivani …unii slugile altora, precum România băsesciană Washingtonului şi Londrei, iar celelalte două, la rândul lor, slugile Antihristului/BAN…).

Ei, în pofida acestor evidenţe de pe teren şi din inima celor care…MAI AU INIMĂ – …şi aici, suntem perfect de acord cu Ion Cristoiu, că sârbii din Serbia trebuia să iasă, în zilele trecute, pe străzile Serbiei şi enclavelor sâbeşti, nu cu miile, CI CU MILIOANELE, dacă întrînşii, între timp (sub influenţa factorilor moleşitori ai banilor şi plimbărilor prin/înfruptăriloe din falsul “paradis” vestic/apunător/UE, de fapt, UN MIRAJ OTRĂVIT!!!… – degeaba toată zbaterea Episcopului sârb Artemie, de Ras-Prizren şi Kosovo şi Metohia…NICIUN SUSŢINĂTOR NU MAI AI ÎN LUMEA ASTA, ÎNTRU DUH ŞI DUMNEZEU, CÂND TOŢI SUNT PE CALE SĂ SE VÂNDĂ, IEFTIN DE TOT, SATANEI SPOIELII/MOMELII STRĂLUCITOARE, NUMITE UE/SUA…sau SUA/UE…totuna!…”în noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază…/Voi credeaţi… – NOI NU CREDEM ÎN NIMIC!!!”) n-a degenerat total sentimentul/instinctul naţional, care făcuse din această naţie, în 1999, UN REPER MONDIAL DE DEMNITATE!!!)… – cum spuneam, împotriva acestor aparenţe de demnitate, iese ieri domnul consilier de stat, pe probleme de Apărare, de la Cotroceni – dl general CONSTANTIN DEGERATU (nu ştiu de ce ne alunecă, mereu, limba, ca lui Mircea Badea cel de pe Antena 3, spre a adăuga o silabă, aparent absurdă: “Dege[ne] ratu’”…) – şi declară că e posibil ca, cu ocazia “summit”-ului NATO de la Bucureşti, să ne modificăm poziţia faţă de propria noastră declaraţie (GENERALĂ!!! … – cu excepţia „guvernanţilor” UDMR-işti… – în legătură cu refuzul recunoaşterii independenţei “statului” Kosovo…), “în funcţie de cum vor avansa lucrurile, dar mai ales faţă de interesul naţional”…

Interesul naţional AL CUI, stimabile?! (Nici nu mai e nevoie să zicem că povestea de adormit copiii, precum că …”independenţa Kosovo n-ar constitui un <<precedent>>” – poveste de adormit copii rămâne!!!…şi de o periculozitate a consecinţelor, imposibil de calculat, în acest moment…!!!). Căci interesul naţional al poporului român ar trebui să fie acela de a nu apărea, mereu, în faţa Vestului (şi a Lumii, şi a noastră, în definitiv…!!!), ca nişte slugi şi mercenari nenorociţi (chiar cu riscul de a “o lua pe coajă”, precum sârbii, şi de a nu ni se crea, în propria noastră ţară , detaşamente teroriste “ACCEPTATE OFICIAL DE SUA”, gen UCK… – CÂND TE “BINECUVÂNTEAZĂ” SUA, SE PARE CĂ NU MAI AI NEVOIE DE… DUMNEZEU!!!…trebuie să recunoaştem că aserţiunea CTP-ului, din ziarul Gândul, conform căreia “toate reglementările, legile etc. internaţionale sunt valabile, cu excepţia cazului când toate nu sunt valabile, pentru că aşa vrea America”, exprimă cel mai sintetic şi cumplit adevăr al epocii noastre!!!!) – ci să apărem, în fine, demni şi credibili, vii şi cu fruntea sus, nu…”curve”!!! (…că, în definitiv, Europa şi lumea i-au respectat mai mult pe unguri, în epoca postbelică, şi pentru că n-au trădat alianţe, în al doilea război mondial…n-au avut un ruşinos “23 August” românesc…DE LUAT AMINTE!!! Iar faptul că România nu e-n acord cu Franţa-Anglia, în problema Kosovo, nu e dovadă de trădare faţă de Franţa-Anglia, „aliaţii” care… ne-au trădat, mereu, în ultimul timp!… – ci scoate în evidenţă, dimpotrivă, curajul de a marca diferenţa între state colonialiste şi state non-colonialiste, legate de “traista cu poveşti” şi…”mile”, a SUA… curajul de a-şi apăra, cu fruntea sus, propria istorie, propriul destin, PROPRIUL INTERES NAŢIONAL, DE STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT!!! – oricât vor fi apărând acestea de vitrege/vitregite, în actualul context mondial!).

Se pare că domnia voastră, dle Contantin DEGERATU, vă pretindeţi a avea ascendenţă “yankee”, nu românească – din moment ce invocaţi ca fiind “interes naţional”, tocmai ceea ce, pentru români, ar fi, din nou, motiv de ruşine şi dezonoare naţională!!! …Sau n-or fi decât, mereu, pârdalnicele de reflexe de lacheu, de “domestique”…???!!!…slugă la bucătărie…Faceţi patul stăpânilor, generale?! În definitiv, ce general?! Un individ care trădează interesul poporului de care aparţine – ori se împuşcă (dacă zice că-i general!), ori nu mai îndrăzneşte, în vecii vecilor, să mai amintească, cuiva, că a fost, cândva, general…degenerat! Ce-a mai ajuns şi demnitatea Armatei Române…de când cu „profesionalizarea” ei…!!! ÎN ACESTE VEACURI ALE DEGENERĂRII SPIRITUALE TERESTRE APROAPE COMPLETE, TRAGEDIA (DEŞI EXISTĂ, ÎN MOD SÂNGEROS, ŞI NE DISTRUGE, PRALIZÂNDU-NE/ANEANTIZÂNDU-NE FIINŢA/”FIBRA” UMANO-DIVINĂ!!!) ESTE ÎNJOSITĂ (JALNIC!!!) PÂNĂ LA NIVELUL DE FARSĂ (TRAGICO-CINICĂ) BULEVARDIERĂ!!!

Politica mondială o fi semănând, de 5 secole încoace (de pe la Machivelli şi Borgia…), cu o „curvă”…dar, TOTUŞI, ceva mai…curtezană…TOTUŞI, ceva mai puţin “traseistă”, cu preţul de un…”hot dog”…Salvaţi măcar aparenţele, măi, amărâţilor! Or, în lumea unor ciurucuri de băseşti, bushi şi sarkozişti, nici măcar de asta n-o mai fi fiind nevoie…?!

_____________

DIVERSE PERICOLE…

Pe data de 16 martie 2008, primul-ministru al României, domnul CĂLIN POPESCU TĂRICEANU a făcut presei următoarea declaraţie, în legătură cu majorarea alocaţiilor pentru copii:

“Majoratea alocaţiilor poate avea şi efectul periculos de a se naşte copii şi în familiile sărace”.

Ce va fi vrut să zică, întru adevăr, acest premier care habar n-are de limba românească – bănuim doar: că, având sprijinul financiar al alocaţiei de stat (daaaa, miliarde greeeele de euro-dolari!), va putea încolţi în minţile unor părinţi gândul de a face cât mai mulţi copii, ca să pună mâna pe cât mai multe alocaţii, şi să trăiască, astfel, fără să muncească… – de parcă premierul, preşedintele Băsescu şi toată haita care ne conduce ţara – ar munci de s-ar speti, şi, deci, ar şi avea dreptul să se îngrijoreze, speculativ, de aceste viitoare pericole ale ne-muncii unor părinţi care-şi parazitează statul şi propriii copii…

Dar ce rezultă, cu adevărat, din semantica textului/discursului dezvoltat de către premier, este, fără doar şi poate, revoltător la culme: pur şi simplu, săracii n-ar mai avea dreptul să nască/conceapă copii – ci doar cei bogaţi!!! Pe ideea că doar cei bogaţi n-ar exploata-specula statul, şi, deci, copiii bogaţilor ar avea deplină îndreptăţire să “binecuvânteze” meleagurile Patriei Române … şi, mai ales, funcţiile de conducere ale statului… – pe când naşterea copiilor de săraci ar însemna blestemul şi pierzania economică a statului… – şi, mai ales, o concurenţă neloială la posturile de conducere ale statului.

Deci, adevărata mană cerească, dacă s-ar popri alocaţiile pentru copiii de săraci, ar fi că s-ar înmulţi jigodiile morale, de tipul premierului, preşedintelui şi clicilor lor de hăitaşi ai bunurilor ţării/patrie, România – iar cazul contrar, adică aprobarea alocaţiilor pentru TOŢI copiii, ar diminua riscul ca pământul patriei, care se îngrijeşte cu mult mai multă dărnicie de cei apropiaţi de ţărână-glie-mumă, să nască GENII VIZIONARE (şi, deci, de nimeni ascultate…) ALE NEAMULUI ROMÂNESC!!! Da, asta-i primejdia reală! De a spori şi a se perpetua, prin educaţie ciocoiască, “domnii Goe” ai naţiunii – şi de a scădea drastic probabilitatea naşterii-răsăririi “oamenilor astrali ai Neamului”, a MARTIRILOR SPIRITULUI NEAMULUI METAFIZIC ROMÂNESC – emineştilor (Eminescu – fiu de căminar sărac din satul Ipoteşti şi înglodat în datorii, din pricina familiei numeroase…), caragialilor (născuţi prin satul mânăstiresc Haimanale…), ioncrengilor (al 7-lea fiu al unui ţăran sărăcit, din satul Humuleşti…), brâncuşilor (din sărăcanii Hobiţei Gorjului…), “jurjacilor”-eneştilor din Liveni ori ciprianporumbeştilor stupcani, vlaicilor zburători (din amărâtul sat Binţinţi…) ori “extratereştrilor”, născuţi “cu un secol înaintea Omenirii vremurilor lor”, precum ţăranul Nicolae Teslea istro-românul, din satul Similian, comuna Gospici, fiul preotului ortodox sărac, Milutin Tesla… – şi câte alte mii de minuni ale acestui pământ, minuni care au binecuvântat şi luminat şi înălţat către Lumina Mântuirii Lui Dumnezeu, spiritele planetei care i-a zămislit…

Iată ce spunea, vizionar, în secolul al XIX-lea, un alt fost copil (de data asta, englez, devenit, între timp, londonez “mijlocaş” …şi celebru…) născut în mansarda, definitorie pentru statutul/existenţa săracilor – JEROME K. JEROME , a cărui opinie mă interesează şi sensibilizează infinit şi negrăit mai mult, decât toate tâmpeniile prim-ministeriale ori prezidenţial-româneşti: “Mulţi oameni mari au trăit în mansarde, iar unii au şi murit acolo. Dicţionarul ne spune că mansardele sunt <<locuri unde se depozitează vechiturile>>. Şi, de-a lungul timpurilor, lumea asta a noastră le-a folosit ca să-şi depoziteze în ele o mare parte din vechiturile sale. Predicatorii, pictorii şi poeţii, oamenii cu fruntea înaltă care descoperă lucruri noi, oamenii cu ochii învăpăiaţi care ne spun adevăruri pe care nimeni nu vrea să le-audă – acestea sunt vechiturile pe care lumea noastră le-ascunde în mansrdele ei. Haydn a crescut într-o mansardă (Mozart dansa, ca să se-ncălzească, el şi familia sa, în mansardă…). . Chatterton a răbdat de foame într-o mansară. Addison şi Goldsmith au scris în poduri. Faraday şi De Quincey le-au cunoscut foarte bine. Doctorul Johnson a poposit în ele bine dispus şi-a dormit adânc – prea adânc uneori – pe paturile lor cu rotile, ca un vechi şi încrâncenat mercenar ce se afla, deprins cu greutăţile şi absolut nepăsător faţă de el însuşi. Dickens şi-a petrecut tinereţea prin ele, Morland – bătrâneţea, vai ce bătrâneţe prematură îbecată în vin, Hans Christian Andersen, craiul zânelor, şi-a visat minunatele lui plăsmuiri sub acoperişurile lor înclinate. Săracul Collins , cel cu inima nestăpânită, şi-a sprijinit capul pe mesele lor descleiate. Pedantul Benjamin Franklin. Mult agitatul şi sucitul Savage, când ăşi putea permite un pat ceva mai moale decât pragul; tânărul Bloomfield, Robert Burns, Hogarth, Watt-inginerul… – lista e nesfârşită. De când oamenii îşi fac case cu două etaje, podul a fost întotdeauna leagănul geniului

Niciunul din cei care cinstesc nobleţea intelectuală nu se jenează cu ademenea cunoştinţe. Pereţii lor pătaţi sunt sacri de amintirea numelor celebre. Dacă toată înţelepciunea omenirii şi toată arta ei, toate avuţiile pe care le-a câştigat de la natură şi toate flăcările pe care le-a smuls din cer ar fi strânse la un loc şi apoi împărţite în grămezi; dacă, arătând spre ele, am putea soune despre ele: <<Aceste cunoştinţe fundamentale au apărut în salonul strălucitor, printre hohotele de râs cristalin şi scânteierile ochilor încântători >>, <<Aceste cunoştinţe profunde au fost dezgropate în tăcerea camerei de lucru, unde bustul Athenei aruncă priviri senine asupra rafturilor înţesate cu volume legate-n piele>>, <<Această grămadă vine din strada forfotitoare>>etc. – grămada care le-ar domina de la înălţime pe toate celelalte (întocmai cum muntele domină dealul) ar fi aceea despre care am putea spune încercând să-I zărim vârful pierdut în înaltul cerului: <<Această preanobilă grămadă, aceste picturi uluitoare, această muzică minunată, aceste cuvinte adevărate, aceste gânduri solemne, aceste fapte îndrăzneţe au fost create şi modelate în mizeria şi durerea din mansarda sordidă a oraşului. De-acolo, din cuiburile lor solitare, în timp ce lumea de dedesubt respiră şi palpită, patriarhii fiinţelor gânditoare şi-au trimis ideile cu aripi de vultur să-şi croiască drum prin veacuri. De-acolo, de unde lumina soarelui se scurge prin geamurile sparte şi cade pe duşumeaua putrezită şi pereţii coşcoviţi, de-acolo, de pe tronurile lor înalte, acei Jupiteri în zdrenţe au aruncat tunetele şi-au zguduit deja lumea până-n temelii >>.

O, lume, înghesuie-i pe toţi în magaziile tale! Închide-i înăuntru şi răsuceşte-n broască cheia sărăciei. Sudează bine drugii de fier şi lasă-i pe oamenii dinăuntru să se zbată ca nişte lei în cuşca strâmtă. Lasă-i acolo pradă foamei, decăderii şi morţii. Râzi de bătăile lor înnebunite în uşă. Du-te mai departe prin ţărâna şi zgomotul tău şi treci pe lângă ei, făcându-te că nu-i observi.

Dar fii cu băgare de seamă, s-ar putea să se-ntoarcă şi să te muşte. Pe patul de moarte nu toţi îngână cântece suave, aidoma Păsării Phoenix. Uneori scuipă venin, venin pe care tu ai să-l înghiţi chiar dacă vrei sau nu, căci nu le poţi fereca gurile, deşi le pui cătuşe la mâini şi la picioare. Le fereci uşa, dar ei frâng gratiile şubrede şi strigă pe deasupra caselor ca să-i audă toată lumea. Pe înfocatul Rousseau l-ai hăituit în cel mai nenorocit pod de pe Rue Saint Jacques şi ţi-ai bătut jos de strigătele lui de revoltă. Dar sunetele slabe şi cântate s-au amplificat peste o sută de ani, în vuietul înfricoşător al Revoluţiei Franceze şi până în ziua de azi civilizaţia se înfioară de reverberaţiile vocii sale.”
…Da, de aceşti “Jupiteri în zdrenţe” ar trebui, dac-ar avea minimă cultură autentică (nu pospaiul strănătăţurilor golite de Duh şi al snobismului!), să se simtă cutremuraţi şi stingheriţi/sfioşi întru smerenie, preaputernicii zilei de azi…Dar nişte bivoli ca ei nu vor pricepe niciodată NIMIC! – CI VOR PUNE, TOTDEAUNA, POLIŢIA, PE URMA ŞI PE SPINAREA SFINŢILOR!!! Probabil că, tocmai intuind aceste adevăruri, despre bivoli/boi şi…”Jupiterii în zdrenţe”, a zis latinul, cu mii de ani în urmă – ca să scrie hotarul dintre putinţă şi neputinţă spirituală…lucruri care sunt diametral opuse putinţei/neputinţei…financiare: “Quod licet Jovis, non licet bovis!” …

…După mintea unora ca Tăriceanu, nici Săracul Săracilor, Dumnezeul născut în cel mai umil loc de pe pământ – IESLEA BETHLEHEMULUI… – “trenţărosul” de Iisus Hristos… – n-ar fi avut drept la naştere… – sau, cel puţin, trebuia să-şi aştepte, cu umilinţă, dreptul la naştere!!!… – după Elena Băsescu, după Costeluş al lui Căşuneanu…Nesimţiţi, sfidător de nesimţiţi s-au mai făcut săracii ăştia…vezi, nazarineanul a îndrăznit să se nască cu 2000 de ani înaintea…”sfinţiilor lor”, copiii bogaţilor…!!! Dacă Irod n-a fost suficient de vigilent, ori să taie alocaţiile pentru copii…- ba, asta parcă a făcut-o… – ori chiar să-i fi blocat naşterea şi viaţa Săracului Săracilor…vezi cu câtă superficialitate şi neglijenţă a tratat problema asta…degeaba a omorât pe pruncii ăia, zece mii sau câţi vor fi fost…care probabil nici nu erau atât de săraci, de NU i-au ajutat îngerii…că l-a scăpat din „plasă” tocmai pe Pruncul Săracilor, Hristosul…Ruşine guvernului lui Irod cel Mare! A permis să se nască Pilda de Sărăcie Mistică a Lumii, întru dreptul de sumeţire ÎNTRU CREAŢIE şi Mântuire, a săracilor…Auzi, obrăznicătura de nazarinean, după ce că a scăpat ca prin urechile acului, de “remanierea prin bogaţi”, a lui Irod cel Mare, să aibă obrazul a zice, în ciuda vigilenţei noastre, a tembelilor apărători ai drepturilor exclusiviste ale bogăţiei şi bogaţilor: “Mai curând va trece cămila prin urechile acului, decât să intre bogatul în împărăţia Cerurilor!”…Phiii!!! Şi nu s-a găsit nimeni, să-I cenzureze gura Lui, limba Lui ascuţită precum Sabia…tot mogulii de presă au fost de vină…!!!..da, daa…

…Lasă că ne salvează fraţii tuturor bogaţilor Lumii – SUA: aţi văzut ce preţ pun ei pe “săracii nimănui”, pe oamenii de categoria a … paisprezecea, de soiul românilor (cazul Teo Peter…): 16.500 de dolari … – dacă-ţi place!… – dacă nu, să-ţi înghiţi lacrimile, că-s hrănitoare…

_____________

EPOCI ŞI MANIPULĂRI (…SCRISOARE „LA UN PRIETEN“…)

Nu cred că avem dreptul moral, noi, care mai ştim istorie (faţă de generaţia PRO… – …care nu mai prea ştie/nu va şti, daca n-o ajutăm, din toata vlaga ce-o mai avem in vine…- nici ce TREBUIE să vrea, spre binele ei, dar nici “istoria” rostului vietii lor…), să uităm că românii, la fel ca toate Neamurile Pământului, au/au avut/vor avea parte de URIAŞA ISTORIE A MANIPULĂRII…

Nu putem să nu ţinem cont de tehnica EXTREM DE MINUŢIOS-RĂBDATOARE de manipulare a Neamurilor (nu-i socotesc pe români nici mai proşti, nici mai deştepţi decât pe alte Neamuri…- că au românii multe genii, că au românii o Misiune Spiritual-Terestra superioară altor Neamuri, asta este cu totul altceva!!!) – de către Oculta Mondială Israelită – manipulare care s-a înteţit, începând cu anul 1774, din casa baronului Rotschild, la Franckfurt pe Mein….Rezultarul fiind că un popor care nu-i mai prost ca românii – i-am numit aici pe FRANCEZI!!! – a făcut, începând cu 1789, lucruri pe care românii, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU !!! (…iar nu “cât de deştepţi sunt romanii că nu le-au făcut”…adevărul e că românii/popor erau şi sunt dispuşi să le facă, începand de la sângerosul an masonic 1848, din Muntenia şi Ardeal, şi ducând până în zilele noastre, la 14-22 dec 1989, la 15 martie 1990 etc. – …să nu uităm de votul PERFECT democratic, “absolut” perfect democratic…, pe care se întemeiază şi Iliescu, şi Constantinescu, şi Basescu…(ca şi Hitler ori Mussolini…) – care, deja, au târât poporul român în complicaţii infernale, înăuntru şi înafară: războaie care n-au de-a face cu Neamul Românesc – deocamdată, în Iraq şi Afghanistan, “staţia” următoare, “cu peronul pe drepta”, va fi Iranul… – …războaie chiar cu fraţii noştri ortodocsi, deocamdată cu sârbii kossovari, doar… – şi bombardarea, prin mană/comandă americană, a fratilor noştri aromâni din Novy Sad, 1999 – …nu se ştie mai departe, însa…stare de imminent război civil, pentru judeţele Harghita-Covasna-Mureş…etc.) – nu le-au făcut, sau nu le-au făcut ÎNCĂ, sau nu au fost lăsaţi de Dumnezeu să le ducă la capăt…(dar sunt şi fapte rele pe care Dumnezeu, “luând în calcul” LIBERUL ARBITRU AL CREATURII UMANE, ne-a lăsat să le facem…).

]Să recitim cărţile cvasi-interzise, intitulate Protocoalele Întelepţilor Sionului, Protocoalele de la Toronto (dar nu numai!!! – sunt informaţii de manipulare CLASICĂ a Neamurilor actuale, pe Reţeaua Voltaire, a jurnalistului francez Thierry Meiyssan… – …tot aşa de adevărat este că numele “VOLTAIRE” avertizează asupra “iluminaţilor” manipulatori!…)… – să ne reîmprospătăm memoria cu plănuirile infernale, PAS CU PAS, ale Manipulatorilor Mondiali – şi apoi, să ne uităm “pe fereastră”, să vedem câte obiective şi-au îndeplinit aceştia…- APROAPE PE TOATE!!! …”Stalinismul/Nazismul american” din zilele noastere – nu ne spune nimic???!!!

Să ne amintim că nu trebuie să fii, neaparat, prost, ca să fii manipulat…Ajunge să fii neatent, sau naiv, O CLIPA/CATEVA ORE, pentru ca să te zbaţi, o viaţă/istorie întreagă, în plasa complicităţii cu o ticăloşie monstruoasă…ŞI AFLAT ÎN PERICOL DE MOARTE, DE A-ŢI PIERDE SUFLETUL!!!

Să ne amintim “Craciunul Orbirii” – 25 decembrie 1989… – când, pentru câteva ceasuri, aproape tot poporul, ca hipnotizat de Satana, s-a bucurat de oribilul asasinat Talmudic al CONDUCĂTORULUI DE STAT…ceea ce n-au făcut nici bulgarii, pe care, în mod tradiţional, îi consideram…cu IQ-ul mai “jos”…Greşit!…Cel puţin pentru acel moment 1989, ei au procedat perfect raţional, judecându-şi, corect, Conducătorul, Todor Jivkov…care, după judecată şi ispăşire, a redevenit “un simplu cetăţean”…Acesta este procedeul civilizat! (…există şi aşa ceva, în revoluţiile masonice…). Altceva decât atât, se numeşte ASASINAT BARBAR ŞI CU FINALITATE MISTERIOS-SATANICĂ!!! …Da, pentru că, la noi, Conducătorul trebuia să fie redus la tăcere cât mai repede, ca, pe locul udat de sângele crimei, să se instaleze, în tihnă definitivă (aşa cred ei…), adevăraţii artizani ai dezastrului României!!!

Am o antologie de jurnalism si de literatura socialista, de vreo 800 de pagini, dintre anii 1921 si 1963 (un an inainte de venirea lui Ceausescu…). Sper ca n-au uitat, toţi, de Lucretiu Patrascanu… – care numai prost nu era…Ei, ca el, au cazut destui (sau, poate, au vrut sa cada…unii!!!) in plasa manipularii ziarelor invadate de manipulatorii de meserie, INALT SCOLITI!!!!!!! – israreliti…

…Nu am cum fi mai explicit…Cine are urechi de auzit SĂ ASCULTE ŞI SĂ AUDĂ!!! Ne pasc primejdii extrem de grave, daca credem că poporul nostru este atât de destept, încat n-are a se teme de manipulare…Insusi refuzul îndărătnic de a vedea manipularea, este dovada efectelor demonice ale manipulării… – arata cat de groaznic de perverse sunt tehnicile si, implicit, rezultatele manipularii, daca un om de o inteligenta si subtilitate deosebite, refuză să privească Adevărul crud, în faţă…

Oho-ho, si cat de cu grija a fost pregatit “poporul român, psihologic si mental”, să accepte comunismul!!! Sadoveanu, Călinescu, Arghezi etc. au fost măguliţi, mituiţi, şantajaţi – …alde Lucreţiu Pătrăşcanu a crezut, din ultima fibra a lui!!!… – iar milioane de oameni simpli (ţărani cu care am vorbit eu, IN CARNE SI OASE, ŞI EU, ŞI EI!!!) tânjeau sa fie luaţi in seama, în şedinţele de partid!!! Nu va îmbătaţi cu apă rece şi cu propaganda de doi bani vechi, va rog frumos…(ţăranul român, când au venit “revoluţionarii”, a dat din umeri şi şi-a socotit cheltuielile pe arat, grăpat…) – si nu-i considerati pe israelitii bogati si trufasi (nu mă refer la amărâţii de evrei, pe care coreligionarii lor i-au socotit, totdeauna, “degenerati”…de i-au dat, lui Hitler, pentru munca din lagare…) – mai proşti, ori mai buni, ori mai putin “revanşarzi” ( cu privire la “fenomenul de pe Golgota”, asa cum îi zic ei…), decât sunt IN REALITATE…

DA, NOI, CEI DIN CIVILIZAŢIA CREŞTINĂ, SUNTEM MANIPULATI ZI DE ZI SI CEAS DE CEAS, IN MII DE FELURI, SI NICI NU REALIZĂM…POATE DOAR A SUTA PARTE…!!! (…dacă catadicsim să ne ridicăm, pentru câteva clipe, capul, de pe perna comodităţii spirituale…). DA, SUNTEM SI NE LASAM PROSTIŢI, ZI DE ZI,,.CU MILIOANELE!!!

UITAŢI-VĂ CE “VAGON DE VITE” AM DEVENIT NOI, PENTRU EUROPA, ÎN ACESTE ZILE, ALE “CAZULUI ITALIA“…

…Că ne va destepta, la timp, Lumina Revelatiei Dumnezeiesti…asta-i singura mea speranta…

***

Noi uităm, spre exemplu, cu teribilă uşurinţă/nonşalanţă, spre exemplu, “manipularea masonică despre Cuza”…(el, la Ordinul Lojei Marelui Orient de la Paris, cu sucurasala din România – Steaua Dunării … – a despărţit, prin “reforma şcoalelor”- 1864, Biserica de şcoală… – din care pricini pătimim şi noi, azi… : vine ordinul lui Adomnitei, “pe reţea”, că numai la ora de Religie are voie copilul-elev să audă de teoria creaţionistă – în rest, ceilalti profesorii au obligatia sa-l lamureasca pe micul Gâgă-elevul, că este fiul cimpanzeului si gorilei…)…Uităm manipularea pe care a dezvăluit-o chiar “vânătorul de nazişti”, evreul Simon Wiesenthal, in cartea sa Calea Sperantei – despre descoperirea Americii, de “Columb Cristofor” (”nume de cod”, am zice azi…), cel care căra, in calele caravelelor sale – Nina, Pinta si Santa Maria – pe evreii aflati sub ordinul de expulazare al regilor Spaniei…deci, AMERICA ERA UN LOC DESPRE CARE MASONII ŞTIAU TERIBIL DE BINE (cel putin de la Eric cel Rosu, cca. sec IX p. Ch…) – si s-au lăudat, ulterior (în Istoria fransmasoneriei, “vocile” masonilor Emilian Dobrescu si Radu Comanescu proclamă răspicat, că masonii au înregistrat prima lor MARE victorie: au fondat PRIMUL STAT MASON DIN LUME – S.U.A…

Eu nu am amestecat, in viata mea, niciun “plan” de discuţie si niciun moment istoric – …am măcar atâta carte şi glagore, in cap!!! – …ci, totdeauna, am privit istoria “panoramat”, ceea ce, iertat sa-mi fie, observ ca nu doriti mulţi s-o faceti …Vreti să ştiţi câte mii de tineri cântă (acum, bătrâni fiind…), cântecele de la Agnita-Botorca, Popeşti- Leordeni…???!!! Ascultati-i pe oamenii in vârsta când se-mbată, si veţi afla cu cât entuziasm s-a lucrat, cu cat “avânt utecisto-comunist”… in acele infernuri…Erau tineri…cine poate fi mai uşor “ienicerizat”/fanatizat, decât tânărul?! Chiar credeti ca “Experimentul Pitesti” este o poveste?! Unchiul meu, fost legionar, n-a fost la Piteşti, dar a cunoscut multi “piteşteni”…Sunt sigur ca n-aţi vrea să aflaţi în ce hal de îndoctrinare scabroasă, au fost adusi, sute…SUTE!!!…De bolşevismul rusesc…Ce să mai zicem despre românii martori la anul de răscruce, 1968, când am devenit, peste noapte, realmente “îndrăgostiţi”/mândri (cu maximă sinceritate!) de regimul naţional-comunist, care reacţionase corect/principial, faţă de o invazie…?!

Nu amestec niciu plan: însusi CZC îşi pune întrebarea, în Circulari şi manifeste şi în Pentru legionari, ce diferenţă era/este între comunism şi legionarism?! – …si ajunge la concluzia că, esential, ar fi ateismul comunist si lupta de clasa, propusă de comunişti…in rest, oamenii nu ar vedea multe deosebiri (?!)… – deci, între a avea Dumnezeu şi a nu avea Dumnezeu, nu-i mare diferenţă, nu-i aşa?!… – dar, în niciun caz, Căpitanul nu afirmă, o clipă măcar, CĂ N-AR FI EXISTAT COMUNISM, in minţile românilor interbelici!!! Cine, oare, “amesteca planurile” – eu, sau altcineva?! (Re)cititi Pentru legionari - partea de început – si să vedeti că, înca de la 1919, CZC se plânge de “trădarea TUTUROR universitarilor” ieşeni, care trecusera la marxismul-comunist!!! – ….si, cu cât amar vorbeşte despre gestul său, care a trebuit să reveleze muncitorilor de la Atelierele Nicolina, că luptau pentru o cauză falsă şi străină de ţară!!! (…când l-a cunoscut CZC pe muncitorul Pancu, in acele momente de eroism “nebun”, când acesta, Căpitanul, a dat jos STEAGUL ROŞU de pe Ateliere!!!).

Nu are rost să continuăm, pentru că, fără să fim de specialitate, am ajunge să re-scriem “Istoria românilor şi a mai multor neamuri“… – dar, NU ÎN STIL ILUMINIST-“Şcolist” Ardelean!!!

Sper, din toată inima, să vă daţi seama, cât mai curând că, din pacate, manipularea a început odată cu Şarpele Satanic din Rai…Iar Neamul Românesc Metafizic (cel prin care Dumnezeu va produce Re-Invierea Luminii Lumii – acum desacralizata cvasi-total, lumea… – Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat!!! – cum sugerează Eminescu, in articolul său din 1879, Misiunea noastră ca stat… ) fataţă de care eu, ca si dvs., am nesfârsit respect – nu este totuna cu POPORUL românesc, care inseamnă istorie nemernică/nemernicită/înjosită/înjositoare…

Aici, de obicei, se cam amestecă planurile, de către mulţi, chiar dintre cei cu multă bună-credinţă: între sacral-anistoric si nonsacral-istoric…Puteti, oameni buni, avea sau nu incredere in mine: DAR REALITATEA VA VA CONTRAZICE PAS CU PAS…nu cartile de propaganda…, care ies pe banda rulanta, scoase atat de oportunişti, cat si de “fumegoşi de profesie“…. Este extrem de riscant, pentru idealurile multora dintre dvs., atat de curate si frumoase, sa păţiţi tocmai acel lucru de care mă acuzati pe mine: încurcarea planurilor (dublata de o leaca de miopie pe care v-o asumati, mulţi, din pur spirit de contradictie, sper…). EU NU LUCREZ NICIODATA DUPĂ URECHE: ÎMI CONFRUNT SURSELE DE O SUTĂ DE ORI, DE O MIE DE ORI…Pe lânga credinţă – o leacă de ştiinţă a lumii…nu strică! Nimeni, in istorie, nu e mai bun negociator cu dracul, decat cei care, toată istoria lor, au negociat, si acum, numai prin fraieri-mercenari lupta…SUA=Primul Mercenar al Israelului……(înca o dată: daca n-ar fi vorba de tragedia Neamului MEU Metafizic, m-aş amuza de lucrul dracului…cât de mesteşugit “lucră”/”îi lucră” pe fraieri”/hipnotizaţi/intoxicaţi, nu vedeţi?!… – după “revoluţia trandafirului”, cu Sakaşvili, va urma Haosul, prin care trupele americane vor înainta, ca pe bulevard, spre petrolul asiatic…Ei n-au nevoie, precum Satana – decât de PUSTIU…

Da, aveti perfectă dreptate – nu e relevant nimic din cea ce voiesc eu a avertiza: CE DUMNEZEU AR PUTEA FI RELEVANT IN PUSTIU??????!!!!!!. …Că nu va voi să asculte (lumea…)şi să audă – …e treaba ei, de acuma…eu îmi voi fi facut datoria de conştiinţă…

_____________

EXISTĂ O NEVOIE DE MODEL

Foarte tentanta oferta ARP, in legatura cu materialele “premiatilor si nominalizatilor Premiilor ARP – ”Cuvinte pentru urmasi“…
Numai ca risca, toti, sa cada in emfaza sau, mai rau, in patetic caraghios…Nu sunt, nici unii (premiatii…), nici altii(nominalizatii…) PROFETI VIZIONARI, si nici modele de comportament uman…Toti suntem niste pacatosi – mai bine sau mai rau intentionati si pozitionati, fata de viata si de ale vietii…Dar, e-adevarat – unii suntem pacatosi si “realizam” , ne dam seama de dezastrul pacatului – altii – nu…Unii refuzam modelele umane “pe termen scurt”(riscand cu cele “pe termen lung”…) – altii – nu…Unii am imbatranit invatand cate ceva de la trecerea vremii si de la suferintele “aferente acestei treceri” (ba chiar, uimitor si, zic unii, despre noi: “Huo! rusinos!!! Astia pretind ca – auzi, prostie! – ca “timpul/viata trec”… – nu-i adevarat: suntem vesnici, va spunem noi!”)… altii – nu…Iar cei care n-au bagat de seama, vor rade, cu gura pana la urechi, de cei care au bagat de seama…
…Dar, iarasi, tot asa de-adevarat este ca, daca nu se va gasi nimeni “sa se faca de ras” afirmand, apasat, niste concluzii rezumative, despre ce a vazut/facut/crezut in viata (”proprie si personala”…) – actuala generatie, care-si ia modele pe alde Gigica Becali si Basescu Traian – se afla in pericol nici sa nu stie vreodata ca “a dat-o in bara” – sau, mai rau – sa se intrebe, in zadar si artagos : “De ce cred unii ca am fi dat-o, noi, tanara generatie, generatia PRO, “in bara” – hai???Ca doar destepti si smecheri (totuna…) am fost/suntem, descurcareti – cat cuprinde, nu?!NUUUUU???!!!” Raspuns: nu….
Eu spun ceea ce stiu si cred – nimic mai mult. Daca se va rade de ceea ce spun – n-ar fi nici prima, nici ultima data…
Daca se va rade, si apoi se va tacea, meditativ… – ar fi cel mai nimerit. Si ar insemna ca n-am “facut vant/curent” degeaba…
_____________

„LA ŢIGĂNCI“ ÎN LECTURĂ ESOTERICĂ

“MAITREYI”, de MIRCEA ELIADE: ÎNTRE ROMANUL INIŢIATIC ŞI JURNALUL SCHIZOFRENIEI SACRALE. ALCHIMIE – SUB CONDIŢIA MNEZICULUI ANAMNEZIC¹

I-FRUCTARUL COSMIC ŞI POMUL BODHI

Iată ce spune un text esoteric, de ştiinţă spirituală:”Acest timp când urmaşul lui Gautama Buddha, Maitreya, va deveni Buddha, este stabilit cu precizie: cinci mii de ani din momentul iluminării lui Buddha sub pomul Bodhi”” Menţionăm că MAITREYA BUDDHA înseamnă “Buddha al Binelui” (sau: Cel-ce-aduce-Binele, Mântuitorul).

Fie şi doar pentru că lămurirea semnificaţiei titlului romanului lui Mircea Eliade aduce o mare deschidere spre planul sacral – şi criticul/istoricul literar George Călinescu ar fi trebuit să emită o cu totul altă judecată hermeneutic-axiologică, decât aceasta, de la pagina 958, din Istoria literaturii române – de la origini până în prezent:” Către sfârşit(-ul romanului Maitreyi) , autorul întrerupe solemnitatea nupţială şi dă romanului caracterul senzaţional(s.n.). (…)Întâlnirea a doi indivizi de rase diferite într-un décor sugerat, nu atât plasticcât prin siguranţa amănuntelor sociale, e memorabilă. Mircea Eliade a îmbogăţit literatura română cu o viziune nouă, scriind întâiul roman exotic, în adevăratul înţeles al cuvântului”. Şi totuşi, remarcase că nici măcar decorul (!!! ) – nu se obosise Mircea Eliade să-l facă să pară… „exotic”!

Pareza metafizică a ilustrului critic este desăvârşită – iar sensibilitatea “esteticianului” Călinescu este de-a dreptrul elefantină. (Şi nu-l avem, în sprijinul discuţiei noastre, nici măcar pe cel mai fin intuitiv dintre hermeneuţii actuali ai lui Mircea Eliade – pe clujeanul Ştefan Borbely, care, în cartea sa Proza fantastică a lui Mircea Eliade – complexul gnostic – Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003, nu reţine, dintre romanele demne de demersul său hermeneutic, decât Nuntă în cer şi Nouăsprezece trandafiri).

Nu. Nici finalul, nici alte părţi ale romanului, n-au absolut nimic “senzaţional” – ci, dimpotrivă, se înregistrează, clar, o victorie a sacralului ritualistic (în cadrul instituţiei sacrale, numită MAITREYI), asupra profanului steril, năuc (profesat cu aleatorie ostentaţie, de către veneticul unor spaţii vidate de semantică spirituală – ALLAN).

“Doi indivizi de rase diferite”. Fals. Nu “rase”, ci trepte de evoluţie spirituală diferite.

În ce priveşte ultima afirmaţie a lui George Călinescu, asupra globalităţii romanului Maitryi – această afirmaţie a făcut o aberantă carieră:”Maitreyi – întâiul roman exotic, în adevăratul înţeles al cuvântului”. Ce este “exotic” în a te întoarce în CENTRU (acel centru regretat printr-o întreagă istorie umană) – centru numit SINELE(EUL) SPIRITUAL? Ce este exotic, în a te întoarce (atât retrospectiv, cât şi prospectiv), sub Pomul Bodhi, sub puterea etern regeneratoare a FRUCTARULUI COSMIC – DUMNEZEU? Ce este exotic, în a renaşte (uitându-ţi, ritualic, identitatea terestră, din care mărturie au rămas doar pagini răzleţe, aflate în plină criză textuală, în plin proces de dezagregare semantică, dureroasă: jurnal, scrisori…) – a renaşte din PÂNTECUL LUI MAITREYA BUDDHA, “plecat/ă la Midrapur”, să nască, chipurile, “în taină” (pe Allan-transfiguratul, încă nedesprins total de corporalitatea lui Allan-schizofrenicul sacral), “dar toată lumea a aflat”. Da, toată lumea (Spiritul Cosmic Uman) va conştientiza atingerea stadiului moral – ultimul stadiu de evoluţie spirituală terestră.

“Dar acum sunt în proces”… Cine cu cine sunt în proces? Unde? Cum? Evident, nu indivizi/individualităţi umani/e – şi nu e vorba de sensul care trimite la instanţă judecătorească umană. Nu. E vorba de procesualitatea (supravegheată divin) a evoluţiei de la profan la sacral (într-un plan, cel uman) – şi de la stadiul Gautama Buddha la stadiul Maitreya Buddha (în alt plan, cel superior-sacral). În faţa acestui straniu text, care este romanul Maitreyi, au existat cele mai neaşteptate şi diverse reacţii, din partea hermeneuţilor:

1-tăcerea (Adrian Marino – Hermeneutica lui Mircea Eliade, la fel şi cel amintit mai sus, Ştefan Borbely – Proza fantastică a lui Mircea Eliade – complexul gnostic – cel intimidat în exces, şi, cum vom mai avea ocazia să vedem – inutil! – nu atât de personalitatea intelectuală a lui Mircea Eliade, cât a celor care au apucat să-l abordeze hermeneutic – fără să-şi pună prea serios nici problema deosebirii fundamentale între categoria fantasticului şi cea a sacralului, şi nici problema dacă aceste/acele abordări anterioare abordării sale sunt autentic, sau superficial hermeneutice – răspunsul nostru înclinând, cu hotărâre, către varianta a doua de răspuns:”Cititorul de bună-credinţă al acestei cărţi s-ar putea desigur întreba ce rost mai are încă un volum exegetic despre proza fantastică a lui Mircea Eliade, într-un domeniu în care – după aparenţe, cel puţin – toate lucrurile esenţiale şi de bun-simţ au fost deja spuse[…]. Miza primă a acestui eseu este, prin urmare, una de ordin metodologic, motiv pentru care analizele pe text nu vizează, nici ele, exhaustivitatea: am selectat câteva texte foarte cunoscute”² etc.);

2-ignorarea, produsă de ignoranţa metafizică totală (Ion Negoiţescu – Istoria literaturii române, Minerva, 1991, p. 350: “Proza lui Mircea Eliade e refractară însă virtuţilor stilistice, magiei cuvântului” – prin cuvântul “magie”, I. Negoiţescu înţelegând nu dispoziţie spirituală cosmogonică, ci plăcerea senzual-estetică, opusă dispoziţiei esteticii moral-spirituale superioare),

3- eschivarea admirativă (Eugen Simion – Scriitori români de azi, vol. II),

4-amânarea, devenită, fatalmente, nondesăvârşire hermeneutică (Ion Petru Culianu – Mircea Eliade),

5-alunecarea în clişeele hermeneuticii de texte erotice şi în sterilităţi hermeneutice (Gabriel Dimisianu – postfaţa la Maitreyi/Nuntă în Cer) etc. Ba, cu câtva timp în urmă, era în vogă un fel de roman-replică, al fiicei “seduse şi abandonate”, a brahmanului Dasgupta³. Aceasta făcea confuzii grosolane între planul ontologic şi cel artistic – între planul textual şi planul arhetipal-sacral. Avem serioase rezerve în ce priveşte autenticitatea textului produs de această fiică. Sau, în cazul în care textul va fi fiind autentic – avem cele mai serioase dubii, cu privire la statutul de iniţiată-brahman al fiicei lui Dasgupta – cea din lumea real-profană… – nu cea din lumea sacrală a romanului eliadesc…

*

II-NĂUCUL METAFIZIC

Allan este Omul Decăzut Demult. Cel năucit, din punct de vedere metafizic: atât de căderea din Paradis – cât şi de miraculoasa şansă a reintegrării în Paradis. Omul care-şi uită identitatea reală (sacră) – şi, de aceea, “ţine cu dinţii” de surogatul de identitate: PAGINA DE JURNAL, cu aberante înşiruiri “logice” ale faptelor sacrale (care fapte, prin însăşi natura lor, sunt complet ilogice – sau, mai exact, au cu totul altă logică decât cea uman-terestră:”Am şovăit atâta în faţa acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi”. Omul fenomenal este atât de firav şi neajutorat, încât insignifianta neputinţă de fixare ân ficţiunea absolută, numită timp istoric – este gata-gata să-i prăbuşească începutul textualităţii – identic, în debutul romanului, cu începutul ontologic. Cel care va deveni schizofrenicul sacral Allan nu-şi pune, acum, o clipă măcar, problema că o întâlnire cu Dumnezeu – este imposibil de fixat în durata istorică. Iar întâlnirea cu Maitreyi este o epifanie mascată – care va determina ulterioara theofanie.

Dar durata textuală va deveni, treptat, spaţiul de dizolvare a istoriei – spaţiul iniţiatic, în care aparent fixatul în timp-Allan va deveni schizofrenicul-Allan (cu reziduuri de fiinţă-pagini, în planul terestru – reziduuri care ocultează, la modul torturant, expiator, fiinţa lui Allan-transfiguratul, cel “fixat” în ochii Maitreyiei-eternitate-nici măcar-ca-VOCE-la-“telefonul-dintre-dimensiuni”).

Când i se ia Omului-Allan “oglinda” infernală, perfect deformatoare, a paginii – parcă i-ar lua cineva scara de sub picioare (ajuns fiind, el, la “poarta” Paradisului): NĂUCUL METAFIZIC e, încă, speriat, deşi a parcurs un istovitor şi transfigurator traseu iniţiatic-sacral – e debusolat, greu de convins că, tot ce a fost – a fost pentru a nu mai fi (“Şi vreau totuşi să scriu aici tot, tot” – mecanismul uman, căruia i s-a răpit, prin iniţiere, miezul spiritual, continuă, cu obstinaţie, să funcţioneze, ÎN VID) – iar ce va fi, abia, va alcătui ADEVĂRATA, NĂSCUTA-RENĂSCUTA FIINŢĂ, eliberată de mnezic: “Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei”. Degeaba e cerul – dacă ar lipsi Dumnezeu-Fixatorul Divin: “OCHII MAITREYIEI”.

Allan-Omul este mărturia dificultăţilor enorme ale reiniţierii sacrale, în secolul XX, diabolic de supeficial, de robit fenomenalităţii iluzorii, prejudecăşilor absurde ale fenomenalităţii, ca existenţă în PRECARUL ABSOLUT(cf. André Malraux). Exasperante dificultăţi – când e vorba să-ţi schimbi ochii fizici (istorici) – cu “ochii Maitreyiei”, să te laşi resorbit în armonia anamnezică a “ochilor Maitreyiei” (sinonimă sacralului etern – nonvizual). Cât de greu e să renunţi la trufia existenţei personale, în favoarea transfigurării sacrale (transpersonalizatoare). Allan vine dinspre zona versatilă a promiscuităţii morale (unde Lucien, Harold, Geuertie, Gerald, Norine, Catherine, fraţii Huber, Ivy etc suiânt aglutinate, interferate în vid – vidul moral, care determină vidarea de esenţă). În această zonă, CĂDEREA este luată în deşert: “-Am să cad. Ţi-e frică dacă am să cad?(s.n.)” – flirtează, inconştientă de gravitatea semanticii ontologice, “stârnite” prin rostire(consecinţă a ROSTIRII-LOGOS) – Geuertie.

În această zonă a promiscuităţii morale lipsesc LEGILE FIREŞTI, totul este cu preţ suspendat, “tinichea” – totul este DES-FĂCUT, ca patul lui Harold ( cf. p. 8):”…nişte gologani de tinichea, pe patul desfăcut” – şi trebuie inventată, din HÂRTIE (juranalul – surogat de personalitate) , arma de străpungere spre FOC: (cf. p. “…încercând zadarnic să-mi desfund pipa cu un sul (n.n.: jurnal încă nedesfăşurat) de hârtie, pe care îl răsuceam până se subţia ca un chibrit”. Omul care caută FOCUL merită să fie născut (să renască). Merită, deci, s-o întâlnească pe Maitreyi. Până atunci, însă, sentenţiozitatea lui imbecilă ne va călca zdravăn pe nervi. Fiinţarea lui, însă, şi aşa situată în “obtuzitate”, se stinge şi se opacizează total, pe drumul dintre raţiunea sterilă şi pagina absurdă:”…deschisesem jurnalul ca să adaug ceva. Aşteptai câteva secunde cu stiloul în aer, apoi închisei caietul, spunându-mi:<<Prostii…>>”. Ultimul cuvânt este imaginea spirituală proprie, a Omului-Allan, reflectată din oglinda infernală-pagină. OMUL-PAGINĂ, OMUL-DE-HÂRTIE, va trebui să ardă în complexul sacral iniţiatic, numit MAITREYI: Narendra Sen, Chabu, Himalaya, Jenia Isaac, Fructarul Cosmic etc. Astfel se vor crea premizele (RE) NAŞTERII Spirituale: Omul Recuperat pentru Paradis – “ochii Maitreyiei”. Astfel va scăpa Allan-Omul de intermitenţa torturantă a Revelaţiilor.

Allan, când este gelos pe Necunoscutul din scrisoarea „Maitreyei”(scrisoare care nu este altceva decât un fragmant din Jurnalul-OMUL DE HÂRTIE-ALLAN!!!) – este gelos, de fapt, pe însuşi sinele său trecut-profan, încă neperceput, total, ca Sine Transcens!!! Aceasta este schizofrenia Omului-de-Hârtie, a omului fenomenal, victimă a fiinţării ca istorie evenimenţial-reziduală, pe care n-o poate „curăţa” total, de pe pagină, din Sinele Său Expresiv..

*

III-COMPLEXUL SACRAL INIŢIATIC MAITREYI (CSIM)

Maitreyi nu este o fiinţă, în sensul profan al cuvântului – ci un COMPLEX INIŢIATIC SACRAL. De aceea, nici nu poate fi fixat, prin scris, în istoria profană a naşterilor – ci în zona spaţiilor enigmatice-transfiguratoare (de criză): sanatoriu – şi mutărilor (termen convergent la procesul alchimic)-transfigurărilor:”În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic(s.n.). Numele ei (n.n.: Maitreyi) apare acolo mult mai târziu, după ce am ieşit din sanatoriu(s.n.) şi a trebuit să mă mut (s.n. – de fapt, TRANSMUT – alchimic) în casa inginerului Narendra Sen” etc.

Corporalitatea ei perceptibilă este un Proteus feminin: de la “urâtă”, “straniul ochilor galben întunecat(…) atât de puţin feminin” – trecând prin “senzuală”, “ritmicitate uluitoare a trupului”-eros(p. 111) – până la “zeiţă” – toate sunt atribute pentru Maitreyi. Este FEMEIE şi COPIL, concomitent – esenţa ei fiind RÂSUL DIVIN, PERPETUU CREATOR(cf. p. 15):”Nu ştiu ce spectacol sacru îmi apărea mie râsul ei şi sălbăticia acelui trup APRINS(s.n. – APRINDERE, în sensul sacru, al epifaniei). Aveam sentimentul că săvârşesc un sacrilegiu privind-o (n.n.: Acteon privind-o pe Diana, sfâşiat-transfigurat de câinii sacri-euharistici), dar nu găsesc puterea să mă despart de fereastră. Plecând, îi auzeam râsul prin toate sălile prin care am trecut.”

RÂSUL METAFIZIC luminează LABIRINTUL “sălilor” – ca trepte existenţial-spirituale. RÂSUL METAFIZIC recontopeşte, originar, EUL cu PROPRIUL MINOTAUR-OGLINDA INFERNALĂ(anulând schizofrenia, creată prin CĂDEREA ANTROPOGONICĂ).

Percepţia umană, în legătură cu CSIM (Complexul Sacral Iniţiatic Maitreyi) este una, fatalmente, secvenţială. De aceea şi este atât de enigmatică semantica evenimenţial-fiinţială a fecioarei-femeii Maitreyi şi, mai ales, enigmatice apar relaţiile dezvoltate de personaje, în raport cu Maitreyi.

Spre exemplu, Allan-omul evenimenţial nu înţelege foarte clar nici CUM a intrat în casa Sen – nu înţelege, mai ales, DE CE relaţia propusă, în cadrul casei Sen, este una fraternă (faţă de Maitreyi) şi filială (faţă de Narendra Sen): (cf. p. 63) “Inginerul mă numeşte <<copilul său>>(Notă: nu înţelege nimic, fireşte)”(s.n.). Acest “fireşte” subliniază acceptarea fatalistă şi totală a cadrului iniţiatic care I s-a pregătit, prin intermediul CSIM. Allan nu înţelege că Sen face parte din CSIM – iar CSIM are funcţia fundamentală de a naşte-renaşte, moral-transfigurator, pe FIUL OMULUI.

Prin urmare, va trebui să lămurim care sunt părţile componente ale CSIM – căci Maitreyi determină relaţii biunivoce, cu aceste părţi componente ale propriului corp spiritual:

a-spre Centrul Sacral Maitreyi converg toate elementele, determinând o configuraţie aparent pluripersonală (de fapt, SUPRAPERSONALĂ) a imaginii perceptive Maitreyi;

b-dinspre imaginea perceptivă Maitreyi pulsează voinţa de atribuire de funcţii sacrale, iniţiatice, părţilor componente ale imaginii perceptive Maitreyi.

I-Prima categorie de componente pe care le determină CSIM este aceea a SPAŢIILOR(care, aparent, sunt reprezentate prin toponimice geografic-profane – în realitate, avem de-a face cu GEOGRAFIE SACRALĂ: Calcutta, Tamluk, Assam, Himalaya, Calcutta (din nou, dar, de fapt, Calcutta II – marcând un stadiu de evoluţie spirituală superioară, faţă de Calcutta I, notare prin care desemnăm stadiul spiritual de „noviciat” al lui Allan). Se marchează, astfel, faze ale evoluţiei spirituale ale iniţiatului, intrat sub incidenţa acţiunii CSIM.

II-A doua categorie de componente pe care le determină CSIM sunt de tip antropomorf: Narendra Sen-Chabu-Jenia Isaac-Fructarul Cosmic.

*

IV-CATEGORIA DE COMPONENTE SPAŢIALE A CSIM

Revenim:

I-a: Calcutta I – este spaţiul de intersectare, de către umanitate, a epifaniei (acum şi aici i se „arată”, corporal, Maitreyi, lui Allan-omul fenomenal-evenimenţial), dar există, cum am afirmat mai sus, şi Calcutta II – spaţiul de revenire şi fixare sacro-alchimică, după experienţa apotropaic-exorcizatoare, de pe MUNTELE SFÂNT HIMALAYA: Calcutta II nu mai are nimic din spaţialitatea exterioară – ci rămâne „arena” ultimelor zbateri schizofrenico-sacrale (Allan încă mai are impresia că e diferit de OMUL UNIC, că Maitreyi e diferită de Divinitatea Unică – şi, deci, îşi mai „permite” GELOZIA – când, de fapt, toate eurile masculine: Allan-POMUL, Allan-ROBI TAKKUR, Allan-ZEUL DIN TEMPLUL COSMIC, cu şase GHIRLANDE-CICLURI SACRAL-EXISTENŢIALE(MANVANTARA)-INIŢIATICE , Allan-NECUNOSCUTUL DIN SCRISOARE(Jurnal-Scrisoare) – se sintetizează în FIINŢA TRANSPERSONALĂ CU ŞAPTE GHIRLANDE (a 7-a ghirlandă consfinţea-consacra al 7-lea Manvantara, de dincolo de ciclul cosmic ACTUAL, consfinţea-consacra alegerea definitivă pentru transfigurare – dar, implicit, anula orice alegere: singularizarea transpersonală întru sacralitate anulează absolut toate eurile secvenţiale, personale). Fiind fixată în şi pentru „ochii Maitreyei”, această FIINŢĂ TRANSPERSONALĂ nu mai are dreptul la persoana aleatorie-tranzitorie, versatilă: ALLAN. Dreptul la personalitate ar desfiinţa dreptul la divinitate – iar „ochii Maitreyei” şi-ar pierde funcţionalitatea sacral-soteriologică.

I-b: Tamluk – marchează starea de pregătire pentru Revelaţie (cf. p. 16): „Mi-am dat seama deodată că se petrece ceva neobişnuit cu mine, că am rămas singur (s.n.: condiţia minimală pentru pregătirea Revelaţiei) şi am să mor singur(s.n.: condiţia secundă, a acceptării morţii iniţiatice, transpersonalizatoare, pentru integrarea spirituală în complexul sacral al Revelaţiei) eram liniştit, senin, împăcat. Nu ştiu ce măreţie firească şi inumană trăia atunci în mine”(s.n.: prima percepţie a stadiului transpersonal, a Eului Sacral – se lasă „locuit de divinitate”). Alchimic, această fază se numeşte COAGULA ( a coagulării), având drept simbol SAREA – şi are drept corespondent spiritual următoarea stare spirituală(cf. Rudolf Steiner, Esoterismul creştin, Ed. Univers Enciclopedic, 1998, p. 63):”Omul trebuie să se dăruiască unor gânduri curate, îndreptate spre cele spirituale”(s.n.).

Credem că şi sintagma lui Mircea Eliade, referitoare la percepţia „măreţiei fireşti şi inumane” – se potriveşte întocmai indiacaţiei alchimice a lui Rudolf Steiner, referitoare la stadiul alchimic COAGULA.

I-c: Assam – marchează un stadiu tranzitoriu: MALARIA(cuptorul-athanor al febrei – dar, mai ales, extracţia sângelui vital, prin insecte aeriene, şi injectarea sângelui sacral – a unui „altceva” sangvin, care tulbură TOTAL Fiinţa, ducând la TREMURAREA-CUTREMURAREA fizico-psihică – orice tremur-cutremur, ştim şi din Lacul eminescian, care „cutremură” barca charonică… – duce la schimbarea/preschimbarea/părăsirea, spre „altceva spiritual”, a treptei anterioare a scării evoluţiei spirituale) – devine sinonimă cu eterizarea sângelui, ca modificare sacrală a lichidului sangvin-vital. Avem de-a face cu „carantina mistică”, dinainte de INTRAREA ÎN CASA BROAŞTEI(Casa lui Narendra Sen). Vom reveni neapărat, pentru că va trebui marcat, aici, stadiul alchimic SOLVA(dizolvarea).

I-d : Himalaya – stadiul purificării, prin focul sacru. Alchimic, acest stadiu este simbolizat prin SULF, şi are drept corespondent spiritual următoarea stare spirituală: „devoţiunea fierbinte faţă de divinitate”. Având în vedere că şi EROS-ul, şi SOARELE – sunt sinonime ale Focului Sacral-Divin – atât arderea „scrâşnită” (cf. p. 164:” Şi scrâşneam din dinţi, născocind tot felul de mângâieri…”), în focul demonic JENIA ISAAC (care numai „nevinovată” nu e – plecarea ei, înfrântă, înseamnă biruinţa lui Allan-novicele, asupra morţii) – pentru îndepărtarea ultimelor reziduuri din calea OCHILOR MAITRYIEI, cât şi următoarele rânduri despre percepţia efectelor solare asupra/în psihic(-ului) corespund ultimului stadiu alchimic, care duce la REVELAŢIA TOTALĂ: (cf. p. 165) „Şi parcă totul a trecut într-o singură clipă[ după plecarea demonului ispititor-Jenia Isaac] , deşteptându-mă o dată dimineaţa ceva mai devreme, privind surprins soarele drept în faţă (s.n. – n.n.: privirea soarelui drept în faţă – este sinonimă cu asimilarea STADIULUI SPIRITUAL SOLAR-CRISTIC), lumina, verdeaţa. Scăpasem de ceva greu, de ceva ucigător(s.n. – n.n.: “este marcată exorcizarea pirică, totală, în profunnzime – “cu moartea pre moarte călcând” – exoecizare cu consecinţă transpersonalizatoare). Îmi venea să cant, să alerg(n.n.: regăseşte orfismul şi percepe alergarea-transmutare în aurul spiritual). Nu ştiu cum s-a petrecut aceasta (n.n.: lipsa conştientizării raţionale nu exclude percepţia iraţională, ocultă, a întregii procesualităţi regenerator-spirituale). Se coborâse ceva în mine, mă năpădise ceva (n.n.: Eul Spiritual Transpersonal). Şi atunci m-am întors(s.n. – n.n.: este propoziţia finală a capitolului, propoziţie cu conţinut ritualic, cu o încărcăturăesoterică maximă: ÎNTOARCEREA în Centrul Cosmico-Psihic, în Centrul Sacralo-Divin – echivalentă, în termenii hermeneuticii acestui roman iniţiatic – cu recunoaşterea CSIM).

*

V-CATEGORIA DE COMPONENTE ANTROPOMORFE A CSIM

II – Să analizăm, acum, categoria de componente antropomorfe a CSIM:

II-a: CASA BROAŞTEI-NARENDRA SEN(cf. p. 13):”Acum puteam vedea şi eu, mai de-aproape şi în voie, faţa inginerului [Narendra Sen], care se asemăna atât de mult cu o broască(s.n.), ochii atât de bulbucaţi şi gura atât de mare”. Cf. Mihai Coman, Bestiarul mitologiei româneşti, p. 89⁴: ”Broasca este prima vieţuitoare care apare în procesul cosmogonic(…). Rolul broaştei este mult mai important: ea nu numai că vesteşte, dar şi făureşte(…). Este participant activ, cu un rost bine definit în procesul complicat al făuririi lumii(…), mediator între apă şi pământ(…), operator în binar(…), factor de legătură între elementele opuse din natură(…), fecundă, regeneratoare(…), operator al metamorfozei”. Deci, Narendra Sen, în CSIM, are:

1-funcţie cosmogonică (participă la transpersonalizarea lui Allan, la (re) facerea lui Allan, în Lumea Spirituală, CA LUME SPIRITUALĂ);

2- operator binary, mediind între lumi şi echilibrând lumile. În secvenţa jurământului de la Lacuri, Broasca Divină-Sen nu poate lipsi (din punct de vedere spiritual), ca mediator între APĂ-PĂMÂNT: are, întâi, înfăţişarea umil-sacrală a surorii lui Kokha, al cărei nume, evident sacral, “nu l-am găsit, pentru că nu-l notasem (n.n.: orice element sacru are notare în alt registru decât cel onomastic-profan, în alt registru decât cel vizibil). Şi totuşi, femeia aceasta a fost singura care ne-a iubit înţelegător şi dezinteresat pe noi doi în casa Sen” – căci creaţia divină este sinonimul IUBIRII. Apoi, BROASCA se substituie, într-o schemă poziţională sugestivă, lui Allan însuşi:”Rămăsesem cu o mână pe genunchi – şi cu cealată apăsată palmă pe pământ” – poziţia clasică de SCARĂ MEDIATOARE: pământ-talpă-genunchi-trunchi şi cap, erectile spre cer,

3-şi, în fine, regenerator, operator al metamorfozei.

Aici, este locul să marcăm faza alchimică SOLVE(dizolvarea). Nu trebuie să mire pe nimeni încălcarea unor aşa-zise „legi de castă”, în casa Sen – pentru că, de fapt, frăţia spirituală Allan-Maitryi (pe care o „plănuieşte” şi o „catalizează” Narendra Sen, în CASA BROAŞTEI) – este faza a doua alchimică: procesul de dizolvare (SOLVE), având simbolul MERCUR(argint viu) şi cortespunzându-i, din punct de vedere spiritual, următoarea stere spirituală:”Ceea ce corespunde mercurului sunt toate formele de iubire existente în suflet”⁵. Deci aici, în această stare spirituală, converg iubirile filiale (Sen-Allan), iubirile fraternale(Allan-„Maitreyi” – o notăm între ghilimele, pentru că este IMAGINEA, iar nu esenţa CSIM), plus toate iubirile generos-sacrificiale: „înţelegătoare şi „dezinteresate”.

Pentru secvenţa ritualică a jurământului de la Lacuri (mediere-echilibrare cosmică, prin EROS transfigurator al Fiinţei-Cuvânt) – „Maitreyi”(de fapt, CSIM) pregăteşte totul, cu maximă minuţiozitate, de tip ritualistic: rememorează ARBORELE BODHI(PRIMA IUBIRE, IUBIREA ORIGINARĂ, dintre CSIM şi POM – dintre dumnezeire şi SINELE DIVIN CREATOR ACTIV – DUMNEZEU – a se vedea concepţia despre dumnezeire-Dumnezeu, a lui Meister Eckhart), rememorează TEMPLUL PARADISIAC CU ZEUL CELOR ŞASE GHIRLANDE-CICLURI COSMICE-MANVANTARA(a şaptea ghirlandă, primită de Allan de la CSIM, îl va investi pe Allan cu statutul de ZEU: de aceea, în stadiul HIMALAYA, va primi „scrisori”-mesaje de investire spirituală, de la „Maitreyi”, în care aceasta îl numeşte ZEUL EI DE AUR, zeu compus din SOARE-AER-FLORI) – şi, mai ales, semantizează POMUL şi TEMPLUL-CU-ZEU-CU-GHIRLANDĂ, prin POEZIA-ROBI-TAKKUR: el este tălmaciul simbolurilor – el este simbolul suprem: BĂTRÂNUL TUTUROR TIMPURILOR(şuviţa albă, pe care o păstrează „Maitreyi”, este magică, cu funcţia de a o ocroti de demonul timpului: BĂTRÂNUL TUTUROR TIMPURILOR este SĂMÂNŢA TUTUROR LUMILOR, este Eternitatea, Tinereţea Veşnică, de sub Masca Vremii – este Făt-Frumos-cu-Păr-de-Argint – iar ARGINTUL este treapta în care se oglindeşte REVELAŢIA-AUR).

Allan va urma NECUNOSCUTUL: aceasta este semnificaţia GELOZIEI faţă de ROBI TAKKUR – şi anume, tensiunea urmăririi SOARELUI, către VÂRFUL POMULUI, pentru a-l fixa în aurul alchimic.

Şi, în fine, INELUL ANDROGIN: (cf. p. 105)”Inelul din fier şi aur – ca doi şerpi(n.n.: ouroboros-i, yin şi zang, dar şi şerpii alchimici, Sulful şi Mercurul) încolăciţi, unul întunecat şi altul galben, cel dintâi reprezentând virilitatea, celălalt feminitatea”. Transcenderea în PRINCIPIUL BINAR, dar şi al CONVERSIEI RECIPROCE, Eterne, într-o androginitate paradisiacă (complementară, iar nu dichotomică!): YIN – YANG. Interpenetrarea Principiilor Cosmice este paralelă cu interpenetrarea Logos-urilor (învăţărea bengalezei-francezei, de către Allan-Maitreyi – Logos-ul), Logos-ul ducând nu la comunicare profană, ci la Revelarea Sinelui: (cf. p. 44) „Am înţeles îndată că nu voi putea învăţa bengaleza decât singur. Îmi explica atât de frumos şi mă privea atât de aproape, încât o ascultam fără să reţin nimic. Spuneam numai din când în când: <<da>>”.

Pentru că tot am ajuns la interpenetrare: ce semnificaţie va fi având, cu adevărat, „interpenetrarea” la nivelul picioarelor, mângâierea, reciprocă, a picioarelor? Conform lui Annik de Souzenelle⁶ – talpa piciorului este locul de colectare a răului – deci are FUNCŢIE SOTERIOLOGICĂ(purificatoare-mântuitoare) – căci lasă să se scurgă răul dinspre Semilunile Corpului Uman : urechile-rinichii-tălpile.

„Vârsta” CSIM este una simbolică: 17 ani (1+7=8: ODGOAS=faptul de a duce la doi (agodiias para to tuo agein): împărţind mereu la doi, se ajunge la Monada Sacră. Deci, prin aparenţa CUPLULUI – CSIM conduce la resorbirea în EUL SPIRITUAL.

La Lacuri, în faza SOLVE, jurământul lui „Maitreyi” este o trecere în metalimbaj, în limbaj pur spiritual ante-Babel: (cf. p. 107)”Vorbea apei, vorbea cerului cu stele, pădurii, pământului (n.n.: mediere cosmică, completă, atotsintetizatoare). O ascultam tot mai fascinat, până ce nu i-am mai putut înţelege cuvintele. Vorbea o bengaleză de prunc(s.n. – n.n.: întoarcerea la CUVÂNTUL ORIGINAR), simplificată, aproape cifrată. Auzeam sunetele, ghiceam pe ici, pe colo, câte un cuvânt – dar îmi scăpa tâlcul acestei incantaţii (n.n.: intrare, prin CUVÂNT, în Sfera Orfică). Când a tăcut, parcă mi-era teamă s-o ating, într-atât mi se părea de fermecată, de inaccesibilă”(n.n.: prin orfism, se ajunge la Revelaţie, determinându-se deschiderea porţilor spirituale inaccesibile, spre Eul Spiritual).

CSIM nu şi-a făcut, prin LACURI(APA)-BROASCA-PĂMÂNT⁷, deci prin aspectul componenţial Narendra Sen, datoria de mediator pe Verticala Absolută, Verticala Aperceptivă. De aceea, are loc asumarea, de către componenta CSIM – Narendra Sen-BROASCA, ŞI a funcţiei de REGENERATOR, OPERATOR AL METAMORFOZEI. Pentru a obţine metamorfoza spirituală a lui Allan şi a-l asimila CSIM-ului – trebuie, întâi, să se autometamorfozeze componenta Narendra Sen-BROASCA: CASA BROAŞTEI devine CASA ORBULUI. Iar Orbul (traducere în limbaj ocult: CEL CU VIZIUNE SACRĂ) vede Muntele Sacru, HIMALAYA. Maestru auster, sever – Sen devine „Spânu”, din clasica „poveste” iniţiatică a lui Creangă – HARAP-ALB: necruţător, ca orice Guru-Maestru – Sen-Maestrul îl „alungă”-transmută alchimic pe Allan-al-Casei – în ALLAN-AL-MUNTELUI (deschiderea CASEI TERESTRE spre CASA COSMICĂ – o deschidere absolut dureroasă – deci, conform canoanelor Iniţierii, ABSOLUT NECESARĂ.

II-b: CHABU – cu funcţie de ZEU LAMPADOFOR, în cadrul CSIM. Ea VEDE, pentru Allan. Vede CALEA CEREASCĂ şi aduce Revelaţia autosacrificială a CSIM: (cf. p. 109)”Tot i se părea că vede ceva jos, în stradă, ceva ce o cheamă(…)”; (cf. p. 125) „s-a dus în balcon(…) şi, de acolo, a început să contemple CALEA(s.n. – n.n.: dao-tao, în limbajul ritualistic buddhist – dar nu numai: şi dacii-daoi, poporul lupoiulor şi ai Căii Drepte, zalmoxieni, vorbeau despre CALE) şi să cânte”. Şi tot la p. 125, Chabu întreabă de „dada”-Allan:”Vor s-o vândă pe Maitreyi?” (n.n.: evident, este vorba de vânzarea mistică-transfer în supramundan, de tip IUDA-HRISTOS).

Chabu atrage atenţia persoanei-Allan asupra HIEROGAMIEI, ca gestualitate de gravitate şi importanţă cosmică – şi realizează această avertizare în cadrul unui scenariu ritualistic-mistic, substituindu-se lui „Maitreyi” :”Dragostea nu e prostie(s.n. – n.n.: nu e iluzie terestră), spune Chabu – şi-i dă, lui Allan-omul, SĂRUTUL CONSACRATOR (mistic) al lumii celeilalte – dăruindu-i-împărtăşindu-i, astfel, în cadrul unui ritual euharistic-erotic, FERICIREA(ÎMPLINIREA) MISTICĂ: „Dar eu eram fericit că această soră mai mică a mea(într-adevăr, o iubeam foarte mult pe Chabu) a înţşeles dragostea noastră”cf. p. 127). După împlinirea funcţiei de substitut al imaginii funcţionale „Maitreyi” – ve deveni ANTEMERGĂTOAREA(precum Ioan Botezătorul, pentru Iisus), cea care se retrage în CSIM, „moare” iniţiatic, tocmai în ziua când Allan-omul-novice a mai avansat cu o treaptă evolutiv-spirituală – pierzând percepţia vizuală şi temporală a lui „Maitreyi”:”Maitreyi” devine VOCE, deci, Allan pricepe, în sfârşit, ei sale în suprasensibil – în ascensiunea iniţiatică a Muntelui Sacru- HIMALAYA: (cf. p. 151)”Îmi amintesc apoi de un telefon dat de Maitreeyi într-o dimineaţă(s.n.-n.n.: imprecizie temporal-istorică, cu scop ritualistic, de transcendere a timpului: se sugerează percepţia ÎNCEPUTULUI ETERN) : Adio, Allan, adio, scumpul meu. În viaţa viitoare(s.n. – n.n.: transcendenţă absolută) ne vom întâlni iar, dragule. Ai să mă recunoşti atunci? Ai să mă aştepţi?Aşteaptă-mă, Allan, nu mă uita(s.n.-n.n.: adică, de fapt, uită din mine, partea iluzorie, formală – uită din tine, Allan, partea iluzorie, formală – recunoaşte-te, mistic, în Cuplul Sacru – Unic, subordonat Monadei Sacre Androginice). Eu te aştept. Altul nu se mai atinge de mine”(s.n.). De reţinut promisiunea, şi, dacă am stabilit că este zeiţă-complex sacral, nu se poate să nu şi-o ţină…

Evident că „altul nu se va mai atinge de ea” – căci alteritatea e un atribut strict terestru. În Paradis, există starea de monadă continuă, perfectă.

„Răspunsul” lui Allan nu este, de fapt, răspuns( în sensul profan al cuvântului). Este Revelaţia fascinantă (pentru Allan) a CSIM:”Eu nu puteam spune decât atât: -Maitreyi, Maitreyi…Am plecat în a şaptea zi(n.n.: încheiere de ciclu vechi-ŞASE-descheiere de ciclu terestru-existenţial NOU-ŞAPTE –Manvantara…) de la despărţirea mea de Bowanipore…” , după ce spionase „lumnina în odaia <<Maitreyiei>> A fost tot timpul întuneric”(cf. p. 151).

Evident că nu mai putea fi acolo LUMINA: LAMPADOFORA CHABU o luaee puţin înainte, spre a lumina CALEA: „Chabu a murit în aceeaşi zi”.

II-c: JENIA ISAAC- partea demonică din CSIM – cea apărută „în plin miez de noapte de iarnă”. Este DEMONUL ISPITEI , venit pe/în Himalaya. Acolo unde Allan-novicele percepea deja, heraclitean-eclesiastic, dar cu „mijire” a Revelaţei Revelaţiei Hristice – că „toate trec, totul trece”(atemporalitateasacră determinând intuiţia „încremenirii” sacre, a FIXĂRII Alchimice, ÎN AURUL SPIRITUAL).Jenia Isaac – demonul spatiilor in dezagregare , demonul fiintei aflate in descompunere , la nivelul corpului fizic:ea vine din patru zone spaţiale , aflate in antagonism pozitional si spiritual (evreica aspaţială , „jidov rătăcitor” – venită din Finlanda – NORD , din Africa de SUD , având numele Rusiei – RĂSĂRIT şi APUS al Lumii). O CRUCE – inversa , după toate probabilităţile. Demonul ispitei atinge „neruşinarea” metafizică a mimării (declarative) a setei de Absolut:(cf. 15 „- vreau sa gasesc absolutul.” . Este expresia trufiei şi melancoliei luciferice. Dar trupul ei „balan şi robust de evreică finlandeză” nu poate deturna fascinaţia pozitivă a Novicelui Muntelui – şi demonul – femeie redevine îngerul căzut, trist, singur şi nefericit, respins veşnic de IUBIRE : (cf.p.164)”îmi povesteai [îi spune Jenia lui Allan , după amorul strict fizic] cum o iubeai pe Maitreyi şi eu ma gîndeam la mine, cât de sigură si nefericită am fost si mi-a venit să plâng…” Jenia Isaac este partea cea mai tenebroasă, mai tainică, mai disperată, a CSIM : este expresia VIDULUI IN MIŞCARE ILUZORIE.Dar aroganţa Satanei e prea mare ca să se convertească la LUMINĂ, la SEMANTICĂ – şi, luni , adică in ziua când Dumnezeu re-începe creaţia ritualică , epifanică a lumii – demonul se retrage.Dispare – şi , iată, din nou, „senzaţia”, de fapt, starea spirituală superioară, pe care o determină victoria asupra demonului ispitei exterioare, în sufletul Novicelui Muntelui, transformându-l in INIŢIAT AL MUNTELUI :”Şi parcă totul a trecut într-o singură clipă(…). Scăpasem de ceva greu, de ceva ucigător.(…) Se coborâse ceva în mine, mă năpădise ceva. Şi atunci m-am întors”.

*

VI – AICI AR TREBUI , OARE , SĂ SE TERMINE CARTEA?

d– În definitiv, nu aici ar trebui, oare, să se termine cartea? Păi, ce, aţi uitat de JURNAL, de OMUL-DE-HÂRTIE? Aţi uitat că, de fapt, citiţi o CARTE? De fapt, demonul cel mai puternic este ispita interioară. Iar ispita interioară a omului se cheamă OMUL MNEZIC. Adică, omul care nu se poate împăca cu starea de transpersonalitate – determinând, în spiritul INIŢIATULUI MUNTELUI, schizofrenia existenţială.

De remarcat dichotomia semantică şi „contratimpul” absolut dintre JURNALUL SCRIS şi OPERA ALCHIMICĂ (de transfigurare – regenerare interioară):(cf.p.57)”Jurnalul e mai intotdeauna un prost psiholog, după cum această povestire va confirma”(n.n.: deci, povestirea, deşi este extrasă, aparent, din fărâmele-jurnal – capătă, treptat, statut de metajurnal - se autonomizează, parţial, şi încearcă, treptat, să se asimileze fiinţei spirituale evolutive a Scriitorului-Creatorului Creat – Resorbit Iniţiatic de CSIM), (cf. p. 60) „Jurnalul acesta e exasperant” (n. n. :”schisma” dintre fiinţa evolutiv- spirituală şi surogatul, de hârtie-fiinţă, părăsită în labirintul sacru ), (cf. p. 47) „Deschisei jurnalul şi însemnai scena cu un comentariu stupid” (n. n. : se detectează desemantizarea Logos-ului profan – şi, implicit, se intuieşte coagularea Logos-ului iniţiatic al FLORII – sinecdoca CELEI DE-A ŞAPTEA GHIRLANDE – sinonimul TEMPLULUI COSMIC MISTIC-REGENERATOR – în care FLOARE + FIR DE PĂR, AŞEZAT ÎN SPIRALA COSMICĂ, pe coada – axul florii: I- atât sinonimul INELULUI ANDROGIN COSMOGONIC, cât şi II- indicaţia clară a introducerii celui de-al şaptelea Manvantara, pe spirala cosmică).

Şi totuşi, există o conjuncţie prin scris – există, în fundal, mereu, CARTEA (BYBLOS) Logos-ul Cosmic, care îi uneşte întru Logo-ul Sacru pe Allan şi CSIM. Pe măsură ce Logos-ul profan se dezagregă, într-o inutilitate absolută (odată cu fiinţa terestră – corporalitatea fizică-Allan ), există METATEXTUL (transpersonal, suprapersonal), care-i conjugă spiritual, pe cei doi componenţi ai INELULUI ANDROGINIC.

La p. 74, cei doi, fără să ştie unul de celălalt, ajung la acelaşi volum din Tales of the un expected, de Wells (în traducere literală: Povestirile unui neaşteptat). Comentariul lui „Maitreyi” este revelatoriu, pentru intrarea celor doi în TEXTUL MISTIC AL COSMOSULUI: „Ai văzut ce <<neaşteptat>> avem înaintea noastră?”

„Coincidenţa” nu e coincidenţă, ci e con-sacrare – căci CARTEA are titluri ca marcaje ale spaţiului iniţiatic: Visul, Ia-mă cu tine, Ajutor, Nimic nou etc. Logos-ul Sacru a intersectat, astfel, ARHEII FAPTELOR SACRE.

CSIM are dimensiunea Cărţii Sacrale a NOULUI TESTAMENT - dimensiunea împlinirii spirituale cosmice prin Hristos: (cf. pp. 118- 119) „ Allan, înţelege că noi nu vom putea fi uniţi şi vom muri aşa, cu păcatul nostru deasupra. Nici dacă te vei converti tu, nu vor accepta să-mi fii soţ. Ei vor altceva, de ce nu-ţi aminteşti? Dar dacă cineva m-ar necinsti, vor trebui să mă arunce pe străzi, pentru că altminteri păcatul ar cădea asupra casei întregi. Şi atunci aş putea fi soţia ta , voi fi şi eu creştina, pentru că pentru un creştin nu păcat să fii necinstit cu forţa, şi tu m-ai iubi şi atunci. Nu e aşa că mă vei iubi mereu? Spune-mi, Allan, spune-mi că n-ai să mă uiţi. Ştii ce mă aşteaptă, dacă mă uiţi…”

Ciudat text. Foarte ciudat – dacă n-ar avea, exclusiv, valoare iniţiatică.E o aberaţie, în plan profan, să afirmi că creştinul ar accepta ca normalitate, vrednică de iubire, „necinstirea cu forţa”. Dar problema ridicată de această aberaţie nu e singura problemă a textului: ce vor ei altceva - cine sunt aceşti ei? Ce o aşteaptă pe „Maitreyi” – dacă Allan o uită? Ce fel de uitare? Ce trebuie să-şi amintească Allan, şi de ce, şi de când, şi de unde? etc. Să le luăm pe rând.

Care este funcţia fundamentală a CSIM? Să re-creeze starea de paradis – starea de „sub pomul Bodhi” – sub semnul FRUCTARULUI COSMIC. Cum e posibil ca un căzut, ca Allan, să se reintegreze în starea paradisiacă? Prin iniţiere. Ce este iniţierea in rezultatul ei ultim? Transfigurare spirituală. Dar ce este , pentru Dumnezeu, transfigurarea spirituală? Aici stă problema textului: transfigurarea este ceva ce iese complet şi brusc – din ordinea „firescului profan”. Este un VIOL COSMICO-SPIRITUAL. Allan violează, spiritual, CSIM-ul (propria sa mamă, ca un Oedip ce-şi caută orbirea vizionară) – pentru a deveni COPILUL SPIRITUAL AL PROPRIEI SOŢII (căci, prin transfigurare, a acces la hierogamie, unirea cu complexul cosmic-sacru). Ei sunt componentele CSIM, sunt forţele spirituale superioare ale Universului. Ce vor – am văzut: transfigurarea – ieşirea din normalitatea- profan. Narendra Sen nici vorbă să dorească o „convertire a lui Allan la buddhism” – ar însemna să accepte involuţia spirituală, iar BROASCA E SITUATĂ PE AXA ASCENDENTĂ-DEMIURGICĂ A LUMII!!! – iar nu pe axialitatea infernal-descendentă… – Narendra Sen „acceptă” – de fapt, PROVOACĂ!!! – „fraternitatea” Allan-Maitreyi, pentru că urmăreşte transpersonalizarea spirituală – trecerea CSIM, pe Spirala Evolutiv-Spirituală, de la BUDDHISM, la CREŞTINISM!!!

În felul acesta, este „păcălit” păcatul - în sensul că este asumat, interior, de către iniţiat ( aşa cum şi-a asumat Hristos PĂCATUL UMAN GLOBAL) – şi transfigurat, păcatul, odată cu stadiul de om-al-păcatului. Violul Cosmic îl aşteaptă EI. Singurul viol-hybris care duce la singura IUBIRE valabilă din punct de vedere sacral: EROS-AGAPÉ – transpersonalizarea iubirii, iubirea cerească. Ce să nu uite Allan, ce are să-şi amintească – şi de când? Credem că e clar: Allan a mai fost în paradis ( nu era nume – era funcţia adamică, apoi era Gautama Buddha de sub Pomul Bodhi…). Şi acum, trebuie să nu uite sensul mistic al violului sacru. Ştie bine ce o aşteaptă pe „Maitreyi” – de fapt CSIM-ul : desemantizarea cosmică. Starea de Apocalips Ireversibil. Fructarului i-ar putrezi fructele-stele, frunzele-stele: „Ca şi frunzele de toamnă, toate stelele-au pierit”. Arborele Cosmic, Arborele Paradisiac, Arborele Bodhi – s-ar oculta sinistru pentru un întreg ciclu existenţial. O sincopă existenţială, în ciclul evolutiv- spiritual( ceea ce ar anula valoarea de A ŞAPTEA GHIRLANDĂ – la nivelul florii cu fir – spirală a Maitreyei…). Absurditate? Nu: tragedie. Omul ar fi nevoit s-o ia de la capătul capătului, autoanulându-şi stadiile evolutiv-spiritruale Saturn, Soare, Lună, Pământ…Pământ-cu-Mere-de-Aur. Şi cu VEGHETORUL FRUCTAR.

Din „năucul metafizic”, Allan va deveni, neuitând „ochii Maitreyei” – Izbăvitorul Cosmic.

Şi ne invită, şi pe noi, în infernul amneziei anamnezice – să uităm de noi, transgresând în starea sacrală de transpersonalitate, fixând aurul alchimic: „ochii Maitreyei”. Alchimie sub condiţia uitării-amneziei transpersonale (pentru lichidarea schizofreniei, care ia forma aberantă a „GELOZIEI PE SINE ÎNSUŞI”…) – dar a anamnezei continue a Lumii Scopului Sacru Perpetuu: PIATRA FILOZOFALĂ- „ochii Maitreyei”. SINELE TRANSCENS-TRANSPERSONAL. Deci, non-schizofrenic, re-sacralizat, NORMALIZAT!!!

Sau, dacă „invitatul-aşteptatul” (cititorul novice) va uita ochii Maitreyei (-Pomul Bodhi) – va nărui Cosmosul. Va sincopa evoluţia SPIRITULUI.

„Năuc metafizic”? Nu: MARELE RESPONSABIL COSMIC. Fiecare dintre noi, trecând în stadiul de transpersonalitate, devine VEGHETOR AL POMULUI BODHI. Responsabil Cosmic cu transformarea lui Gautama Buddha, in Maitreya Buddha, ceea ce înseamnă MÂNTUIREA COSMICĂ. Nu.i aşa că romanul lui Mircea Eliade pune serios pe gânduri – şi că nimănui nu-i mai arde să pălăvrăgească, la modul călinescian (şi nu numai…), despre „exotism” (dacă este cât de cât serios)?

***

REABILITAREA UNUI ARHANGHEL: „LA ŢIGĂNCI”, de MIRCEA ELIADE⁸

A- PRELIMINARII ŞI DELIMITĂRI:NU PROZĂ „FANTASTICĂ” – CI PROZĂ „MITOLOGICĂ”…

De la început, trebuie să mărturisim că singura încercare, de până acum, a criticii analitice româneşti, care s-a apropiat de ceea ce înseamnă “demersul hermeneutic” şi, deci, a dat rezulate de relevanţă semantică importante, demne de luat în seamă – raportate la nuvela lui Mircea Eliade, La ţigănci – este aceea a clujeanului Ştefan Borbély, din volumul Proza fantastică a lui Mircea Eliade – complexul gnostic⁹.

Atâta doar că, şi hermeneutul clujean, ca şi confraţii săi mult mai puţin reverenţioşi şi harnici, faţă de textul eliadesc, face confuzia – parcă e un blestem moştenit, în critica literară a lumii moderne! – între proză fantastică şi proza mitologică: „prozele fantastice duc, aproape fără excepţie, spre moarte, La ţigănci nefiind, nici ea, o excepţie, în această privinţă. E copleşitor cât de înrudite sunt mecanismele fantasticului şi cele ale morţii din opera lui Eliade(…). Sub regim strict tehnic, discutând morfologia prozelor fantastice ale lui Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu (…) distinge între un fantastic de tip quest(căutare) şi unul de tip call(ademenire, chemare), sugerând totodată că proza autorului discutat evoluează, în secţiunea sa temporală mediană, de la fantasticul de tip quest la cel de tip call”etc. Dar ce anume caută şi de ce anume caută şi spre ce se duce chematul, în nuvela La ţigănci, nu catadicseşte să spună nici Ştefan Borbély, nici excesiv admiratul şi citatul (precum Sfânta Scriptură) I.P.Culianu.

Nu ne impresionează în niciun fel trimiterile lui Borbély la I.P.Culianu – căci Culianu nu a priceput nimic din cel pe care şi l-ar fi dorit Maestru pe Mircea Eliade doar pentru a parveni, iar nu pentru a se iniţia. Mai curând Ştefan Borbély ar fi trebuit să fie atent la definiţia dată fantasticului de către Tzvetan Todorov¹⁰, pe care-l citează mecanic, observându-se cum complexul faţă de personalitate produce pareză cerebrală: „fantasticul este un caz particular al categoriei mai generale de <<viziune ambiguă>>” – şi, dacă ar fi analizat/investigat nuvela căutând „ambiguităţi de viziune”, ar fi remarcat, dimpotrivă, o admirabilă coerenţă a viziunii din nuvela La ţigănci, coerenţă pe sub/peste evenimenţialul istoric, coerenţă în registru sacral.

FANTASTICUL implică ieşirea din realitatea contingentă, dar nu şi intrarea într-o altă realitate – ci într-o falsă realitate, într-un surogat de realitate. Pe când MITOLOGICUL presupune tocmai ieşirea din realitatea contingentului (considerat mult prea sărac/sărăcit de realitate!!!), şi intrarea într-o altă realitate, net superioară caltativ – REALITATEA ESENŢELOR, ARHEILOR¹¹. Realitatea Sacralizării/Resacralizării¹².

Nu trebuie, deci, nici făcută, nici sugerată, confuzia între mitologia morţii (deci, o suprarealitate, nu o non-realitate!!!) şi fantastic – cum, din păcate, se face, la Ştefan Borbély: „E copleşitor cât de înrudite sunt mecanismele fantasticului şi cele ale morţii, din opera lui Eliade”¹³.

Tot ce scrie un spirit genial – de tipul Eminescu, Creangă, Caragiale, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu etc. – intră, fără niciun dubiu, în zona mitologicului, în niciun caz a fantasticului.

E uluitor cum spirite critico-hermeneutice foarte rafinate, cum este şi cazul lui Ştefan Borbély, sunt în stare să despice firul în patru, dar „nu văd pădurea din cauza copacilor”! De fiecare dată, în cazul spiritelor geniale autentice (nu histrionice!), intervine autoconştientizarea faptului că drumul narativo-iniţiatic este propus, totuşi, în regim „socializant”, adică pentru un receptor uman mediocru, iar nu pentru divinitate. Ca urmare a autocenzurii spirituale, a semnalului de alarmă al omului social, din interiorul Spiritului Genial – autorul de geniu concede că este nevoie de „firul Ariadnei”, de „cheie”…Şi, fără excepţie, o oferă (cheia…) – dar demersul său generos este taxat, mereu, ca imposibil/incredibil!… – tocmai de cei care ar avea mai multă şi reală nevoie de această „cheie” a labirintului, deschis de Spiritul iniţiat, pentru a reverbera-reitera fenomenul de iniţiere, prin intermediul novicilor-cititori/receptori…

Nu se observă suficient, în acest sens (deşi Eugen Simion a afirmat-o, primul, în mod direct: „Filiaţia ce se poate stabili în cadrul literaturii române duce, în cazul lui Eliade, la Eminescu”¹⁴ – dar şi prin trimiterea comparatistă la romantici, în genere, ca exploratori-pionieri ai MITULUI – Eliade-Poe/Hoffmann…, în Scriitori români de azi, vol. II¹⁵), filiaţia directă a Spiritului Eliadesc, din Spiritul Eminescian. Aşa cum Eminescu presară, peste tot, în scrierile sale de esenţă hermetică (de tipul Scrisorilor, Luceafărului, Memento mori, Povestea magului, Mitologicale etc.) „boabele de grâu” ale drumului spre „fundul pădurii tainelor”, tip Hänsel şi Gretel… – aşa şi Mircea Eliade „presară”, mai mult chiar, insistă obsesiv, până la exasperarea cititorului/receptorului, pe elementele de „descuiere”/”chei” ale semanticii textului… – dar pas’ de fă să priceapă acest lucru, pe nişte hermeneuţi de tip „social”, de grup/”familie” (ceva de tipul unei Mafii Spirituale…), care nu pot merge altfel decât ca Orbii lui Pieter Brueghel cel Bătrân¹⁶, ţinându-se unul pe altul, de mână, şi căzând, inevitabil, unul peste altul, în groapa eşecului hermeneutic!

*

B-REALITATEA ARHANGHELULUI

Pe ce insistă Eliade, chiar din prima pagină a nuvelei La ţigănci? Înainte de toate (pentru că repetiţiile obsesive constituie specificul acestei nuvele!), pe „colonelul Lawrence”(relevanţa în text, prima pagină – sub ambele forme „militare”: „colonelul Lawrence”, respectiv „colonelul”– ca şi în finalul romanului Nuntă în Cer – unde apărea Colonelul-Călăuză Mistică pe MUNTE!!!…: 5 apariţii! – plus începutul de reluare a „mitului Lawrence”, la p. 40, când se intră în macrolabirintul-Bucureşti, din nou, prin tramvai…) şi pe cuvântul SABIE, în expresia „l-a lovit ca o sabie” – ambele relevanţe textuale fiind „opera” Logos-ului despre Logos al pesonajului numit nu altfel decât GAVRILESCU!!! (relevanţa în text, prima pagină: 4 apariţii – „Era o frază care mi-a plăcut, o frază foarte frumoasă, despre arşiţa care l-a întâmpinat pe el, pe colonel, undeva în Arabia şi care l-a lovit în creştet, l-a lovit ca o sabie…Păcat că nu pot să mi-o aduc aminte cuvânt cu cuvânt…Arşiţa aceea teribilă a Arabiei l-a lovit ca o sabie. L-a lovit în creştet ca o sabie, amuţindu-l” – s.n.). Mai mult de atât nu putea face Eliade – care nu şi-a putut imagina că hermeneuţii de clasă sunt şi surzi, ca apanaj, probabil, compensatoriu, al calităţii declarate… de hermeneuţi…(Din păcate, Ştefan Borbely, în loc să se ocupe de mitul lui Lawrence-Colonelul, în sensul de Maestru Iniţiatic, în zona „Arabiei Felix”-alchimico-mistice, adică a Stăpânilor Solari… – se ocupă de istoria celui de-al doilea război mondial…¹⁷).

Apoi: întrebarea firească este cum de apare, în discursul lui Gavrilescu, Arabia, în contextul arşiţei româneşti? Coincidenţă? Nu merge, atâta timp cât avem de-a face cu un scriitor iniţiat esoteric – nu cu unul oarecare: Arabia Felix şi Dacia Felix – problemele dezbătute de Vasile Lovinescu, în toate cărţile sale – de la Creangă şi creanga de aur şi până la Mitul sfâşiat, Jurnal alchimic etc… Şi de ce reacţia de „amuţire”, în faţa „loviturii cu sabia”?…”Muţenia” este stare sacrală, denumind reacţia spirituală faţă de Revelaţie.

În Realitatea Arheilor, care este, oare, personajul „militar”-celest, înarmat cu SABIE? Evident, ARHANGHELUL. Şi care dintre Arhangheli poate funcţiona, în acestă nuvelă, din cei 12 (care-şi „rotesc” epocile/lumile)? Evident, GABRIEL/GAVRIIL. Dar de ce se numeşte el „Gavrilescu”? De ce această „coadă a păcatului” – „-escu”… – „coadă” care-l fixează, punitiv, în spaţio-temporalitatea istorică (de fapt, vom vedea: istorico-mitică…) – BUCUREŞTI (aparent, la început de secol XX… – căci apare, ca limită pentru căldura infernală – anul 1905 – dar ca an depăşit ÎN URMĂ! – ceea ce este semnalul pentru cititor: nu te crampona de temporalitatea prezent/trecut/viitor, ci de funcţia cifrelor, prin care se depăşeşte simpla succesivitate temporală… )? Evident, pentru că a păcătuit! Dar ce păcat poate dezvolta un Arhanghel, pentru a sta El SUB Sabie – în loc să ţină El lumea „sub sabie”…? Din câte ne spun Sfintele Scripturi (singurele pe care ne putem baza, în discuţiile teologico-sacrale) – păcatul cel mai mare, pentru care au fost alungaţi din Paradis atât Arhanghelul Satana, cât şi Omul – este NEIUBIREA!!! Şi, adiacent, TRUFIA…(Tradusă, în nuvela lui Eliade, prin pretenţia lui Gavrilescu de a fi considerat ARTIST… – adică, substitut al Unicului Autentic Artist – Dumnezeu…Demonism-luciferismul Arhanghelului căzut prin obstinaţia Neiubirii, deci decăzut din funcţia de cooperant al lui Dumnezeu la Opera de Artă-Lumea, nu este sesizat de către Ştefan Borbély, care ia în serios pretenţiile lui Gavrilescu¹⁸, deci îi acceptă, implicit şi nejustificat, IMPOSIBILITATEA REABIILITĂRII/SOTERIOLOGIEI: „Un indiciu de interpretare ne este oferit de un mic amănunt, asupra căruia Gavrilescu nu ezită să insiste cu obstinaţie: că el este un <<artist>>, camuflat, în urma vicisitudinilor cenuşii ale vieţii, într-un rutinier profesor de pian. Astfel, existenţa sa e dominată de logica dublului, bovarismul existenţei artistice<<pure>>”¹⁹etc. – hermeneutul clujean trecând, cu nonşalanţă, peste importanţa cosmică a PĂCATULUI, în doctrina soteriologiei creştine…). Neiubirea de Dumnezeu – care se face simţită, în cosmosul sacral eliadesc, prin Neiubirea de Principiu Creator-Demiurgic – FEMEIA. Nu degeaba Hildegard-Iubirea Autentică-Eros Agapé stă sub semnul cifrelor complementare 7-14: 7=Numărul Proto-Creaţiei, iar 14 – este numărul ivit din 7, prin păcatul adamic: dublarea lumii, dar şi păstrarea unităţii mistice a Lumii: „precum în cer, aşa şi pre pământ”…(de aceea, este atât de important pasajul găsirii uşii care duce la Hildegard, atât sub semnul lui 14, cât şi sub semnul lui 7=Originaritatea Creaţiei: „Gavrilescule, şopti, atenţie, că iar ai făcut o încurcătură. Nu 13, nu 14, ci 7[n.n.: adică, nu de-dublare, prin păcatul originar, şi, în consecinţă, nici situarea sub semnul Demonului/Demonismului şi al Morţii...]. Aşa a spus baba, să numeri şapte uşi”… – nu, Gavrilescu nu „greşeşte din nou drumul”²⁰, cum afirmă Ştefan Borbely – ci-l conştientizează, în dubla sa valenţă: ante-păcat şi post-păcat…). Trădarea lui Dumnezeu este figurată prin trădarea faţă de Femeie – Femeia Marianică, Femeia Divinei Stabilităţi-Fidelităţi, Femeia-Singura Constantă a Lumii acesteia…

Singurul hermeneut al lui Eliade care observă „pădurea”, dar nu intră profund în ea, în ea, de frica…”copacilor”, este Ştefan Borbély, care, deşi îşi dă seama că numele lui Gavrilescu trimite la Arhanghelului Gabriel/Gavriil, trece peste acest lucru fundamental, în plan mitologico-sacral, ca pe lângă un amănunt oarecare, nesemnificativ şi fără implicaţii în dezvoltarea şi structurarea semantică a textului eliadesc: „Numele protagonistului sugerează, de aeemenea, o dedublare, prin analogia cu Arhanghelul Luminii, Gabriel(Gavriil), al cărui nume semnifică – după N.Manolescu: Dicţionar biblic de nume proprii şi cuvinte rare, 1995, p. 141) – <<Puternicul(eroul) lui Dumnezeu sau eroul (meu) este Dumnezeu. Dumnezeu este tare. Viteazul lui Dumnezeu>>²¹.”Şi, din chiar momentul naşterii Revelaţiei Arhanghelului – Revelaţia lui Ştefan Borbély moare…Borbély contină să creadă şi să insiste, cu obstinaţie, pe tema „dublului” (o foarte stimabilă temă romantică – dar şi Eliade, ca şi Eminescu, sunt superiori romantismului, prin viziunea lor magico-mitologică…): „Omul trăieşte, simultan, mitic şi istoric, istoria devenind, astfel, hierofanie mitică de registru inferior, degradat”²². Bineînţeles că, privind lucrurile neaplicat, ci filosofic, Ştefan Borbély are dreptate – dar Eliade este, înainte de orice, creştin…Gavrilescu este fostul Arhanghel iudeo-creştin, iar nu buddhist…La fel, Generalul Grădinii Paradisului nu poate fi decât Dumnezeul Creştin…De aceea, încercarea lui Ştefan Borbély de a arunca istoria în iluzie este, după opinia noastră, greşită: creştinismul concepe lumea aceasta foarte reală – căci, dacă n-ar fi reală lumea expierii păcatului Omului, n-ar putea fi reală nici mântuirea Omului…Nu, Gavrilescu-ex-Arhanghelul pededepsit, trebuie, din păcate, să efectueze drumul reiniţierii, printr-un infern-labirint foarte real… – deci, succesiv, în raport cu fosta lui condiţie arhanghelică… – iar reabilitarea arhanghelică va fi, pe cale de consecinţă, un act succesiv, iar nu de concomitenţă/simultaneitate, faţă de ipostaza infernalizată, trecută prin treptele reiniţierii/pelerinaj (istovitor, pe la absolut toate vestigiile păcatului), a Arhanghelui – ipostază numită, derizoriu, Gavrilescu…Da, evident, Ştefan Borbély are dreptate să remarce că, în partea a doua a „pelerinajului” reiniţierii, Gavrilescu este dominat de volitiv – dar tot în linia creştină, a TEANDRIEI, colaborării dintre Om şi Dumnezeu, pentru mântuirea primului: „pe când a doua oară, el caută şi găseşte drumul de unul singur, voluntar”²³…Nu chiar de unul singur, căci aceasta ar presupune să ignorăm personaje mascat (dar foarte puţin voalate…) divine, precum Costică Mnezicul (este primul care-şi aminteşte de „istorie” – de Elsa, Gavrilescu…), care preia o parte din funcţia expiatorie şi exorcizatoare, a „pelerinajului gavrilescian”…sau Vizitiul-Charon…chiar Nevăzutul (dar resimţitul, la nivel olfactiv, prin parfumul FLORILOR…)General – şi cum se poate uita de Baba/Bătrâna Lumii, fără de indicaţiile căreia nu nimerea Gavrilescu Zona Re-Demiurgiei Fiinţei („camera”-uter nou/înnoit, 7-14) – Babă care, urmând linia de semne trasfiguratorii/expiatorii, devine Regina Nopţii…Da, e-adevărat că Gavrilescu a făcut, el, primul pas al redompţiunii/reîmpăcării cu Dumnezeu: a renunţat, de bună voie şi a cedat luciferismul…”credinţa” în trufaşa formulă: „Eu am fire de artist” – deşi ştie că are şi păcate…Or, Artistul-Creatorul trebuie să se cureţe/lustreze, pentru a deveni Jertfa Creaţiei Manolice Durabile…în eternitate!

*

C-EPOCA ARHANGHELULUI MIHAIL

Iată ce afirmă şi mărturiseşte cărturarul german Emil Bock, despre Epoca Arhanghelului Gabriel, spre deosebire de cea ulterioară, numită Epoca Arhanghelului Mikaël: „Arhanghelul Gabriel este Arhanghelul sever care, odinioară, a trebuit să-i izgonească pe oameni din Paradis. (…) “Arhanghelul Mihail este sever şi el, dar misiunea lui este de a-i readuce pe oameni în Paradis(s.a.), aşa cum spune îngerul , în vechile colinde de Crăciun:”Treptat vreau să vă chem iarăşi la Mine.”(…)Nu suntem oare izgoniţi zi de zi din Paradisurile ce ne-au mai rămas? Izgoniţi de mai multă vreme din Paradisul naturii, din Paradisul artei adevărate, omenirea nu şi-a dat pe deplin seama de toate cele petrecute cu ea. Astăzi este izgonită fără cruţare şi din paradisul confortului şi tihnei burgheze²⁴. Lumea devine tot mai puţin paradisiacă. Izgonirea din Paradis pare a se desăvârşi tocmai în zilele noastre.

(…) Căci noi oamenii nu suntem din această lume. Noi trăim în ea, dar adevărata noastră fiinţă a coborât dintr-o altă patrie, în lumea de aici, care-i este străină. Şi se va cere o muncă îndelungată şi grea , pt. ca splendorile spiritului să poată fi aduse în lumea străină în cre trăim aici pe Pământ, aşa încât şi lumea de aici să devină o patrie, în sensul adevăratei noastre fiinţe(…) Iar dacă, acum, Mihael declară paradisurile pământeşti nule şi neavenite, sfărâmându-le şi distrugându-le, aceasta nu înseamnă o izgonire dintr-un paradis real: Mihael o face în scopul ca omul să-şi aducă aminte de paradisul pierdut, acel al lumii spirituale, sau cel puţin să se lase cuprins de dorul, de nostalgia fierbinte după Paradisul lumii spirituale, după lumea obârşiei sale(…). Distrugerile din jurul nostru, atât de caracteristice timpului mihaelic, au misiunea de a ne reîncetăţeni în lumea spiritului, căreia îi aparţinem cu fiinţa noastră adevărată şi care, apoi, fireşte, trebuie sădită şi pe Pământ.

Rostul lumii anterioare, cea gabrielice, pare să dezvolte în omenire ştiinţa naturală şi tehnică. Acestea sunt darurile făcute de Gabriel omenirii. Prin ştiinţă şi realizările tehnicii, oamenii au fost ajutaţi să se familiarizeze cu fenomenele lumii pământeşti. Dar timpul propriu-zis al ştiinţelor naturale şi al tehnicii este astăzi depăşit(…) Dacă nu-şi vor îndrepta, de acum înainte, privirea spre cele spirituale, oamenii nu vor mai înţelege nici măcar natura(…) Oamenii, de fapt, s-au săturat să mai gândească. Mulţi din generaţia tânără s-au desobişnuit a mai gândi şi se lasă pradă, din nefericire, acelei apatii în care soldaţii au trebuit să se refugieze în război, spre binele sau spre răul lor. Iar aceasta, se spune, este “atitudine”. Dar omul de azi nu e altceva decât o plicticoasă şi superfluă părticică a creaţiunii, dacă nu gândeşte, dacă nu aprinde din nou în suflet curajul de a gândi. Dacă misiunea epocii lui Gabriel era de a face ştiinţă naturală, misiunea epocii lui Mihael e de a dezvolta ştiinţa spirituală – de a adăuga, la cunoaşterea naturii, cunoaşterea spiritului. Fiecare trebuie să se străduiască, cu entuziasm, să înţeleagă şi înlănţuirile spirituale ale lumii, ceea ce-l va face să-şi dea seama că suportul lumii se află tocmai acolo unde simţurile şi experienţele cercetătorilor naturii nu mai pătrund(s.a.).

În epoca lui Mihael, esenţialul nu-l constiuie învelişul în care trăim, ci omul lăuntric care trebuie să ajungă la sine însuşi, uneori luptând chiar împotriva eredităţii(s.a.), sfărâmându-i cătuşele(…). Ereditatea era deviza lui Gabriel²⁵ – libertate, iniţiativă sufletească reală, lăuntrică, practică – iată²⁶ deviza epocii lui Mihael(…) Comunităţile care sunt din nou create şi cultivate din spirit, formate şi clădite cu răbdare, devin celulele embrionare ale unei culturi noi(…) Spiritul necruţător trece încă o datăşi nu se lasă până ce nu cade şi ultima frunză din pomii golaşi. Ce vrea spiritul toamnei? El vrea ca cele vechi să se dea de-o parte şi să lase locul celor noi (..) Mihael este puterea stimulatoare.”²⁷

Din cele spuse de Emil Bock, se poate tălmăci şi mesajul esoteric inscripţionat sub icoana Arhanghelului Mihail: “Spre inimile cele necurate, care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.” Din 1871, misiunea de Călăuză a Neamului Metafizic Românesc a fost preluată de către Eminescu-Aminul – iar în secolul XX, ştafeta a fost preluată, în condiţii de mare tragism şi ambiguitate semantic-ontologică, de către un spirit mare, Spitus Rector al veacului XX (prin re-lansarea, mondială, generoasă – a conceptului de „homo religiosus”): Mircea Eliade. Dintre cei Trei Magi ai Prozei secolului XX – Sadoveanu, Rebreanu, Eliade – , doar ultimul l-a cunoscut/recunoscut pe Arhanghelul Epocii – MIKAËL – şi, cu profundă demnitate şi nobleţe, nu s-a dezis de el, până la sfârşitul misiunii sale terestre…

INIMILE CELE NECURATE sunt inimile prea legate de materialitatea lumii, prea adânc marcate de contactul cu forţele luciferice şi cu cele ahrimanice.. NECURAT, pentru epoca şi misiunea lui Mihael, este cel care refuză să elibereze traseele pe care omul trebuie să se înscrie, pentru a revedea Paradisul, cel ce blochează drumul spre Hristos-Lumina Paradisului, cel ce refuză să lase locul celor noi – de fapt, al celor ÎNNOIŢI, al celor care acceptă să concureze la transfigurarea mântuitoare. SABIA ÎNTINSĂ FĂRĂ MILĂ curăţă de spiritele încrâncenate în mlaştină şi învechite în rău – calea spre Paradis a omului. Această sabie arhanghelică nu poate avea milă de cei ce spun, şi vor să-i convingă şi pe alţii, că nu există decât starea de materialitate, de confort pământean – iar nu starea spirituală de Paradis. Sabia arhanghelică, în definitiv, face loc NOULUI TESTAMENT, înlăturând, fără menajamente, îmbâcsitul şi prea greul de materialitate VECHI TESTAMENT. Aici şi stă problem neamurilor învechite, aceasta însemnând „cu MISIUNE EPUIZATĂ”(sau RATATĂ!) – care refuză să se dea la o parte din calea NEAMURILOR NOI, a NEAMURILOR CRISTICE. Dar aceasta nu va împiedica marşul triumfal al lui Hristos!

Cităm, pentru încredinţare, iarăşi, din acelaşi EMIL BOCK: “Oamenii îşi vor da seama că tot ce era considerat până acum ca valoros, nu mai e bun de nimic şi nu poate duce în viitor la progrese reale(…). Până la urmă, însă, oamenii nu vor mai avea încotro, decât să primească ceea ce s-a dat ca merinde noi, încă înainte de izbucnirea marilor furtuni războinice.”

*

D-CIFRELE SACRE, TRAMVAIULI.

…”DESCENSOR” ŞI TRĂSURA…”ASCENSOR”!

CHARON-VIZITIUL ŞI DUMNEZEU-GENERALUL

Să băgăm de seamă, încă de la început, CIFRELE – simbolurile numerice. Sunt deosebit de frecvente – deci, în viziunea lui Eliade, numerologia are o semnificaţie deosebită. „E teribil de cald! spuse el (n.n.: un bătrân care „pe genunchi ţinea cu mare grijă o cutie de tablă” – SIMBOLUL LUMII ÎNCHISE, A MISTERELOR… – îl vom mai întâlni, tot în tramvai, schimbând banii, adică schimbând parolele sacre, de acces la Lumea Sacrală…) deodată. Nu s-au mai pomenit aşa călduri din 1905!…”

De observat aranjamentul cifrelor în CIFRĂ: 1+9 +sincopă(de fapt, „zero” este semnul unui ciclu-cerc existenţial depăşit-epuizat)+5…Deci, 10(Numărul lui Dumnezeu-Creatorul, dar şi al Universului-cu-Creator²⁸)+cădere, din Paradisul-ca-Ciclu-Implicit, în ciclu existenţial explicit+5 (jumătatea lui 10: 3+2, adică treimea sacră, amestecată în duplicitatea/instabilitatea lui 2…)²⁹.

Ce este cu tramvaiul acesta, în care un bătrân exprimă, cu bruscheţe, ceea ce, oare, se simţea de către ceilalţi? – sau este doar o avertizare, pentru un anume personaj, descins, fără voia lui, deci neobişnuit cu căldura „teribilă” (traducem: sacral-infernală) – şi singurul personaj care intră în dialog cu Bătrânul este Gavrilescu – restul (şi există „restul”, pentru că se zice: „Gavrilescu zărise un loc liber”) este o entitate tăcută şi adaptată la căldura din tramvai – sau, în limbajul lui Gavrilescu, în căldura de „sub sabie”…Şi, după episodul de la „bordeiul ţigăncilor” – expulzarea lui Gavrilescu se va face tot în zona „tramvaiului”…după care mijlocul de locomoţie se va numi „ o trăsură cu un cal”.

Dacă pornim de la premiza că Gavrilescu nu este altcineva decât Arhanghelul Gabriel/Gavriil, pedepsit pentru încălcarea Legii Fundamentale a Lui Dumnezeu, evidenţiată în Epistolele celui mai mare teolog al lui Hristos, Apostolul Pavel („Dacă Dragoste nu e, nimic nu e…”) – atunci înseamnă că tramvaiul nu poate fi un vehicul banal, terestru… – ci un fel de „lift/ascensor”, care devine..”.DESCENSOR”! – coboară în infern, sub semnul „maşinismului” modern (întreaga modernitate, prin însăşi esenţa ei alienant-spirituală, este demonică…) – şi se întoarce în Paradis, sub semnul tradiţiei: „trăsura cu un cal”. Sau, dacă tot e vorba de vehicule ale tranziţiei sacrale, „trăsura cu un cal” (şi cu un vizitiu, despre care, ÎN SFÂRŞIT, Gavrilescu va afirma, izbăvitor pentru sine: „Ai fire de artist” – renunţând la trufia luciferică, de a se autoproclama pe sine Artist…cedând calitatea de Artist, prin lepădarea sa de luciferism şi prin intermediarul „vizitiului-birjar” de trăsură-dric³⁰ – singurului Artist Cosmic: DUMNEZEU…) – „TRĂSURA/DRIC” este, de fapt, „LUNTREA LUI CHARON” (concluzia se impune de la sine: „vizitiul/iubitor de CAI PSIHOPOMPI şi de FLORI DIN GRĂDINA GENERALULUI/DUMNEZEU nu poate fi decât Charon… – un Charon trecut, însă, prin „miresme” creştine… – a se vedea că Revelaţia Prezenţei Bisericii/Hristos-Dumnezeu, pentru Gavrilescu, se face abia prin „intrarea în scenă” a Vizitiului…:”În dreptul bisericii se opriră amândoi (n.n.: Vizitiul şi Gavrilescu) să respire parfumul florilor”³¹ – iar călătoria /plimbarea spre „pădurea-vis”(după ce îndrăgostiţii-reabilitaţii androginici, total-respiritualizaţii, trec prin zid:”ieşiră fără să mai deschidă poarta”… – este, în fapt, reîntoarcerea în tărâmul celălalt… Adică, REABILITAREA ARHANGHELULUI… – iar nu „imersiunea în vis şi în moarte”³², cum afirmă Ştefan Borbély…

*

E-BĂTRÂNUL LUMII ŞI BĂTRÂNA LUMII. CINE/CE/UNDE „E RUŞINOS!”? FETELE ÎMPĂRATULUI ROŞU: SCARA RUPTĂ-ELSA ŞI SCARA BUNĂ-HILDEGARD

Până când vom lămuri mai bine ce-i cu reabilitarea aceasta necesară, şi de ce se face, şi de ce nu se face în alt moment decât cel în care se face etc. – să remarcăm că, în spaţiul mitico-labirintic al Bucureştiului, există PERECHEA SACRĂ, prin care Arhanghelul Gabriel/Gavriil este intens „prelucrat” spiritual: Bătrânul şi Bătrâna/Baba. Adică, Principiile Cosmice Yang-Yin…Bătrânul Lumii, cu paredra sa – Bătrâna Lumii…(nu există niciun semn al funcţiei psihopompe, la nivelul Bătrânei Lumii – cum afirmă Ştefan Borbély: ”apariţia babei din grădina ţigăncilor, ca epifanie feminină a lui Charon”³³… – ci doar la nivelul Vizitiului Dricului³⁴, dar cu Dragoste de Flori…)

De ce Bătrânul Lumii exclamă, oare, de trei ori(ca formulă sacral/exorcizatoare! – precum interogaţia sacerdotal-baptismală, către naşii copilului: „Te lepezi de Satan?”) : „E o ruşine!”…? – când se trece prin zona „la ţigănci”… Se referă, oare, la aparentul bordel („Toată lumea vorbeşte…”)? Cam aşa a înţeles Ştefan Borbely:”(…)un călător(n.n.: nu oricare „călător”!!!: probabil una dintre ipostazele lui Dumnezeu…) reperă obstinat că <<e o ruşine>> ce se petrece acolo, termenul de <<ţigănci>> e un eufemism străveziu pentru femeile de consum, însă dincolo de aceste detalii voit ambigue, ce ţin de logica <<degradării sensurilor>> şi a <<camuflajului>>, absolut nimic din nuvelă nu ne sugerează că Gavrilescu ar trece printr-o experienţă erotică directă”. Atât mai lipsea, să avem de-a face cu o „poveste corozivă”, la Eliade…Citind cu atenţie nuvela, aflăm că „la ţigănci” este o zonă intens-sacrală – deci n-are nimic de-a face cu categoria morală a „ruşinii/ruşinosului”…Marcarea Răului, prin „nuci”(nu cum zice Ştefan Bobély: „nucul nu are efecte malefice”³⁵ – ba are, dar nu unde crede domnia sa…) – nu ţine de zona sacrală „la ţigănci”, ci de păcatul interior, al trufiei nerecunoscătoare, a lui Gavriil/Gavrilescu…Atunci, la ce se referă Bătrânul Lumii?! Nu la „ce”, ci la „cine”, de fapt…Din chiar pagina a doua a nuvelei, asistăm, de fapt, la începerea procesului de recuperare/reabilitare a Arhanghelului „Raţiunii/Tehnicii” – Gabriel/Gavriil – deci, Dumnezeu nu-şi părăseşte făpturile/creaţiile/creaturile (e vorba de un component al însăşi ierarhiei celeste!) şi recuoperarea/reabilitarea merge în paralel chiar cu aparenta pedeapsa/pedepsire/pierzanie…De fapt, prin exclamaţia cu pricina („E ruşinos!”) începe procesul de conştientizare a păcatului, de către Arhanghelul greşitor…Nu poţi să redevii demn de Dumnezeul Demiurg, decât dacă şi când ţi-ai rearmonizat fiinţa cu Dumnezeu-Creatorul tău, întru divina/celesta armonie.

Toată munca lui Dumnezeu – dar întru teandrie, deci, la modul creştin-ortodox (întru conjugata muncă, a lui Dumnezeu-Creatorul şi a creaturii sale – în cazul nostru, Arhanghelul umanizat-Gavriil-Gavrilescu…) – se va desfăşura pentru a-l determina pe Greşitorul Arhanghel să conştientizeze Greşeala-Luciferismul-(În)Depărtarea-Împotrivirea faţă de Rearmonizarea cu Dumnezeul său Creator…” E ruşinos să-ţi trădezi Creatorul, prin trădarea principiului IUBIRII!” – aceasta este, de fapt, formula (esoterizată prin lipsa, aparentă, de referent al vituperaţiei…) sub care se petrece tot scenariul, prin care Arhanghelul este reintegrat „Pădurii”-Grădinii Paradisului…Visului/Lumea Divină/Sacrală. De aceea, ca în orice mit (realitate „mascată”simbolic), vor apărea, ca actanţi-actori (unul enunţat/evocat, celălalt invocat/realizat/”realificat”…) – ca şi în Povestea lui Harap-Alb – Femeia/Fata (Împăratului) Falsă-ELSA şi Femeia/Fata (Împăratului) ADEVĂRATĂ(Arheică) -HILDEGARD…

Sau, cum afirmă Ştefan Borbély, dar nu în logica frazei sale (care trimite la dubletul benefic-malefic, alb-negru, prin Hildegard-Ţigancă…, iar nu prin Hildegard-Elsa…): femeia albă-„malefica femeie neagră”³⁶. De fapt, Ştefan Borbély reuşeşte să „zăpăcească” total semantica lui Hildegard, aducând-o, cu totul greşit, în zona maleficului tulburător, anti-soteriologic (când, de fapt, numai şi numai prin acceptarea-recunoaşterea greşelii/trădării sale faţă de „nemţoaica”-Hildegard/IUBIREA AUTENTICĂ, EROS AGAPÉ – Gavrilescu se reabilitează, recuperându-se, înapoi, ca Gabriel/Gavriil, Arhanghelul, care nu mai are nevoie de „pălăria de paie”, surogatul terestru, deci derizoriu/demonic, pentru AUREOLA DIVINĂ … – recuperându-se, deci, pentru Visul Divin/Pădurea/Grădina Paradisului…): ”Ar mai fi de discutat şi o altă perspectivă de interpretare, care porneşte tocmai din incompatibilitatea dintre cele 3 fete şi Hildegard(o incompatibilitate evidentă, sugerată în text: cât timp Gavrilescu rătăceşte cu mintea la Hildegard, el nu va ghici niciodată ţigăncile, neputinţă care umple fetele de nelinişte”³⁷ – Ştefan Borbély scăpând din vedere un lucru esenţial: tocmai refuzul, de către Gavrilescu, a nemţoaicei, adică, refuzul asumării vinii/trădării (şi consecutiv, pocăinţei/redempţiunii) faţă de Iubirea Autentică-Hildegard – şi, deci, înlocuirea ei, în tripleta feminină, de către Bătrâna Lumii, cu ovreica destabilizării, instabilităţii/trădării – va duce la labirintificarea bordeiului, apoi la expulzarea lui Gavrilescu din primul labirint, Microlabirintul-Bordei-„La ţigănci”(unde Maestra „devoalatoare de mistere” era Bătrâna Lumii) – şi continuarea „rătăcirii”, în Macrolabirintul Bucureşti… – unde Mistagogul şi Taumaturgul Supraveghetor de proces alchimic este Bătrânul Lumii. Numai datorită poziţiei de preeminenţă semantică a Bătrânului Lumii (cu substituţi funcţionali în Dionysos-Costică şi în Vizitiul-Charon) – asupra Bătrânei Lumii – va duce la finalul de recuperare a calităţii spiritual-arhanghelice, care recuperare are drept consecinţe, logice şi legice (în regim alchimic!), transfigurarea Bătrânei/Babei în REGINA NOPŢII (posibil de identificat, în mitologia creştină, cu MAICA DOMNULUI) şi a Bordeiului, în Palat/Castel:”Respirând anevoie, Gavrilescu se îndreptă încet spre clădirea care strălucea argintie sub stele. Urcă treptele de marmoră” etc.³⁸

A se observa că Eliade îşi lucrează semantica nuvelei „cu acul” – folosind chiar desenul-grafia literelor:

a-Elsa – iniţiala majusculă ( E) sugerează scara cu treptele rupte,

b-Hildegard – iniţiala majusculă (H) sugerează refacerea treptei mediane (deci, consecutiv, a TUTUROR treptelor Scării spre/dinspre Ceruri… – dar, pentru că experienţa descinderii – „descendo ad inferos”… – a fost actualizat, în logica Mitului trebuie să urmeze experienţa, reluată, a ascensiunii spre Ceruri…), deci refacerea şansei de retranscendere a Argâhanghelului autoexilat pe Pământ, în Infernul-Bucureşti… – prin „uitarea”-trădarea IUBIRII sacrale…Singurul comandament fundamental al divinităţii, atât pentru creatura zilei a şasea (ŞEŞTINA…- din Les Trois Grâces…), cât şi pentru creaturile ierarhiilor/trepte spre Empireu…EGAL!

*

F- CUM VEDEM NOI LOGICA MITULUI ELIADESC…, RESPECTIV REABILITAREA ARHANGHELULUI GAVRIIL ŞI A MUZICII – DAR ŞI SUCCESIVITATEA ARHANGHELICĂ

F.0-DISJUNCŢIA PENTRU SUCCESIUNE SEMANTICĂ: GABRIEL-MIKAËL. MUZICA!!!

Mitul cuprins în nuvela La ţigănci îşi are explicaţia în teoria steinerian/rosicruciană, a Epocilor în disjuncţie semantică (PENTRU VIITOAREA SUCCESIUNE SEMANTICĂ!), despre care vobeam în prima parte a studiului nostru: Epoca Gabrielică şi Epoca Mihaelică.

Există o vină, egal de pernicioasă, dezechilibrantă la nivel cosmic – vină comună Cerurilor şi Pământului, Omului şi Ierarhiei Celeste: NON-IUBIREA/TRĂDAREA LUI DUMNEZEU/IUBIREA (căci Iubirea este singura premiză valabilă a Creaţiei autentice, adică sacral-eterne!).

După Arhanghelul Satan, prin nuvela lui Mircea Eliade, ni se sugerează că şi Arhanghelul lui TECHNE/meşteşug prin exclusiva Raţiune („pozitivismul” materialist-ateu…) – ARHANGHELUL GABRIEL!!! – poate să decadă la rangul satanic…Doar Arhanghelul Spiritului, MIKAËL, nu poate păcătui contra Stăpânului-Generalului Divin…(viziunea „militarizată” a Cerului, însă, nu sugerează altceva decât Ideea de Logos-Ordine prin Cuvânt…eventual, prin reabilitarea mitului platoniciano-aristotelic despre Regina Artelor – MUZICA ATOTARMONIZATOARE…, într-o armonie sublimă: ”muzica sferelor”).

Iată că, o nuvelă pe care, poate ignoranţa, poate teama de eroare – o trasformase în „nuvelă fantastică” – poate deveni, dintr-odată, o nuvelă cu substrat profund ideologic, contrară lui „correctness political”…

Să continuăm. Arhanghelul care l-a trădat pe Dumnezeu-Iubirea (prin Raţiune excesivă, cu care a „infectat” şi Muzica – degradând arta la „pedagogia pedanteriei”=Profesor de Muzică…) – Gabriel-Gavriil, este pedepsit de Generalul Logos-ului-Dumnezeu, să se chinuie în labirintul non-identităţii…Căci asta şi face Raţiunea, fără Credinţă: alienează, îndepărtează Omul de Centrul-Sine!

Care poate fi zona de punitivitate maximă, pentru dez-identitari? LABIRINTUL. Şi unde poate fi situat Labirintul Infernal, dar (pentru că, esenţial, este o zonă sacrală, otrava să conţină şi contra-otrava, leacul-panaceul…)? În România – unde se dă, de mult, bătălia aceea parabiblică – Armaghedonul… Unde lunecă, unul prin altul, Diavolul şi Bunul Dumnezeu…Lumina şi Întunericul, găsindu-şi neutralizarea: UMBRA…

*

F.1-„CEL CU COADĂ”…DE LOGOS, NUMĂRĂTOARE ŞI TĂCERE, ÎN-TÂRZIEREA „LA TIMP”, NUCI ŞI REGINA NOPŢII

Dar, ca orice pedeapsă dată de Dumnezeu, ea conţine, implicit, şi leacul soteriologic: de aceea, tramvaiul descensional îl conţine şi pe Bătrânul Lumii – cu „cutia misterelor” (cutia de tablă”…) ostentativ închisă, pe genunchi…tentându-l, prin Mister, pe Arhanghelul degradat/coborât, în Labirint, la efortul Revelaţiei…În loc de Revelaţie, Gavriil, degradat la „Cel cu Coadă de Logos”-GAVRIL+ESCU – exhibă reziduuri de Logos, cu care are trifia să se „dea în spectacol…amestecând mirabilul cu banalul cel mai cras, lauda de sine cu misterul…Face paradă de „onoare”, tocmai el, dezonoratul de/prin trădare…face paradă de calitatea de „Artist”…şi se plânge, retoric, că „pentru păcatele mele”, de parcă păcatul ar fi devenit, brusc, merit de excepţie (această atitudine am numit-o noi, mai sus, „luciferism”…). Dumnezeu, disimulat ŞI în Bătrânul Lumii, îi atrage atenţia, întâi „în şoaptă”, apoi „privind sever”, în cele din urmă, „exclamând” şi „întorcând capul cu dezgust (de fapt, cu îngrijorată dezamăgire…), exasperat de „logoreea” fostului Arhanghel – care, în loc să-şi conştientizeze şi exorcizeze păcatul, să intre în faza de redempţiune – dimpotrivă, şi-l exhibă, penibil: „E o ruşine!”

În loc să reacţioneze, să-şi activeze şansele soteriologice – Arhanghelul degradat exhibă, în continuare, ca-ntr-o jalnică regurgitare, prin care spurcă sacrul, din sine şi din jur…secrete celeste, sub forma verbală a CIFRELOR SACRE – dar care cifre, prin exhibare exoterică, îşi pierd orice noimă cosmico-soteriologică, devenind nişte simple înşiruiri plicticoase de „calcule” (numai Satana „calculează”, Dumnezeu ŞTIE!!!) – TETRAKTYS-ul Sacru pytagorician fiind bagatelizat, întru domesticul cel mai tern/mercantil (aceasta este, în definitiv, încă, şi Epoca noastră… – chiar dacă şi potenţele bătăliei spirituale s-au făcut simţite teribil, de la 1871 încoace…): ” Judecând după cât câştig eu, o sută de lei lecţia, ar trebui zece mii de lecţii să facă un milion. (…)Să presupunem că aş avea douăzeci de ore pe săptămână, tot mi-ar trebui cinici sute de săptămâni, adică aproape zece ani, şi mi-ar trebui douăzeci de eleve cu douăzeci de piane(…). Toate orele acestea pierdute sunt pierdute şi pentru un milion. Aşa că n-ar fi vorba de cinci sute de săptămâni cu 20 de ore, şi 20 de eleve cu 20 de piane pe săptămână, ci mult mai mult, mult mai mult!”

Evident, „mult mai mult” decât numărarea – e TĂCEREA…Esoteric-pytagoreică.

Nu e nimic de făcut cu acest „încăpăţânat”/obsedat întru păcat. Cel puţin aşa pare – deşi „câştigurile” torturii/reiniţierii, prin probe „infernale”, la nivelul finalităţii: Recăpătare a CONŞTIINŢEI IDENTITĂŢII DIVINE/TRANSMUNDANE – se vor vedea, foarte curând… Trebuie „reeducat/reiniţiat – de la A la Z…Chiar, într-o clipă de „rătăcire” sacral-esoterică, însuşi Gavrilescu exclamă, coborât din tramvaiul „descensor”, şi auzindu-i acestuia numai „gemând metalic”(deci, „potrivindu-şi” esenţa cu „degradatul” Arhanghel al „maşinismului/tehnicismului”): „Prea târziu!… Prea târziu…”Dar, la Dumnezeu, nimic şi niciodată nu poate fi „prea”…Cu atât mai puţin „târziu”…Totul este „la timp”, totul este ÎN RITMUL LUI SACRU…Doar să ai răbdarea meditaţiei-extaticului…

Zona terestră „la ţigănci” este, de fapt, un templu iniţiatic al Marilor Mistere…(„Ţiganca” este tocmai simbolul esotetismului, al misterului…). Cu Marea Preoteasă – „Baba”/Bătrâna Lumii – şi cu ajutoarele ei (Parce, cum zice Eugen Simion… sau nu… – în definitiv, de soarta oricui se ocupă Zeiţele Sorţii – deci, chiar şi de a zeilor, chiar şi de a arhanghelilor…).

Nucii „radioactivi” sunt, de fapt, hăţişurile autodistructive ale „conştiinţei arhanghelice”, puse în stare de haos, de obstinaţia minciunii, a refulării „nemţoaicei” autentice-Fata cea Adevărată a Împăratului Roşu-HILDEGARD”. De observat că în final, când Gavrilescu nu mai minte, nu-şi mai arogă, ca impostor, calitatea de Artist… – „nucii” dispar”, totul se limpezeşte în parfumul florilor paradisiac-nocturn-misterioase, curate/curăţate de Ascunsa/Mistica Prezenţă a Reginei Nopţii…

*

F.2-DIVERSE TREIMI. ÎNTRE LILIAC ŞI BOZ: AUTOLABIRINTIZAREA PRIN AUTOFALSIFICAREA IDENTITĂŢII

De observat şi un alt lucru interesant: există 1- o treime feminină (Femeia Creatoare este singura prin care Dumnezeu poate tenta mântuirea…) aparent exoterică, „la suprafaţa” pământului (şi totuşi, toate tei sunt ascunse/nevăzute, doar Hildegard devenind, în cele din urmă, Revelaţia Lumii Celeilalte…): Otilia(+Pandele-„Pendulare” între şansele soteriologice, sau: + Voitinovici – „V” – de la Mistica Victorie Viitoare…?) -Elsa-Hildegard (de observat că „O” de la Otilia figurează Cercul Divin… – un ciclu terestru complet, deci epuizat : acesta ar trebui să fie, pentru Gavrilescu, primul semn al mântuirii potenţiale… – dacă ar mai fi concentrat pe sinele său, şi nu dispersiv pe „partituri” – şi acelea pierdute, odată cu „servieta” – spre deobire de „cutia de tablă” a bătrânului, ermetic închisă, „pe genunchi” ţinută, adică în însăşi încheietura FIINŢEI! – „servieta” se poate deschide şi pierde… – odată cu „partiturile” dispersiva muzică-Logos…cum s-a şi întâmplat – şi e bine că aşa s-a întâmplat!); 2-o treime feminină esoterică (dar instabilă, „lunecoasă”, precum „lunecoasă” a devenit şi conştiinţa Arhanghelului degradat…): cele trei „fete” de la „bordeiul-athanor…Întâi, i se propune ceva, de către paredra Bătrânului Lumii (din tramvai), Bătrâna Lumii (din „căsuţa veche” a „liliacului şi bozului”³⁹ – plante, în egală măsură, evocatoare şi sintetizatoare ale „episcopalului/celest” creştin şi ale păgânismului chtonian…): prima variantă, pe care Marea Preoteasă a Templului Reiniţierii Arhanghelice i-o propune, are clare valenţe soteriologice, pentru că îi oferă, „pe tavă”, mnezicul soteriologic: „O ţigancă, o grecoaică, o nemţoaică”…De observat poziţia „nemţoaicei”, în propunerea Babei: ultima…Ca şi Dumnezeu-Demiurgul, Baba lasă liberul arbitru Arhanghelului umanizat, presupune ŞI eşecul (similitudini clare cu adamismul biblic…). Gavrilescu refuză nemţoaica, simbol al NORDULUI DIVIN-THULE – şi, atunci, vine propunerea care-i va prelungi agonia umană, până în macrolabirintul Bucureşti: „Atunci, o ţigancă (n.n.: garanţia Mizericordiei Divine, păstrându-se şansa Revelaţiei Misterului…) , o grecoaică, o ovreică”(s.n. – n.n.:„ovreica” este simbolul instabilităţii, de aceea este admisă, de „tergiversantul arhanghel” umanizat…- amânătorul de reiniţiere/mântuire/retranscendere).

Pentru zona Tremii Feminine, Gavrilescu trebuie să „prezinte” parola Lumii Tremii: trei sute de lei…El nu este pregătit, încă, „să zică trei şi să gândească UNU”… – adică, Epoca Sintezei Divin-Spirituale n-a venit, pentru el, dar şi pentru Lume…

De ce TREI? Pentru că este cel mai simplu/sacru NUMĂR, din toată istoria omenirii…Şi, în definitiv, ca pretins/autointitulat Artist Pianist (şi la casă, şi la Bordeiul devenit microlabirint, prin refuzul de a-şi recunoaşte/asuma, definitiv-decis Trădarea de Dragoste:”Sunt artist…”, prin refuzul de a înlocui logoreea cu Logos-ul Asumat!), Gavrilescu se afla, zilnic, în preajma triadei feminine, prin clapele pianului: 2-1…Este raportul dintre clapele albe (diurne) şi cele negre(negre, expresii ale misterului implicit!)…Este Raportul Potenţialei Armonii-Logos Divin…Dar încăpăţânarea renegatului/apostatului este mare…Se iveşte şi răspunsul, referitor la ocupaţia de „pianist” astfel: însăşi „degradarea”(de fapt, AUTODEGRADAREA!!!), cum am spus, ca subliniere a intrării Arhanghelului în dizarmonie nu doar cu Dumnezeu ci, în primul rând, cu sine…dacă nu poate cânta decât după „partituri”, iar nu „din suflet”. Nu ne mai miră deloc că, în toată logorea sa, face totul să spurce Logos-ul, „rupând scara” spre Dumnezeu, prin justificări penibile, de ce a trebuit s-o aleagă pe Elsa, în locul lui Hildegard…Prima însemna, pentru el, bani/confort – „Eram tânăr, eram frumos şi aveam un suflet de artist!” – dar, apoi, la p. 28: „Eram tânăr, eram frumos, şi mi-era foame” (decăderea la nivelul biologicului/sărăcirea spirituală, spre instinctualitate) – un artist care trădează ARTA/DEMIURGIA PRIN IUBIRE: da, totul „bine şi frumos”… – dar Dragostea/Hildegard/Scara „Teafără”…?! Păi, tocmai aici este drama Căderii Gabrielice (de azi, de ieri, dintotdeauna… – până ce Hristos va interveni DIRECT, spre a instaura, prin/după Judecată, Epoca Spiritului Viu – Epoca Mihaelică). „Hora” devine cercul vicios al autoînşelării. Alienării de planul celest/lustral. Sub semnul lui 49=4+9=13=Numărul Morţii şi al Diavolului (sau, după Eliphas Lévy şi simbolistica solomonic-ebraică: Numărul Renaşterii, al Nemuririi prin Schimbare – al Transmutaţiei⁴⁰? Ambele sunt valabile – căci, cu adevărat, iadul din athanorul lumii este stimulant pentru ajungerea la transmutarea, din nou, în Piatra Filosofală-albedo…).

LABIRINTUL, în mod logic, Gavrilescu şi-l făureşte singur, minţind cu emfază şi patos – iar zeiţele/adjuvant al Bătrânei lumii, ca şi Bătrânul Lumii, atenţionează, alarmate, mereu mai alertate: „”Se încurcă…Acum iar se încurcă….Să mai aşteptăm…I-a fost frică…Ţi-e frică…Şi-a adus aminte de ceva şi s-a pierdut, s-a rătăcit în trecut”. Nu e vorba de faptul că Hildegard l-ar împiedica să-şi amintească…(sugestia lui Ştefan Borbely, cf. op. cit., p. 125): nu, pur şi simplu, îşi minte/falsifică/îndepărtează de Dumnezeu, Sinea-Fiinţa, prin „fabricarea avatajoasă” (tradus: jalnică, alienantă/dezidentitară) a trecutului…

În aceste împrejurări (fabricarea de minciună!), are, din nou, ca prin ceaţă, Revelaţia fulgurantă a Originii – SABIA ARHANGHELICĂ: (cf. p. 25) „Am văzut o bancă şi m-am îndreptat spre ea, şi atunci am simţit arşiţa lovindu-mă în creştet, lovindu-mă ca o sabie în creştetul capului…Nu, asta e povestea colonelului Lawrence, asta am afalat-o de la studenţi, aşteptând tramvaiul”. “Studenţii” trebuie să fie tot forţe divino-mnezice, de tipul îngerilor – prin care ar putea să-şi recunoască/identifice fiinţa…Este fenomenul invers celui care-l “prelucrează” pe Allan, din Maitreyi : Allan transgresase/evoluase spiritual, şi trebuia să piardă mnezicul. Gavrilescu regresase spiritual, şi ar fi trebuit să recupereze mnezicul…”Tragedia vieţii” devine MINCIUNA NON-VIEŢII.

De remarcat că există şi un „ghid”-ţigancă, în drumul spre „bordeiul” reiniţierii: ea este aceea care îi şopteşte să nu se afunde în păcat-iad , simbolizat prin „cafea” – şi mesajul, de fapt, se pare că vine (şi aşa e şi logic”) de la Bătrâna Lumii:”Să nu bei prea multă cafea”. Interdicţie pe care, fireşte, Gavrilescu o încalcă, dezinvolt…

De aceea, „bordeiul” se va transforma în LABIRINT, iar forţele mistice ale Soteriologicului Divin, care nu pot înceta niciodată să „dea şansă”(chiar în pofida voinţei „rătăcitului!), îl silesc la „regressus ad uterum”(prin „dezgolirea completă de haine şi prin „perdeaua/sac al înfăşurării”celui ajuns în poziţia de ghemuit Prunc-în-Pântece ): „În acea clipă se văzu gol”(…). draperia îl trage, cu o putere crescândă, spre ea(…) se simţi înfăşurat, strâns din toate părţile, ca şi cum ar fi fost legat şi împins într-un sac(…)Încercă să ţipe, dar gâtlejul îi era uscat, lemnos, şi sunetele păreau înecate în pâslă”. Moare şi Învie. Întoarcerea „în lemn”=întoarcerea în Focul Vieţii Biologice: „(…)draperia aceea era ca un giulgiu, mă strângea din toate părţile, mă înfăşurase şi mă strângea de nu mai puteam respăira. Şi era o căldură!” – se plânge Gavrilescu Babei, care efectuează, asupra lui Gavrilescu, terapia „cui pe cui se scoate”: îl pune, pe Gavrilescu-cel-Emfatic-Mincinos (care se apără de Revelaţie/Mântuire prin continuitatea Minciunii…) să bea cafea infernală multă, pentru a voma infernul Logos-ului Degradat la logoree…

*

F.3-SCHIMBAREA PAROLELOR, PENTRU MACROLABIRINTUL-BUCUREŞTI. PREOTESE, VĂMI ŞI POŞTE

N-are ce-i face…şi-l „pasează”, din nou, Bătrânului Lumii – în zona Macrolabirintului.-Bucureşti. Spaţiu aparent infernal – în realitate, dezvoltând, cu şi mai multă energie, mugurii SOTERIOLOGIEI! Încă (şi mereu…) este sub semnul Cifrei Sacre 13: „Cam cât să fie ceasul? Întrebă Gavrilescu pe taxatorul (n.n.:tramvaiului).- Opt şi cinici”. Deci, 8+5=13. De data aceasta, însă, traseul din Labirintul cel Mare are puncte de reper desluşit (sau, putem spune ECIS!) sacrale:

1-Strada Preoteselor nr. 18(1+8=9 – Numărul Ierarhiei, deci Numărul Reintegrării Arhanghelice… şi Numărul Iniţiatului, Marele Număr Magic – sugerând că, în sfârşit, Macrolabirintul stabileşte, fără drum de întoarcere, TRASEUL REINIŢIERII, a REINTEGRĂRII MAGICO-MITICE). Numele PREOTESELOR, înseamnă că Veghea din Microlabirint, adică toată strădania de a-l renaşte spiritual pe Gavrilescu, nu s-a pierdut, ci-l însoţeşte, mistic/discret/nevăzut, şi în Macrolabirint, „lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, spre creştere spirituală şi reintegrare paradisiacă!

2-Vama Poştei nr. 101 – la Madam Trandafir (TRANDAFILLOS=Substitutul lui Hristos, Floare cea cu 1000 de Petale – adică: stăpânind toate cele 3 lumi: cerească, terestră, infernală) – „răposata”, adică „Cea Trecută în Regimul Mistic-Celest) – „Vamă” – este Locul de Trecere, dar şi de „vămuire”, adică de „dat samă”…”Poşta” este Semnul Suprem al Transmiterii semnelor subsecvente: se vor „contabiliza, la „Poştă”, toate înfrângerile, dar, DIALECTIC-DIVIN: în primul rând, toate câştigurile spirituale, rezultate din înfrângeri!!! 101 – semnalează întoarcerea le Unu-Dumnezeu, după epuizarea ciclului ( 0 ). Sau, 100+1, ceea ce înseamnă cam acelaşi lucru: după străbaterea/”rătăcirea”/pelerinaj prin „Cer şi Pământ, Paradis şi Infern” – se produce întoarcerea la „Baza” Paradisiacă.

Dar, pentru că este Labirint, este necesară „rătăcirea”(interesant, însă: dimpreună cu TINERII – probabil, „studenţii”-îngeri…), în vederea Reidentificării Definitiv-Sacrale: în loc de Voitinovici (sugerând Victoria şi Voinicia-Eroismul – i se prezintă, încă, zona onomastică a derizoriului: „Aici locuim noi, familia Georgescu. Dânsa, doamna de faţă, e soţia tatălui meu. E născută Petrescu”. E nevoie, deci, de GHEORGHIOS-Cel care Străpunge cu Lumină Întunericul Pământului (la fel ca MIKAËL- Cel care ucide Balaurul Întunericului Instinctelor Bestiale…)+PETRAS-PIATRA CREDINŢEI…

„Rătăceşte”(de fapt, înaintează iniţiatic spre fixarea identitar-sacrală… – de remarcat că, în drumul spău, întâlneşte fie „tineri”, fie „copii-băieţi” – drept călăuze!!! – deci, îi întâlneşte pe „membrii noului ciclu”, în care urmează să se reintegreze…) între etajele I şi III…pentru a le sintetiza/unifica semantica simbolic-cifrică. Ei bine, la etajul III întâlneşte o nouă „identitate”, ca probare a forţelor sale, mistic strânse/acumulate, în „pregrinare”pelerinaj” pe la „cadavrele „ identităţilor sale terestre-degradate: „moartea” iniţiatică a lui „madam Voitinovici îl naşte pe „inginerul Frâncu”, cel care a luat-o de soţie pe Otilia – care se situa, deja, prin litera-incipit, în zona epuizării vechiului ciclu…Deci, Frâncu (posibil „francmasonul” demonic, devine „inventatorul Frâncu”, deci iniţiatorul Noului Ciclu/Noilor Cicluri…).

Logic, pentru Noul Ciclu, trebuie schimbate „parolele”-sintezele de Logos Ordonator, MUZICA/ARMONIA/RITMURILE NOI…Jumătăţile de măsură („cinci lei”, în loc de „5+5=10) nu se mai admit. Bătrânul Lumii îi schimbă(de fapt, îi „implantează” spiritual…) Banii-Parole Noi – indicând „biroul”-Centrul Parolelor-Logos-uri de Lumi: (cf. p. 42) ”Daţi-mi-o mie (n.n.: bancnota), spuse un domn în vârstă. O schimb mâine la birou.”

În ceea ce fusese staticismul-Stana-Stănescu, este, acum, starea de dinamism al lui Gavrilescu, spre Vama Poşei, adică spre Trecerea Hotarelor-Străbaterea/Penetrarea Limitei/Limitelor. Deci, prin negaţia „locaţiei” – spre afirmarea „nonlocaţiei” – aspaţialitatea divin-sacrală!!!

Ciudat, în registru „real”, logic, în registru sacral: Gavrilescu nu se înspăimântă de strigătul „deranjaţilor” (de fapt, al ”Conductorilor prin negaţie/apofatism”): „Chemaţi poliţia!” Doar el este „şeful Poliţiei Celeste” – ARHANGHELUL…

*

F.4-VEŞTI „BUNE” DE LA COSTICĂ-DIONYSOS…BIRJARUL ŞI GENERALUL

Costică -Constantul-Dionysos, cel care, în cosmos, ţine locul lui Zeus…(erste singura fiinţă cu mnezicul „branşat” la planul divin…, dar anamneza sa este subtil-mustrătoare! : îşi aminteşte de cuplul fals: Elsa-Gavrilescu…) – îi vesteşte, clar, epuizarea (din toate punctele de vedere, atât lunare/”sezonale”, cât şi solar-anuale!) a ciclului/”surghiunului”/expulzării sale pe Pământ: „La toamnă se împlinesc 12 ani”. 12 luni=3X4=12. Adică, atât în Cer, cât şi pe Pământ, sună rechemarea Arhanghelului – cel care, prin „proba Labirintului”, s-a apropiat de REABILITARE/REÎNTOARCERE/RESORBIRE PARADISIACĂ…

„La ordin” se prezintă (cine altul?) CHARON-VIZITIU/BIRJAR DE DRIC, dar şi Iubitorul de Flori-Grădină a GENERALULUI…

Deîndată, se înfiinţează, prin Cuvânt Mitic, Regina Nopţii, dar şi Biserica…Grădină şi Biserică – devin sinonime. Deci, cum în Paradis este Împărăţia, acum se cere ca Baba/Sfânta Duminică să fie Regina Nopţii, iar „cocioaba” ei să devină Palat/Castel Imperial. Al Creaţiei Manolice-Divine, bineînţeles…Aici, NU SE DOARME, ci SE VEGHEAZĂ EXTATIC („Ea nu doarme niciodată” – ar fi şi pernicios, şi absurd, ca IUBIREA Lui Dumnezeu să adoarmă…), iar TREI este UNU…(„O sută de lei” – „plata”, în locul Treimii: în definitiv, măcar această echivalenţă trebuie s-o fi învăţat şi Arhanghelii, cât de „cu capul în nori”vor fi fiind ei…). La Camera 7-14⁴¹…

Adică, sub semnul Creaţiei, „precum în Cer, aşa şi pre Pământ”…Pălăria de pai (surogat al Luminii…), dispare, odată cu recunoaşterea de Iubire Divină-HILDEGARD…Trecând prin zid/materie, „fără să deschidă poarta”. Re-Androginizaţii, re-aflaţi în stare de hierogamie – devin Veşnic Tinerii…din starea de „tinereţe fără bătrâneţe şi viaşă fără de moarte”: „Hei, tinereţe!…făcu birjarul, fluierând uşor calul”(psihopomp, arhanghelopomp…).

*

F.5-REABILITARE ŞI SUCCESIVITATE ARHANGHELICĂ. „PETRECEREA” ARHANGHELULUI CU EPOCA/CICLU EXPIRAT/Ă…

Mai e vreo grabă/nelinişte a căutării, în Împărăţia/Grădina/Pădurea lui Dumnezeu? Fireşte – NICIUNA. „Ia-o încet, spre pădure, pe drumul ăla mai lung (n.n.: de fat, nimic nu e lung, acolo unde toate sunt veşnice…). Nu ne grăbim….”

I se cere RĂBDAREA EXTAZEI”, i se cere re-intrarea în Ritmurile Divine…NE-GRĂBIREA, ci „LA TIMP-ul ETERN”!!!

Mai e nevoie, însă, de Raţiune/Înţelegere? – Arhanghelul Gabriel este, totuşi, Arhanghelul Raţiunii/Raţionalizării…Nu. Se sugerează, subtil, că Arhanghelul Gavriil/Gabriel va „trece la odihna/vis” (deci, visul are dublă semantică: stare de transcendenţă, dar şi trecere în stare de potenţialitate…): căci, vine/a venit vremea ARHANGHELUI SPIRITULUI – MIKAËL – nu doar ne-trădător de Dumnezeu, ci şi „trebuitoriu la această vreme”-Nouă/Înnoită Epocă…

Drumul-„plimbare” , făcut fără grabă, de către Cuplul Reandroginizat, pare a fi ceea ce, în Nordul României se numeşte „petrecerea sufletului”, în cadrul ritualului funerar (menţionăm că, peste tot în Dacia Preistorică – păstrată în Tradiţia Românească, viziunea Morţii ca Nuntă-Hierogamie este comună!): este vorba de a conduce sufletul celui care pleacă, înapoi spre ceruri, prin toate locurile pe care le-a perindat, în succesivitatea timpului istoric, „timpul de probă”/iniţiatic/reiniţiatic…Tot aşa, Arhanghelul a cărui Epocă a trecut (deocamdată!, în ACEST CICLU ÎNCHEIAT!), este „petrecut”, peste tot pe unde i-a fost stăpânirea…Întărim: „petrecerea” se face în calitatea lui strict SPIRITUALĂ! – lăsând locul, în succesivitatea celestă (tot circulară, doar, mereu, este „precum în cer, aşa şi pre pământ”…), Arhanghelului Nou/Înnoit, ARHANGHELUL SPIRITULUI/MIKAËL…

Deci, odată reabilitat, Arhanghelul Gabriel „va intra în adormire”…Precum masonii/Masoneria…

__________________________

1 -Notă: Indicarea paginilor, la care se găsesc secvenţele analizate de noi, s-a făcut după ediţia din 1986 – Mircea Eliade, Maitreyi/Nuntă în Cer, Minerva, Bucureşti).
2 -Ştefan Borbely, Proza fantastică a lui Mircea Eliade – complexul gnostic, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003, p. 9.
3 -Maitreyi Devi, Dragostea nu moare, Ed. Românul, Buc., 1992.
4 -Mihai Coman, Bestiarul mitologic românesc, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Buc., 1996.
5 -Cf. Rudolf Steiner, Creştinismul esoteric, Ed. Univers enciclopedic, Buc., 1998, p. 63.
6 -Annik de Souzenelle, Simbolismul corpului uman, Amarcord, Timişoara, 1996.
7 -În mitologia daco-românească, se spune că Broasca, pentru a-l ajuta pe Dumnezeu la Facerea Lumii, a „făcut naveta” între fundul Oceanului Originar şi Dumnezeu, aducând mâl-pământ, de pe fundul Oceanului Originar…
8 -Trimiterile se fac la volumul Mircea Eliade, În curte la Dionis (a se observa, chiar în titlul nuvelei, care dă titlul volumului, „eminescianizarea”… – Sărmanul Dionis…), Cartea Romnânească, Buc., 1981.
9 -Ştefan Borbély, Proza fantastică a lui Mircea Eliade – complexul gnostic, Apostrof, Cluj-Napoca, 2003.
10 -Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică, Univers, Buc., 1973, p. 51.
11 -Aderăm, aici, la opinia lui Eugen Simion, Scriitori români de azi, Cartea Românească, Buc., 1976, vol. II, p. 320, p. 335 şi p. 329: „Miticul continuă, deci, să existe, într-o lume dasacralizată, transcendentul se manifestă în gesturile cele mai banale ale individului care, fără să ştie, poartă cu sine tiparele, riturile străvechi”; apoi: „(…) sugestia unui substrat mitic în existenţa de toate zilelele”, respectiv: ”A citi simbolurile într-un text cu suprafeţe realiste netede e a dezvălui mesajul ascuns în straturile adânci ale creaţiei”. Dar nu orice creaţie „artistică”: Creaţia lui Dumnezeu!…Supremul (şi, în definitiv, UNICUL autentic) Artist! Şi, deşi formulează un incipit de frază ambiguu şi chiar cu grave semne ale erorii, E.Simion sugerează, în subtextul textului continuat, adevărul/realitatea mitologic/ă: ”Eliade alege în mod deliberat indivizi simpli pentru a revela în ei o realitate spirituală profundă: Dumitru, Gore Iancu, Gavrilescu sunt cai răpciugoşi, în care se ascunde sufletul nobil al sacrului(s.n.)”. Păcat că revelaţia lui E. Simion se opreşte aici…
12 -Este ceea ce „concede”, oarecum, Eugen Simion, în Scriitori români de azi, Cartea românească, Buc., 1976, p. 321 – dar trebuia preluat şi nuanţat de „urmaşi” – ceea ce nu este cazul, privind toate scrierile „moderne”, care, cu obstinaţie, refuză să desprindă categoria de „mitologic”, de cea de fantastic”: „Din consultarea miturilor poate ieşi o nouă mitologie, şi acesta este sensul spre care împinge (cu îndreptăţire) M.Eliade fantasticul”.
13 -Ştefan Borbély, op. cit., p. 121.
14 -Eugen Simion, Scriitori români de azi, Cartea Românească, Buc., 1976, p. 337.
15 -Eugen Simion, op. cit., pp. 331-335.
16 -Pieter Brueghel cel Bătrân (1525-1569), Parabola orbilor (1568).
17 -Ştefan Borbely, op. cit., pp. 135-136..
18 -La fel şi Eugen Simion, op. cit., p. 330:”(…)eroul este un artist(cineva, altfel zis, care vrea să creeze o altă realitate, o realitate iluzorie) (…). Gavrilescu vede realitatea zilnică prin oglinda iluziei lui (arta).”
19 -Ştefan Borbely, op. cit., p. 122.
20 -Idem, p. 130.
21 -Idem, p. 125.
22 -Idem, p. 127.
23 -Idem, p. 129.
24 -A se observa cât de înţepenit este Gavrilescu în obiceiuri spaţio-temporale…Tortura sa „infernală” constă tocmai din a nu găsi spaţio-temporalitatea „aşa cum a lăsat-o”…
25 -A se observa cât de neajutorat este Gavrilescu, atâta timp cât nu se întemeiază pe „ereditatea Logos-ului”, adică pe „spusele stuenţilor”, cărţilor etc. – până când n-o reîntâlneşte pe Hildegard, cea care vine din Paradis, unde a bătut ceasul noii epoci – Epoca Mihaelică, a ini’iativei, a libertăţii spirituale, nondependente de „mărunţişurile din pălăria de scamator/pălăria de paie a Tehnicianului Raţional”…
18- Emil Bock, Epoca Arhanghelului, în revista “ Das Goetheanum”, nr. 6/ 1997(trad. : dr. Ionel Preutu.).
28 -Cf. Elipas Lévi, Chei Majore şi Pantaclul lui Solomon, Antet, Buc., 2000: „Zece – corespunde Literei ebraice Jod; Hieroglifa Roata Norocului; Malkuth; Regatul lui Dumnezeu. Universul vizibil. Principiul natural al lucrurilor supranaturale”.
Cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Artemis, Buc., 1995, vol. III, p. 488:”Zece e numărul tetraktys-ului pitagoreic: are sensul de totalitate, de desăvârşire, de întoarcere la unitate după desfăşurarea ciclului primelor 9 numere, simbolul creaţiei universale, în numele căruia se rostea jurământul(…) tetraktys-ul, în care se află izvorul şi rădăcina Naturii veşnice(…) . Totul derivă din el, totul urcă spre el – imagine a totalităţii în mişcare(…). Exprimă viaţa şi moartea, alternanţa, sau mai curând coexistenţa lor fiind legată de acest dualism. (…)Ansamblul legii defalcate în 10 porunci, care sunt, de fapt, una singură”.
29 -Cf. Eliphas Lévi, Chei majore şi Pantaclul lui Solomon, Antet, Buc., 2000: „Ternarul – Mama Generatoare-Generarea, corespunde Literei ebraice Ghimel; Împărăteasa-Apa; Primul Număr Sacru; Triunghiul lui Jehovah; Mercurul Înţelepţilor. Binarul este primul număr; este unitatea multiplicată prin ea însăşi; corespunde Literei ebraice Beth – Papesa. Numărul Cinci al literelor şi cincisprezece al Căilor;corespunde Literei ebraice Hé; hieroglifa Marelui Hierofant, Quinta Eternă; Numărul Ştiinţei Binelui şi Răului. Litera Femeii şi a religiei. Pentagrama angelică sau diabolică. ”
Cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Artemis, Buc., 1995, vol. III, p. 367: „Numărul trei este pretutindeni un număr fundamental. El exprimă o ordine intelectuală şi spirituală, întru Dumnezeu, în cosmos sau în om. El sintetizează tripla unitate a fiinţei vii sau rezultă din îmbinarea lui 1 cu 2 – produs, în acest caz, al împreunării dintre cer şi pământ(…). Primul număr impar, este numărul Cerului, iar 2 – Numărul Pământului. (…). Trei, spun chinezii, este numărul perfect(cheng), expresia totalităţii, a desăvârşirii: nu i se poate adăuga nimic. El înseamnă desăvârşirea manifestării: omul, fiu al Cerului şi al Pământului, completează Marea Triadă. (…)Pentru creştini, este perfecţiunea unităţii dumnezeieşti: Dumnezeu este Unu în trei persoane. (…)Trei este şi numărul principiului masculin, la dogoni şi bambara. (…)Cifra 3 trimite şi la nivelurile vieţii umane: material, raţional şi spiritual sau divin, ca şi cele 3 faze ale evoluţiei mistice: curăţire, iluminare, unire.”
Cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, op. cit., vol. I, p. 452:”Doi – simbol al opoziţiei, al conflictului, al răsfrângerii, acest număr semnifică echilibrul realizat sau ameninţări latente. Este cifra tuturor ambivalenţelor şi dedublărilor. (…) Pentru că semnifică Principiul Feminin, numărul doi era, în Antichitate, atribuit Mamei. (…)Germene atât al unei evoluţii creatoare, cât şi al unei evoluţii dezastruoase. (…)Simbolizează Dualismul(…)multiplicarea, instabilitatea(…).”
Cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, op. cit., vol. I, p. 310:”Cinci este număr al unirii, număr nupţial, aşa cum spun pitagoricienii; mai e şi număr al Centrului, al armoniei şi echilibrului. El va reprezenta deci cifra hierogamiilor, însoţirea principiului ceesc-masculin (3) cu cel pământesc-al mamei(2).(…)Cinci mai este simbolul omului (având braţele desfăcute, acesta pare dispus în 5 părţi sub formă de cruce: cele 2 braţe, bustul, centrul – adăpost al inimii – cele 2 picioare). De asemenea, simbolizează universul: două axe, una verticală şi una orizontală, trecând printr-un acelaşi centru; ordinea şi pefecţiunea; şi, în cele din urmă, voinţa divină, care nu poate dori decât ordinea şi desăvârşirea.(…)La japonezi – cele 5 elemente: pământ, apă, foc, vânt, spaţiu.(…) În Islam, 5 este cifră fastă: pentagrama celor 5 simţuri şi a căsătoriei.”
30 -Sugestie clară a Morţii-Călătorie…
31 -Eugen Simion (cf. op. cit., p. 331) se înşală, când îl situează pe Eliade înafara romanticilor, care îşi situează lumea în sfera nocturnului („”în nuvelistica lui Eliade, totul se petrece la lumina zilei. Abia dacă umbra, răcoarea scot eroul de sub tirania luminii” – dar cu Regina Nopţii, evocată de Birjarul-Charon, şi cu „clădirea care strălucea argintie sub stele”… cum rămâne?…); finalul nuvelei întoarce personajul lui Eliade, în zona nocturnului de tip eminescian („astfel de noapte bogată” – noaptea resuscitării misterelor sacre!).
32 -Ştefan Borbély, op. cit., p. 111.
33 -Idem, p. 112.
34 -Precum bine intuieşte Eugen Simion, op. cit., p. 326:”(…)vizitiul – luntraşul Charon”. Afirmaţia anterioară, însă, a lui E. Simion, este urmată de una complet falsă (Hildegard şi birjarul fac parte din două lumi diferite” – p. 329 – când tocmai Birjarul este cel chemat să împlinească „zborul” peste/prin materie, a cuplului re-androginizat Gavriil-Hildegard, aşteptându-i pentru călătoria spre Pădurea-Grădină/Paradis, după ce ei „ieşiră fără să mai deschidă poarta”) , şi e precedată de una puţin pripită: „Baba poate fi Cerberul(…)”. Funcţia Bătrânei Lumii este nu doar de a păzi, ci şi de a exorciza – a se vedea nu doar pasajul în care Bătrâna Lumii, prin anti-abluţia cu cafea, prin care vrea să producă regurgitarea Logos-ului Rău/Pervertit (de/prin luciferism), de către Gavrilescu – ci, în general, toată „regia” Bătrânei Lumii are ca finalitate ultimă întâlnirea finală a lui Gavrilescu cu Hildegard, deci Re-Androginizarea, prin care Arhanghelul se reabilitează întru Spiritualizare, Pădurea-Vis şi Re-Aureolarea Autentică (dez-investirea de „pălăria de pai” – surogatul aureolic parodic, terestru…).
35 -Ştefan Borbély, op. cit., p. 133.
36 -Idem, p. 125.
37 -Ibidem.
38 -Cecitatea hermeneutică a lui Eugen Simion este, aici, absolută – cf. op. cit., p. 328:”Întors la ţigănci, Gavrilescu găseşte lucrurile neschimbate”(!!!).
39 -În limba veche, „boz” înseamnă şi Dumnezeu/zeu (de obicei, se trimite la sensul de „zeitate păgână”).
40 -Cf. Eliphas Lévy, op. cit., p. 74.
41 -Cf. Eliphas Lévy, op. cit., p. 68:”ŞAPTE: corespunde Literei DZAIN, Septenarul Sacru, Învingătorul. Număr complet al Cabalei. Spiritul şi Forma. 3+4=7: Cele 3 puteri ale ternarului şi cele 4 legături ale lor”.
Cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, op. cit., vol. III, p. 289:”Cifra ŞAPTE corespunde celor 7 zile ale săptămânii, celor 7 planete, celor 7 trepte ale desăvârşirii, celor 7 sfere sau trepte cereşti, celor 7 petale ale trandafirului, celor 7 capete ale cobrei de la Angkor, celor 7 ramuri ale Copacului Cosmic şi sacrificial al şamanismului etc. Numărul 7 e caracteristic cultului lui Apollo: ceremoniile apollinice se ţineau în cea de-a 7-a zile a lunii. (…)Asociind numărul 4 – care simbolizează pământul (cu cele 4 puncte cardinale ale lui) – şi numărul 3 – care simbolizează cerul, 7 reprezintă totalitatea universului în mişcare. (…)Totalitatea vieţii morale: cele 3 virtuţi teologale – credinţa, nădejdea şi dragostea – şi cele 4 virtuţi cardinale: prudenţa, cumpătarea, dreptatea şi puterea. (…) Musulmanii leagă cele 7 sensuri esoterice ale Coranului de cei 7 centri subtili ai omului(…) Şi Yoga cunoaşte 7 centri subtili: 6 chakra+sahasrarapadma. (…)7, numărul Cerurilor, este, după Dante, şi numărul sferelor planetare(…). Dacă ne luăm după Talmud, pentru evrei 7 era şi un simbol al totalităţii umane, deopotrivă masculină şi feminină. La asta se ajunge însumând numerele 4 şi 3: într-adevăr, Adam, în ceasurile primei sale zile, capătă sufletul, care-i desăvârşeşte existenţa, la ceasul al 4-lea. La ceasul al 7-lea, el capătă o tovarăşă, adică se dedublează în Adam şi Eva. (…)În Islam, 7 este numărul fast, al desăvârşirii: se vorbeşte de 7 ceruri, 7 tărâmuri, 7 diviziuni ale iadului, 7 porţi.”

_____________

MINIST(E)RUL PE BAZĂ DE PREZERVATIVE…

De vreo săptămână încoace, bântuie, prin şcolile patriei noastre, mutre dubioase de psihologi (ca nişte complotişti din Republica Veneţiană…numai mantia pe feţe le mai lipseşte…)…cu nişte teste-trăsnet…şi cam trăsnite, şi trăsnitoare. De unde vin ele/ testele?! „De la Minister!” – ţi se răspunde cu ifos, colea…În instrucţiunile/ ”introducţiunea” acestor teste, scrie că „răspunsurile oferite nu au implicaţii profesionale sau financiare”, dar, la vreo doi profesori, de prin judeţul meu, li s-a cam sugerat c-ar fi cazul să-şi facă bagajele, în urma predării acestor teste, către acei „kapo”, pe post, cică, de „psihologi”…Responsabili „cu munca”…care muncă?!

De fapt, cine citeşte mai cu atenţie „introducţiunea”, are de ce să facă frisoane: „Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor oferite vă aparţine în totalitate, cu implicaţiile legale de rigoare”…Adică, ce „implicaţii legale de rigoare”?! Mister total…dar tocmai de aia ar cam trebui să te ia cu frisoane: oare nu s-a „pus” de-o lege secretă, care să-i mătrăşească pe amărâţii de profesori ( chit că nimeni nu le invidiază, în Ţara Româneacă, posturile şi, mai ales, salariile…) ?! Ba, s-o fi pus, căci aşa se procedează în ţărişoara noastră fascinantă…cu surprize de Moş Crăciun…pe dos!

Dar, nu sunteţi curioşi pe ce criterii li se pregăteşte „debarcarea”, acelor profesori slabi de înger, care se lasă intimidaţi de „implicaţiile legale de rigoare”, şi nu-şi ţin sinceritatea în frâu?! Ba, cred că ar merita să „adăstaţi” niţel…şi să ascultaţi genial de subtilele şi… „esenţial de esenţialele” întrebări ale testului cu pricina…, vânturat ca steagul ciumei, prin lăcaşurile de educaţie/învăţătură ale României…

Ia ascultaţi aici:

-„Aţi avut vreodată probleme emoţionale/psiho-comportamentale?”(pagina 3). Observaţi cu ce/câtă subtilitate abisală te ispiteşte psihilogul lui Peşte Prăjit… – ca să te prindă în „undiţa” lui?! …Că, dacă ai avut „probleme emoţionale”, şi n-ai fost, în viaţă, un, pardon, porc, lipsit de emoţionalitate… – „cărel” din învăţământ! Învăţământul nu are nevoie de „probleme emoţionale”!!! Are nevoie, probabil, de măcelari, sau de gâzi…Da’ de care probleme are nevoie?! Financiare, şpagageală, ori băi de nămol pe burtă?! Păi, deşteptăţeilor de psihologi guvernamentali, până şi profesorii de Matematică (ba, poate, în primul rând ei, căci, în majoritatea cazurilor, elevii nu se au bine cu abstracţiunile Matematicii…) devin „emoţionaţi” de catastrofala lipsă de interes a elevilor, şi strâng din dinţi, ca să nu urle, ori să se suie pe pereţi, de atâta…euforie… Darămite un profesor, să zicem, de Română, care trebuie s-o facă pe George Vraca, Mircea Albulescu şi pe Dem Rădulescu, deodată, ca să-i ţină în priză, cât de cât, pe…”rocker-aşii mamei rocker-aşi”…veterani de discoteci şi pockeraşe pe calculator…

- À propos de euforie…Ascultaţi ce străbateri de interes are Minist( e) rul Educaţiei şi Cercetării (aceste două cuvinte: EDUCAŢIE, respectiv CERCETARE – încep să dobândească, prin testul de psihologie pus de noi în discuţie, nişte conotaţii semantice de-a dreptul sinistre… – trimiţând la noţiunile de „lagăr/gulag/RE-EDUCAREA PITEŞTI” , respectiv la personalităţile serafico-istorice Goebels-Beria-Nikolski…): „Aţi avut vreodată o dispoziţie euforică (asemănătoare cu o stare de „beţie”), comportamente necontrolate – de exemplu, contacte sexuale neprotejate frecvente, cheltuieli extravagante…”(pagina 4). Rămâi „tablou”, în faţa unor astfel de formulări şi interese ministeriale…Deci, ce-i doare şi pe unde-i doare pe ministerialii educaţiei?! Dacă a avut vreun profesor „vreodată” vreo „dispoziţie euforică”?! Păi, da, cam au dreptate aceşti „goebels”-i ai educaţiei: dacă un profesor, cocoşat de responsabilităţi şi de hârtii inutile, până la pământ (şi băgat chiar SUB pământ! – aţi făcut, domnilor psihologi ai lui Peşte, vreun studiu statistic…- era mult mai interesant, vă garantez! – cam câţi profesori mor, anual, de infarct miocardic?!…), poate să mai devină şi „euforic”… – aceasta, da, „rezon”, ar fi o stare COMPLET ANORMALĂ!!! Adică, un Traian Băsescu, preşedinte de ţară, îşi poate permite să aibă, continuu, stări euforice(…şi supra-euforice!!!), deşi, în mod normal, EL, în primul rând, ar trebui să fie cocoşat de grijile şi necazurile acestui neam încovoiat de tragism… – dar ca un profesoraş/învăţătoraş să aibă dreptul la vreun moment de „dispoziţie euforică” – ca mai va!!! Nici dacă-şi, să zicem, însoară băiatul, cu vreun plod/ploadă de-a ( l ) …sus-numitului Băsescu???!!! Că tot a ajuns fata lui Băsescu notar, la Păuneşti-Vrancea, deci, s-ar putea zice, a devenit „abordabilă”, din punct de vedere al socio-„matrimoniului” provincial…

…Dar, bineînţeles, dacă îndrăzneşte să scrie profesoraşul/învăţătoraşul că a cutezat să obţină o „dispoziţie euforică” – asta înseamnă, în limbajul cifrat al psihologilor ministeriali, ori că e beat criţă, PE VECIE – ori că s-a zărghit/”dilit”!!! Şi…nicio milă!!! „OUT!!!” (…deşi, de zărghit, POATE CĂ S-O FI ZĂRGHIT „ÎN SLUJBA” ROCKER-IZAŢILOR SOCIETĂŢII DE CONSUM NEO-LIBERALE…).

…Şi ce griji îi mai răzbat pe psihologii ministeriali?! Dacă profesorul/profesoara „au avut contacte sexuale neprotejate frecvente”…E dificil de păstrat un limbaj urban, în aceste circumstanţe…În mod normal, abordarea ar trebui să fie cam în stilul „becalistico-băsescian”: „Băi, mârlanilor/târlanilor, da’ de când vă creaţi voi interes pe sexul meu?!” Dar, evident, cine dă un astfel de răspuns de bun-simţ spontan, e dat afară din…Şi, totuşi, nu vi se pare că se întrec/depăşesc, prin această aşa-zisă „testare psihologică”, toate limitele bunei-cuviinţe, ale intimităţii MINIME…?! Tot vorbeaţi (şi nu mai terminaţi de vorbit!) de Securitatea lui Ceauşescu, Dumnezeu să-l ierte, că „viola intimitatea oamenilor/cetăţenilor”…Mie – …şi chiar nouă, celor pe care-i cunosc îndeaproape! – nu ne-a violat-o, nimeni, înainte de 1989… – dar ce ne-o mai violează acuma!!! „Grupa mare!” Fără niciun pic de jenă…Nu doriţi cumva să controlaţi şi virginitatea cadrelor didactice, chiar de faţă cu elevii din şcoală, la careu, încolonaţi, unul câte una!!!(…doar democraţie nu-i?!), dragi „kapo” ai Guvernului Adomniţesc/Adormiţesc?!…Cum pot fi pline şcolile României de elevi „aristocratici” (spiritual, fireşte!), dacă mai marii învăţământului românesc au astfel de abordări/atitudini/”curiozităţi” de golani?!

…Şi ce nelinişti mai au guvernamentalii lui Adomniţei?! Dacă profesorul/profesoara fac „cheltuieli extravagante”…Dar de ce nu-l întrebaţi pe amicul lui Băsescu, pe dl Căşuneanu de la Bacău, al cărui băieţel, Costeluş, şi-a cumpărat, mai ieri, un Bugatti de 1,6 milioane de euro?!…de-a rupt gura Europei…!!! …De unde naiba să facă profesorul/profesoara „cheltuieli extravagante”, pentru ca voi, „subit şi pe neaşteptate” , să-l/s-o acuzaţi de şpagageală şi de fraudă internaţională, pe bază de…mălai de porumb şi ouă de curcă?! I-aţi dat voi, „adomniţoilor”, parale, cât să-şi facă de cap, măcar O DATĂ ÎN VIAŢA LUI/EI?! …După câte zic statele de plată, nu prea…Şi, atunci, de ce vă luaţi de viaţa amărâtă a bietului dascăl, sugerând, în persoana profesorului/profesoarei, prin aceste formulări perverse, pe potenţialul (sau chiar „cineticul”!) hoţ/infractor, „client” al Interpolului?!…De ce? De ticăloşi ce sunteţi…dar şi de proşti!!! Pentru că, dacă ne mai „sucăliţi” mult fără…prezervativ, chiar şi noi, ăştia, rămaşi din „Vechea Gardă” , ne vom scârbi de tot şi de toate, şi vom lua calea fie şi a Patagoniei…(măcar acolo nu ne va întreba nimeni de…”manşoane”…) – lăsându-vă să faceţi schimburi de prezervative între domniile voastre, „sfinţii” handicapaţi LA BUN-SIMŢ ai Domnului Adomniţei!!! (…la noi, în Bucovina, numele de tipul Asaftei, Amarghioalei etc. erau date copiilor din flori, ale căror biete mame nu mai prea ştiau care vor fi fiind taţii copiilor lor… – şi, ca să aibă copiii lor nevinovaţi, totuşi, buletin cu nume, li-l dădeau pe-al lor, de „fete”… – noi credem că de aici izvorăşte şi obsesia cu…prezervativul „non-frecvent” utilizat… ca şi …”frecatul la melodie” şi…”frecatul mentei”, pe linie psiho-nazisto-stalinistă… ).

_____________

PARCĂ A ŞI VENIT ANTIHRISTUL, PENTRU A-ŞI FIXA SEDIU ŞI DOMICILIU, ÎN ROMÂNIA LUI 2007…

In seara asta,4 septembrie, pe National TV. IPSS Streza (Mitropolitul Ardealului, nu?…hmmm…) a facut ceea ce facuse, acum trei saptamani, IPSS Corneanu (banateanul…): propaganda electorala, pe fata, si chiar cu maxima vehementa, pentru IPSS Daniel… – si muscand, inveninat, din IPSS Bartolomeu…
Sa dea Dumnezeu liniste si pace Romanie – dar, din toata inima il rog pe Domnul Dumnezeul nostru sa nu prapadeasca ORTODOXIA Romaneasca!!!… Dac-ar fi dupa mintea mea proasta, de simplu om muritor, si daca m-as lua dupa ce vad si aflu…parca a si venit Antihristul, pentru a-si fixa sediu si domiciliu, in Romania lui 2007…
_____________

TRIBALITATE PENTRU LIS

TRIBALITATE FRANCOFONĂ CULTURAL-ROMÂNEASCĂ…

Revista „România literară”, fireşte, îşi poate lua (cu de la sine putere) dreptul, într-o Românie-ţară care, nici pe departe, nu a devenit democratică, ci este, azi, de-a dreptul anarhică – să refuze dreptul la replică, unui scriitor, membru al USR – şi în niciun caz al unuia de raftul al doilea: este vorba de refuzul explicit, oficial, sfidător, din nr. 23/15 iunie 2007, din partea revistei sus-zise, faţă de solicitarea poetului, de renume naţional şi internaţional (şi, mai ales, de renume MORAL – ceea ce, azi, e o absolută raritate…), LIVIU IOAN STOICIU. Cel care, mai păstrând credinţa ingenuă – poate, de-acum, naivitatea…- şi forţa de a mai fi convins că România îşi trăieşte, azi, vremuri de democraţie, formulează, vehement, de ani de zile, imperiozitatea atitudinii (luând de bună, ceea ce s-a crezut [o clipă, de unii...] a fi, prin gestul Preşedintelui Băsescu, începutul lustraţiei – printr-un „proces al comunismului”…) de a se produce lumină şi curăţenie, în cazul dlui Alex Ştefănescu… (pe care LIS îl acuză, printre altele, de gravă impostură).

Dar, ca o consecinţă a acestei arbitrarietăţi de atitudine, „România literară” se descalifică, în ce priveşte dreptul de a se numi „săptămânal fanion al literaturii române” – cel puţin din punctul de vedere al celor care continuă să susţină că, în ţara noastră, ar fi democraţie…. (Fanion al…arbitrarietăţii? Literatură română a…„cumetriei culturale” şi a „ascunsului gunoiului sub preş”?). Din păcate, acestă descalificare se produce…tot în România anilor postrevoluţionari… – ani în care totul este posibil, cu exceptia normalităţii!

Nu LIVIU IOAN STOICIU, ci nici măcar un membru oarecare al USR, ci nici măcar un oarecare scriitor de „provincie”(„nigers”, nu ?), ci nici măcar un cetăţean oarecare, complet paralel cu „scriitoriceala”!!!! – nu trebuia sfidat şi lovit, în dreptul său, „inalienabil” (zic înfierbântaţii idealişti…), absolut legal! (dar cine mai ţine cont, azi, de lege – fie, măcar, şi de legea implicită – prea implicită! – a bunului-simţ…?), de a i se publica dreptul la replică. Are sau n-are dreptate – dacă acuzatorul crede în vinovăţii ale acuzatului (vinovăţii aducătoare de grave atingeri profilului moral al României culturale!), şi furnizează şi dovezi clare (şi se pare că le furnizează!) ale imposturii flagrante a acuzatului, de ce nu se ia în seamă NIMIC?! Dacă nici măcar dreptul la a replica ÎN SCRIS (nu cu pumnul, pistolul etc.), faţă de o situaţie sau la o lovitura (morală sau fizică) dureroasă, nu-l avem – atunci, de ce s-o mai fi făcut, oare, acea Revoluţie? Că dreptul la a fi cenzurat îl cunoşteam, de minune, şi fără Revoluţie…

Nu, se pare, cel puţin după ce am citit refuzul acela din nr. 23/15 iunie 2007 – că noi, şi LIVIU IOAN STOICIU, în primul rând, ne-am/s-a înşelat, profund: nu e vorba de nicio Românie democratică, ci de o foarte stimabilă republică centrafricană, în care legea o dictează şeful de trib (eventual, cu oase umane prin păr şi în gură… – deşi cu stagiu parizian…în virtutea francofoniei…) – şi căruia fă-i ceva, dacă poţi! – după ce i-a dezosat pe toţi membrii familiei tale, numai bună pentru a se prepara din ea ospeţe (mai mult sau mai puţin) ritualice…

Dacă o revistă DE CULTURĂ-LITERATURĂ, după propria-i vorbă: „săptămânal fanion al literaturii române”… – îşi permite asemenea gesturi brutale şi cinice – atunci, la ce ne mai putem aştepta din partea unor institutii româneşti care n-au nicio tangenţă cu spiritualitatea-cultura… – să zicem, de tipul Procuraturii…? Cred că e timpul să ne hotărâm: ori punem piciorul în prag, prin solidarizarea celor care chiar vor, prin concertarea forţelor spiritual-morale, o democraţie reală, în România – ori emigrăm în masă…Să vină, aici, în locul nostru, să zicem, ciadienii… – că tot nu mai trebuie să schimbe culorile steagului naţional…Şi pentru ei să scrie, de-acum, „Ciadul literar”…

Cu un deosebit respect, desăvârşit melancolizat,

prof. dr. ADRIAN BOTEZ, membru USR (şi chiar şi scriitor!!!)

P.S.: Dacă nu veţi publica aceată luare de poziţie, întru fraternitate atitudinal-spirituală cu LIVIU IOAN STOICIU – faptul nu ne va mira/intriga/revolta…Avem atât antrenamentul personal (foarte conştiincios executat!), precum şi pe cel din cazul Goma-Stoiciu…

_____________

ŢARA /LUMEA „MINUNILOR“… DE HÂRTIE

La sfârşitul anului trecut, un post TV făcea următoarea comunicare: în ultimii 7 ani, în România au fost acordate 16.000 de titluri de doctor (sic!). Adică, au devenit eminenţi/modele spirituale naţionale – câte 2.285 de români pe an…Circa…!!! Nu numai că nu se vede acest lucru (căci dacă ar fi existat atâtea “eminenţe” spirituale autentice, România nu ar fi căzut, precum se vede cu ochiul liber că o face…), dar această statistică denotă cât de pernicioasă (prin impostură, în primul rând!), pentru Neamul Românesc, a devenit instituţia, de fapt MEGA-AFACEREA – “universităţilor particulare”(cel puţin aşa cum este ea concepută şi întreţinută, în România)!!! Pentru că NU universităţile de stat acordă diplomele de doctorat „cu carul” (…cu mici excepţii, probabil…), ci cele particulare! În perioada 1997-2000, Universitatea “Al.I.Cuza” din Iaşi, a acordat, la Filologie ( prin comisie naţională!, ) câte unul, cel mult două titluri de doctor pe an – şi tot 1-2-3 titluri de doctor pe an au acordat şi celelalte facultăţi ale Universităţii ieşene, inclusiv Institutul Politehnic “Gh. Asachi”-Iaşi. Nu cu mult diferită a fost situaţia în autenticele şi marile centre universitare de stat, din Bucureşti, Cluj şi Timişoara (nu vreau să jignesc pe nimeni, dar universităţi precum cele din Galaţi, Craiova, Bacău, Suceava etc. – trebuie să mai aibă un strop de răbdare, până să capete greutatea/autoritatea intelectuală a celor citate mai sus…, cu o tradiţie culturală incontestabilă!).

Hai să zicem, umflat, 1.000 de titluri de doctor (la universităţile de stat), în 7 ani…Dar restul de 15.000?! Păi…astea sunt “jocurile” necinstite ale “Particularelor”…care, pe de o parte, slăbesc universităţile de stat, răpindu-le acestora, pentru un “navetism” obositor şi lehămititor (şi care “navetism” introduce o viziune mult prea mercantilă în învăţământul superior, viziune care nu cadrează deloc cu “Alma Mater”…), prin mirajul unei plăţi mai bune , profesorii… – pe de altă parte, introduce o inflaţie aberantă de “titraţi”…care, uneori, sunt odrasle de proaspăt îmbogăţiţi, care simt nevoia “biologică” de …hârtie (precum Elena Udrea!) – dar, alteori, sunt oameni destul de nevoiaşi, care sunt prinşi în plasa de păianjen a promisiunilor unei şanse sociale “în plus”…Şansă care NU EXISTĂ! După ce îi storc de bani pe fraieri, umflându-i de note astronomice şi de o părere extraordinară despre calităţile lor intelectuale…râd cinici, “universitarii” cu buzunarele pline, văzând cât de puţini dintre “absolvenţi” (nici 10 %!) se pot integra în sistemul social…În definitiv, fraierii îşi cam merită soarta: chiar atât de naiv poţi fi, încât să crezi că România, în aceste vremuri, are nevoie numai de …jurişti şi economişti…???!!! (…pentru că la Drept şi ASE, înghesuiala este formidabilă!). Poate să mai aibă ţara asta nevoie şi de meseriaşi, de ingineri cu înaltă pregătire profesională…Dar, te pomeneşti, în şcolile/liceele patriei noastre, cu absolvenţi a câte 3-4 facultăţi “de inutilizat”, în plan social, dar, mai ales, în structurile MECT (ecologişti, jurişti, experţi-cântăreţi din drâmbă etc. ) care vin să solicite posturi de profesori, pe la inspectoratele şcolare judeţene…şi şi le obţin! Asta-i cel mai frumos!…Şi ne mai mirăm de ce învăţământul românesc merge “din lac în puţ”…şi că atâţia elevi devin răzvrătiţi, ori părăsesc ţara, devenind “căpşunari”…sau naiba mai ştie ce…Profesoratul nu se face “din întâmplare şi din accident” – ci din ÎNDEMN MISIONAR (este, sau, cel puţin, trebuie să redevină – APOSTOLAT!…deci HARIC, ca şi sacerdoţiul!).

…Dar acest indiferentism, care apreciază uluitor de mult hârţoagele, “ratingul CU ORICE PREŢ”!!!… şi dispreţuieşte înmărmuritor de mult realitatea-reală – se face evident peste tot, în România…De exemplu, luni, 7 ianuarie 2008, la doar două posturi TV a fost ştire…celelalte nici n-au băgat în seamă ceea ce voi spune mai jos (dar, şi cele două posturi TV, au plasat ştirea în poziţiile…6-7!!!): “Între 10 decembrie 2007 şi 7 ianuarie 2008, şi-au pierdut viaţa, în Bucureşti, din cauza frigului – 38 de persoane”…Doamne sfinte, şi dacă veţi fi văzut ce feţe impasibile aveau crainicii TV, când relatau grozăvia asta …DE FRONT!!! (zic eu… – pentru că, mă întreb, automat: dar “per total”/ţară, câţi vor fi murit îngheţaţi?!), iar nu de “fapt divers”, plasat după ştirile cu teatrul băsescian-tăricenian, ba chiar după o ştire despre căderea acoperişului unui bazar gol…Bazar-Vaslui… şi după alta, din domeniul modei vestimentare!!! Hmmm, aveam impresia că se transmite, de către un post israelian, rezultatul măcelului evreiesc asupra taberelor palestiniene de refugiaţi … iar nu rezultatele războiului pierdut de România, cu…Generalul Iarnă!!!

[Pentru israelieni, a fi măcelăriţi, de mitralierele, tancurile şi avioanele superperformante, mânuite de soldaţi evrei, dar de sorginte SUA… - zeci şi sute de amărâţi palestinieni cu mâinile goale, copii şi femei şi bătrâni… - este aproapie un motiv de distracţie!!! – a se vedea măcelul de acum o săptămână, în care au fost spulberaţi, în Fâşia Gaza, 15 palestiniei…”humanoizi de categoria a treia…” – …oare aceasta să nu fie atitudine nazistă, nu?! - …bun, Auschwitz-ul ca Auschwitz-ul, o fi existat, cândva – şi voi pretindeţi că ne tocaţi cu el la cap, zi şi noapte, “ca să nu se uite!” - …dar ce faceţi ACUM ( după Auschwitz-ul unde n-au murit doar evrei!!! …), voi, drăguţilor, CEL PUŢIN LA FEL DE MULT EXISTĂ, şi, zic eu, cel puţin…: NU SE VA UITA - pentru că vede lumea toată…dar TACE!!! – parcă aşa s-ar şi cuveni, totul…DE CE?!)…]

…300.000 de euro a costat autobuzul, comandat, în Germania, de Primarul Bra;ovului, dl Aristotel Căncescu, pentru ca turiştii să poată vizita centrul istoric al oraşului de sub Tâmpa…iar autobuzul cu pricina, sosit fiind în România, se dovedeşte că…NU ÎNCAPE PE STRĂZILE BRAŞOVULUI!!! …Dar, ce mai contează asta: primarul a avut bunăvoinţă şi iniţiativă salutară, ba chiar demnă de medaliat Primăria Braşovului!…s-a marcat în hârţoage iniţiativa!!! – …doar un fleac lipseşte, din dandanaua cu pricina: nimeni nu s-a gândit să-i “medalieze” primarului tâmpenia lui incredibilă, de a nu fi luat “măsurile” străzilor oraşului…ca să le dea nemţilor făcători de autobuz!!! – să zicem că “medalierea” ar fi fost cu…300.000 de euro, scoşi din buzunarul LUI, nu al MUNICIPALITĂŢII!!! – plus vreo câteva luni, măcar, de închisoare, pentru frauda morală şi fizică, de a-şi fi jumulit concetăţenii “pe de-a moaca” şi inept…şi de a le fi înşelat încrederea, precum că votează un gospodar, nu un oligofren!!!

…Omul de afaceri Ion Hurduc răpeşte bucureştenilor o bună bucată din Parcul Cişmigiu, voind, zor-nevoie (în Ţara/Capitala Ţării Cutremurelor!), să ridice 4 blocuri-turn, cu câte 30 de etaje!!! Motivaţia de hârţoagă-dosar, pentru Primărie?! Simplă : “Să aibă cetăţenii după ce se orienta, dacă (mai) vor să iasă din parc…”

…În scriptele Agenţiei Mondiale Atomice, preşedintele aceste Agenţii, un oarecare Mohamed el Burdei, a notat (şi toată presa mondială a preluat!) că România şi Ucraina furnizează material nuclear, pentru Al Quaida…Dar atunci, negustori de arme/armament din ţări CU ADEVĂRAT MILITARIZATE ŞI NUCLEARE (“leii”…şi vestiţi pentru spiritul lor mercantil şi…”fără tabără”…), precum cei din SUA, Anglia etc. – de ce se îmbogăţesc şi prosperă, “pe miliarde” de dolari?! Ia uită-te, nene! – precum în fabula lui Grigore Alexandrescu, Dreptatea leului – tot iepurele, sărmanul, iese de vină şi este sacrificat, NU???!!! “Se află vreo ţară, unde l-aşa-ntâmplare/Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare./ Nu ştiu cum se urmează, nu pricep cum se poate,/Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate.” Lasă, că le-o mai dăm şi noi, “dreptatea” asta”, prin lipsa TOTALĂ de reacţie (cel puţin din partea României!), la astfel de neruşinate şi aberante acuzaţii!!! Orice măgărie face ori zice “Marele Licurici” – guvernanţii noştri cad în extaz, ca-n vestita “scrisoare la un prietin” a lui Costache Negruzzi: “Da, măria ta, curat…mare bandit mai sunt eu…furnizor de material nuclear, da, sigur, să trăieşti!”…(Aici, un spirit mai frust ar plasa o oarece înjurătură înviorătoare…noi ne ferim de atitudinile fruste…). Şi când, în Italia, vreun mafiot ucrainean, chinez, patagonez… – fură-taie-sparge-violează – cine-i de vină?! – …aţi ghicit!!! românii şi România! – cum altfel?! Că, ulterior, se demonstrează că “NU”…ce mai contează?! Hârtia/Ziarele au pus pecete definitiv incriminantă/infamantă!!! (Sunt şi alte hârtii, de tipul Pactului Ribbentropp-Molotov…dar pe alea parcă nu le mai vede nimeni… – de ce să te complici, când păgubaşul nu strigă?…”hoţul de păgubaş”…care pierde provincii întregi…, o treime de ţară!!!! – …pierde, zilnic, milioane de euro/dolari, din pricina unei platforme petroliere şi a unei insule de stânci…pentru că n-a ştiut să facă o …”hârtie” ca lumea, iar nu TRĂDĂTOARE DE INTERES NAŢIONAL… – Tratatul cu Ucraina…).

…Ce-i de zis, comentat, adăugat etc.?! Nimic: ne aflăm în Epoca Escrocilor Majori, în Ţara/Lumea “Minunilor” …DE HÂRTIE…Hârtia (“cuplată” la nesimţirea, ignoranţa, impostura, indiferenţa, iresponsabilitatea etc. majorităţii “generoase” a românilor şi a “tereştrilor”, în genere…) ucide oameni/neamuri/lumi (…fenomenul invers/reversibil, de “înviere”, nu l-am văzut decât în cazul… “leilor”: prin hârţoage judecătoreşti, dl Constanda se mai face cu un parc…domnul Boureanu sau Gioană sau Patriciu sau… se mai fac cu câte o vilă-două, în New York sau pe Coasta de Azur, se mai fac cu câte un trustuleţ-concernuleţ etc. etc. etc. – Ucraina mai face un CANAL-două – şi forează în draci, pe lângă Insula Şerpilor… – pe spinarea cui? Păi, pe INDIFERENŢA noastră…prin neatenţia/non-veghea noastră şi prin repede mişcarea lor de mână!). Hârtiile (naţionale şi terestre!) ţin loc de REALITATE! …Dar noi, noi, ăştia care vedem şi tăcem…- ŢINEM LOC…de ce anume?! Ţinem loc…de noi înşine, probabil…?! – …de marionete?!…tot atât de probabil… – …DE FRAIERI, care se lasă cu bucurie „călăriţi”! (…necesari, fraierii ăştia, ca apa, “şmecherilor”/şmenarilor de oriunde şi de oricând!), cel mai sigur!!!

_____________

DIAVOLUL A AJUNS SI LA BELGRAD

BICIUL ŞI ZĂHĂRELUL…

…Sunt foarte mâhnit de faptul că ultimul popor demn din Balcani, poporul sârb, care, în 1999, când avea conducători patrioţi, de tipul lui Slobodan Miloşevici – neorbiţi de globalism şi de trădarea „rentabilă” faţă de ţară, ORICÂTE ALTE PĂCATE VOR FI AVUT EI… – se lupta până şi cu „Dumnezeul” Terestru-SUA, pentru dreptul de a-şi ţine fruntea sus!… – azi, în 2008, când este condus de nevolnici şi trădători, care stau la căpătâiul sârbilor cu anesteziante şi hipnotice, tace şi doarme…TOCMAI CÂND I S-A SMULS INIMA-KOSOVO DIN PIEPT…!!! De ce, oare?! Doar Biserica este cu ei, cu sârbii… – şi Dumnezeu este cu cei ce-şi apără Neamul…!!! Se vede că le pasă şi lor, ca şi nouă, tot mai puţin, de Biserică, de Judecata Lui Dumnezeu…Pentru că netrebnicii lor de guvernanţi actuali (că pe cei patrioţi i-au predat, spre măcelărire, la Haga…) îi sperie cu „biciul” bombardamentelor americane (pe care, cândva, le întâmpinau cu zâmbetul, sfidător de demoni, al Dreptăţii lor, pe buze… – cu copiii lor în braţe, pe podurile bombardate sălbatic de Antihrist…) sau al embargoului politic al UE…şi îi amăgesc, ca pe copii ori pe câini, cu „zăhărelul” intrării în UE…care UE, am văzut, săptămânile trecute, prin interviurile jurnalistei elveţiene Silvia Cattori, cât de „iubită” (şi de „mănoasă”!!!) este, acum, DUPĂ ADERARE, de către francezii, olandezii, irlandezii, danezii etc. – toţi păcăliţi, fără ruşine, de către conducătorii lor, vânduţi diavolului…

…Şi iată cum tactica „biciului şi a zăhărelului” a dat roade, până şi la semeţii sârbi…transformându-i în nişte nenorociţi de „pekinezi” clăpăugi…ca şi pe noi, românii, de altfel…(nu ştiu câţi dintre români ar sări în sus şi ar pune mâna pe arme, la un caz de… „Doamne feri…!!!”, de prin Ardealul Sarmizegetusei…pentru că nici nu mai ştiu, mulţi dintre ei, MAI ALES DINTRE CEI TINERI!!!… – ce-i aia Sarmizegetusa, de când cu pârdalnicele astea de manuale alternative…) – căci conducătorii de stat influenţează decisiv, uneori, soarta Neamurilor…De aceea răspunderea lor, a conducătorilor (a „regilor şi împăraţilor”…) faţă de Dumnezeu, este aşa de mare, încât, spune Ioan din Patmos, ei, conducătorii, vor sta la Tronul Judecăţii Neamurilor, ÎN FAŢĂ… – şi poziţia asta, pentru prima oară, nu va mai fi pentru ei DELOC UNA PRIVILEGIATĂ…!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

_____________

ULTIMELE SLUGI AM AJUNS…PRIN ACEŞTI GUVERNANŢI CONTEMPORANI!!!

Ultimele slugi am ajuns…prin aceşti guvernanţi contemporani!!! A venit Băsescul Franţei – dl Sarkozi…. – şi rezultatul imediat: TRIMITEM 120 DE SOLDAŢI-MERCENARI ÎN CIAD…(să se plaseze direct în stomacurile canibalilor de pe-acolo… – foşti, dar de tot foşti, colonizaţi/”civilizaţi” de ”dulcea Franţă”…). Stimaţi mercenari români!!! Va veni, cât de curând, Putin, „ţarul” Rusiei: pregătiţi-vă de război cu laponii din Novaia Zemlia!!! …Şi ultima veste, care, de fapt, trebuia să fie …PRIMA: pe când poporul Franţei se dă de ceasul morţii şi nu ştie cum să facă să iasă din UE (a se vedea interviul acordat, de Etienne Chouard: Tratatele europene servesc intereselor celor care le scriu, celebrei jurnaliste elveţiene Silvia Cattori) – România, prin dl preşedinte Băsescu şi prin preşedinţii celor două camere ale Parlamentului României, ratifică Tratatul de la Lisabona, prin care se pun botniţă şi lanţuri popoarelor Europei…de către bancherii cei „vârlavi”.. O ţară care nu a atacat pe nimneni, două milenii, s-a apucat, de-acum, ca un robot „Terminator” scelerat (din pricina circuitelor arse!!!), să atace lumea pe toate fronturile…la fiecare rotire a „cheiţei”, produsă de fiecare …vizitator…!!! Cred că acest mod de a onora renumele de „ţară ospitalieră”…NE VA STA ÎN GÂT”, CÂT DE CURÂND!!!Noapte bună, români…!!! Deşteaptă-te, mercenarule: nicio grijă, vei sângera pe săturate!!!

_____________

SCANDALUL ITALIAN – CUI PRODEST ?

“A SCOATE CASTANELE DIN FOC CU MÂNA ALTUIA”…

Bineînţeles, eu nu beneficiez de documentele secrete ale cancelariilor marilor state vest-europene. Beneficiez, în schimb, de logică.

Ia să vedem: înainte de 2007, premierul italian Romano Prodi susţinea, cu entuziasm debordant, intrarea României în U.E. – …azi, e “Campionul” unui soi de “apartheid în rai” (cum formulează scriitorul britanic Graham Greene, în romanul Factorul uman), apartheid între albi/europeni. “Care e Prodi cel adevărat?” – ar întreba unii. “Prodi cel adevărat este în ambele situaţii” – voi răspunde eu…Căci, calculele sunt ale “europenilor din Vest”, nu ale lui…

Prin 1999, Arkan, căpetenia “teroriştilor” (a se citi: “patrioţilor”…) sârbi, când s-a pus problema unui desant american, cu trupe de comando, în munţii şi pădurile Serbiei, s-a bucurat nespus, afirmând: “Veniţi, soldaţilor americani, noi avem pregătit, pentru fiecare dintre voi, câte-un sac cu fermoar!”

Aşa şi UE-ul, cu Prodi dimpreună: ne-au vrut, pe noi, românii, ÎN INTERIOR, la ei în “labă”, să ne joace cum voiau ei… – căci, dacă eram “în munţii şi pădurile noastre”, dinfara UE, nu ne puteau umili şi călca în picioare, cum ne umilesc şi ne calcă azi…(măcar că tot aşa nişte căcăcioşi/trădători de guvernanţi avea/are România, impuşi dinafară, şi când era “înafară”, şi acum, fiind “înăuntru”…) – iar noi să fim legaţi, de mâini şi de picioare, prin semnăturile de aderare la Proiectul lor, de cinică/feroce “bandă amurgită”…Pentru noi, românii, există “komisari” şi legi draconice… – pentru “ai lor”, de tipul Italiei, doar “recomandări facultative”…

Au intrat, însă, România şi Bulgaria, deodată, în UE…Şi doar Mafiile bulgăreşti, care lucrează împreună cu cea mai cumplită Mafie – cea rusească… – sunt cu mult mai de temut, prin violenţa extremă, decât românii…(asta nu înseamnă că nu-mi recunosc gunoaiele scârnave, care au plecat spre Vest… – PRINTRE PERLE!!! – …eu bucurându-mă, atunci… – azi, înţelegând că aceste gunoaie erau “masă de manevră”, “instrumente de provocare”, în mâna UE-ului). Şi atunci, cum stăm cu “temutul”…?!

Păi, nu poţi să te temi de “geniul” bulgăresc…pur şi simplu, pentru că nu există! Dar GENIUL ROMÂNESC EXISTĂ!!! – …şi-i irită groaznic pe “amurgiţi”…Ascultaţi, cu atenţie, cum strigă pe străzi: “Moarte românilor!” – iar nu “Moarte ţiganilor!”…(şi asta, în aceeaşţi Romă, în care, în acelaşi timp cu “provocarea/înscenarea Mailat”, 12 copii de ROMÂN luau 12 – DOUĂSPREZECE! – premii I – la muzică…). De aceea, “hai, treceţi la concasorul de minţi/spirit/credinţe, românilor!!!”…Şi, în plus, românii nu-i au în spate pe ruşi… – NU AU ÎN APĂRAREA LOR PE NIMENI!!! – sunt singuri şi neapăraţi nici măcar de propriii lor “conducători”… – dacă aşa nişte lighioane laşe, greţos de slugarnice / “yes”-menite se mai pot numi cumva, pe undeva prin lumea asta, “conducători”…

Dar de ce a fost aleasă tocmai Italia, pentru actele de înscenare şi de provocare, contra românilor? De ce nu Germania, de-o pildă… – că, doar, a avut şi Germania trecut rasist…?! Se pare că Germania, totuşi, şi-a refăcut “blazonul”, se respectă, nu se bagă în chestii de mahala, în scandal de şanţ, precum latinii ăştia din “cizmă”, unde scandalul face parte, la unii, din specificul fiinţei lor naţionale…Germania este prea bogată, constant bogată… fără “crize la minut”, “guverne la minut” . Germania, după 1945, s-a americanizat înspăimântător, dar s-a şi “curvit” îngrozitor…preferând, ca şi SUA/Israel, să arunce, în faţă, pe alţii…(a se vedea “criza” yugoslavă, în care croaţii şi slovenii au fost „poziţionaţi” în faţa Germaniei şi a Scaunului Papal…cum şi în 1989, în faţa aceloraşi, care “scoteau castanele din foc cu mâna altora”, mâna care “scotea castane” a fost cea ungurească… – prin Tökes Laszlo…).

Nu ştiu şi nu văd europenii de Vest?!… – au uitat europenii de Vest?! … – când par a nu băga de seamă fascismul “redivivus”?! Hai să fim (şi să rămânem!) serioşi! “Europenii(…dacă li se poate spune aşa…) de Vest” ŞTIU!!! MEREU ŞI NUMAI EI ŞTIU!!!…Aceiaşi “europeni de Vest”(?) care negociau temniţe/lagăre cu Hitler (…punând chiar problema coreligionarilor „degeneraţi”…), peste capetele popoarelor est-europene, aceiaşi “europeni de Vest” care negociau cu Stalin temniţele/lagărele (siberiene sau …locale!) – negociază, şi azi, cu Alessandra Mussolini şi cu Forza Nuova Italia şi cu…ar negocia şi cu dracul, numai să jefuiască şi să pună în genunchi toată lumea terestră, care să-i adore!!!…Nici Hitler, nici Mussolini, nici Stalin, nici Alessandra Mussolini, şi nici nepotul lui Hitler (dac-ar exista, azi, pe undeva, vreunul!) n-ar fi decât “mâna care scoate castanele din foc”…pentru Stăpânii Oculţi ai Lumii - Stăpânii care nu uită şi nu iartă NIMIC, NICIODATĂ!!!

_____________

ADEVAR/VS/POLITICAL CORRECTNESS

(sau: despre cine şi despre ce n-are voie să scrie ziaristul de azi…)

De o bucată de vreme, a apărut, în peisajul mondial al ziaristicii, o cucoană, pe nume POLITICAL CORRECTNESS…O cucoană zburlită, ceva teribil…!!! – şi care pune ziariştilor botniţă, te şi miri din ce motive – scornite, unele, pe loc…Sau, cel puţin, aşa s-ar zice. Adevărul, aşa cum îl vrea cucoana respectivă, ţine, se pare, însă, de o maşinărie de premeditare, perfidă şi pidosnică şi ticăloasă – care, evident, reuşeşte să facă, din presă, o servitoare a intereselor celor mai meschine şi hidoase şi diverse…

Se zice şi se repetă, ca la flaşnetă, că lumea europeană trăieşte într-o democraţie… Cum s-ar zice, poporul are puterea…poporul îşi poate spune cuvântul…Direct? Nu, că nu suntem la Athena anului 500 a.H. Şi atunci, cum?! Prin reprezentanţi, vezi bine! Şi care ne sunt reprezentanţii? Dacă ne-am dus la vot – şi asta au făcut-o vreo, să zicem, 60% – reprezentanţii ne sunt senatorii şi deputaţii. Unii ar zice că şi preşedintele (eu nu fac această greşeală… – care m-ar pune rău cu istoria veche a tracilor şi românilor…). Dar dacă nu ne-am dus la vot – şi asta înseamnă cca. 40%?! Atunci, reprezentanţii ne cam sunt ziariştii, se zice… – căci numai ei mai rămân a fi “dulăii puterii”…adică, se pare, asta ar însemna “cei care latră la paranoicii “de sus”, care o iau/ar lua-o razna”…

Bun. Dacă ziariştii sunt cei care ne apără şi ne reprezintă pe cei care n-am avut încredere în şefii propuşi de particulele/părţile/găştile sociale (partidele, adică…), atunci, ziariştii nu trebuie să mintă, căci nu poţi apăra pe nimeni, prin minciună – afară de propriile tale interese meschine, de azi pe mâine!Niciodată pentru viitorul de peste, să zicem, 1000 de ani… Şi minciună înseamnă doar să minţi, sau înseamnă, în primul rând, să nu spui Adevărul?! Eu zic că minciuna este nespunerea Adevărului(şi Adevărul, fiind divin, este INTEGRAL!!!) – deci, cel mai mult şi mai periculos se minte prin omisiune.

Dar se zice că democraţia ar fi atunci când “fiecare ar avea adevărul lui”. Deci, “câţi oameni, atâtea adevăruri!”…. Atunci, la ce ar mai fi bun Dumnezeu, de la care zice-se că începe şi la care se sfârşeşte, adică se revelează definitiv, Adevărul?! Atunci, ar însemna că nu există Adevărul – ci Egoismul turbat!!! Atunci, am deveni prada relativizatorilor de meserie – cei mai cumpliţi tartori, care ne năucesc şi anesteziază, pentru a pune mâna pe munca şi pe sufletele noatre!!!Atunci, înseamnă că democraţia de azi începe cu cea mai mare şi periculoasă Minciună – cu Suprema Minciună, cea care ne face, pe toţi, fărâmele minciunilor noastre, iluziilor noastre deşarte!!!

Eu cred că ziariştii, adică cei care-i reprezintă tocmai pe cei care au refuzat să intre în jocul Minciunii Propuse de Părţi/Partide – ar trebui să caute accesul la Adevărul Divin. Singurul Adevăr. Dacă ar exista atâtea legi gravitaţionale, câte obiecte există şi gravitează în cosmos – atunci, n-ar mai gravita nimic – ci toate s-ar sfărâma, ciocnindu-se între ele!…

Şi totuşi, oricât ar părea de caraghios, tocmai această multiplu-năucitoare gravitaţie sinucigaşă funcţionează, azi, în lumea-lume… – şi, mai cu seamă, în cea europeană. Ea, trăsnaia asta întemeietoare de Minciună Atotanarhică – se numeşte “Political Correctness”. Cucoana de care vorbeam la început…”RĂSTĂLMĂCITOAREA/FALSIFICATOAREA ADEVĂRULUI” – fie prin minciună directă, fie prin „omisiunea” (??!!) Adevărului…

Mai curând decât să compar presa cu dulăii – eu aş prelua comparaţia cuiva cu caii de cursă – cei care poartă, de-o parte şi de alta a ochilor, petice de piele: ei nu trebuie să se lase influenţaţi de nimeni!!! – misiunea lor nu e să se holbeze şi să se întrebe ce şanse au ei la câştig, ci să ducă, prin goana lor spre ţelul Neamului – ţara lor, la prosperitate… – ci misiunea lor e să alerge, cu orice preţ, pentru a face să câştige poporul pe care îl reprezintă. Patria, pe care trebuie s-o slujească – pentru că alta n-au!

…Ei bine, nu!!! Vine “Political Correctness” (chiar, de unde naiba vine şi tipa asta?…) – şi-şi permite să-mi spună, ba chiar să se răţoiască şi să-mi poruncească, precum la cazarmă, ce trebuie şi ce nu trebuie să spun/scriu! Mie, Ziaristului, adică celui care sunt singura şansă a jumătăţii de oameni care resping Minciuna şi refuză să răspundă propagandei! – mie, celui care reprezint singura jumătate vie a unui popor – jumătatea care gândeşte, înainte de a se azvârli în prăpastie – şi, gândind, se ţine, mereu, pe muchia prăpastiei – dar, niciodată, nu acceptă sinuciderea stupidă, la comandă!!!

Eu, Ziaristul, aflu, de la madam “Political Correctness”, că n-am voie să vorbesc despre homosexualitate – de rău… Dar, dacă eu nu vorbesc de rău despre homosexuali – nişte bieţi bolnavi! – ci despre fenomenul incriminat de însuşi Dumnezeu, la Sodoma şi Gomora – fenomenul care ar duce la sinuciderea Terrei Spirituale! – fenomenul prin care Cartea Creaţiei, din Vechiul Testament, ar fi anulată!

Eu, Ziaristul, aflu de la madam “Political Correctness”, că n-am dreptul să-i vorbesc pe evrei de rău (din complezenţă fariseică, numai, se zice despre „minorităţi”… – aş vrea să mi se răspundă de ce minorităţii române din Bucovina de Nord, politica ucraineană îi scoate morţii din morminte, şi le aruncă ciolanele pe apa Ceremuşului… – îi împuşcă fiii, dacă-şi vorbesc limba maternă… – şi nimeni nu „ameliţă” nicăieri, vorba cronicarului…)! Dar eu nu vorbesc de rău niciun neam al Pământului, căci toate Neamurile purced de la Dumnezeu, deci sunt SFINTE!!! Eu vreau să vorbesc despre câteva mii ori sute de mii de indivizi, care ucid cu un cinism înfiorător, care-i buzunăresc, cu neruşinare, la drumul mare, pe toţi – inclusiv pe bieţii evrei!!! Şi, dacă printre hoţii de buzunare insolenţi, se nimeresc a fi, pe lângă români, ţigani, francezi, englezi etc. – mai mulţi evrei necinstiţi şi cinici (statistic şi proporţional!) – ce vină am eu?! S-ar cuveni ca înşişi evreii să şi-i ciomăgească pe criminalii şi pe hoţii din neamul lor, cum eu mă pregătesc să-i ciomăgesc şi să-i alung, dintre oamenii onorabili, pe criminalii, impostorii şi găinarii români! Care-i supărarea?! Dumnezeu n-a făcut indivizi perfecţi, ci perfectibili – tot aşa, nici neamuri perfecte, ci perfectibile. Cine nu acceptă acest Adevăr Perfect Logic ( şi scripturistic! – adică, având rădăcina în cărţile ebraice!!! – ), trebuie să facă, de urgenţă, o vizită (sau mai multe, după caz…), la Spitalul nr. 9 – Bucureşti (sau, la echivalentele lui europene…)…Căci înseamnă că Paranoia a început să roadă, cumplit, din el…

…N-ai voie să vorbeşti, problematizant (…tot „dameza” asta – „Political Correctness”…), despre Holocaust (holos+haustos=ardere de tot…) – ci doar dogmatic, ca în tezele marxist-leniniste! Dar, oameni buni, dacă am voie să vorbesc despre masacrarea sutelor de milioane de amerindieni şi de negri, despre arderea DE TOT a japonezilor de la Hiroshima şi Nagasaki, despre genocidul/etnocidul asupra armenilor… – ce are Holocaustul mai cu moţ? Sămânţa CAIN (cum zice Eminescu…), Sămânţa Crimei, lucrează în toată umanitatea…în toată istoria ei!!! Cu ce-s mai morţi evreii din lagărele naziste, decât românii din lagărele siberiene?!…De o bucată de vreme, tot dogmatic, trebuie ca eu să mă recunosc “holocaustist”… – dacă mă consider român… – şi, ca mine, trebuie, cică, s-o facă toţi românii…Dar eu n-am ars decât hârtiile versurilor mele nereuşite…Eu am avut o iubită evreică, Sofica lui Marcu Goldman – nu eu am ars-o, ci eu “m-am ars”…Nimeni n-are dreptul moral să incrimineze un popor întreg şi toată istoria lui – căci intră pe teritoriul lui Dumnezeu – …şi naiba-l ia!!!

Uite fapte concrete, având ca martori chiar evrei:

1-În 1878, scriitorul evreu Jules Mesnil-Marigny, în Istoria economiei politice a popoarelor vechi: „Stăpânul aurului va fi stăpânul lumii. Cine alţii vor fi stăpânii lumii, dacă nu evreii? (…) Apropierea ascendentă a Ierusalimului pe culmile gloriei este aproape sigură. Noi lucrăm de secole în acestă direcţie, nimeni nu ni se poate împotrivi. Noi vom vedea curând că statul Israel, după ce va ajunge în posesia tuturor averilor lumii, va domina, se va extinde şi va creşte, alungând popoarele ca pe o cireadă”(s.mea). ATENŢIE!!! Înfiinţarea statului Israel a fost decisă ABIA LA 29 NOIEMBRIE 1947, prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU…ŞI SĂ NU CREDEM ÎN COMPLOTURI INTERNAŢIONALE, DIRIJATE ŞI FINANŢATE DE OCULTA MONDIALĂ?! PROŞTI/FRAIERI AM FI SĂ NU CREDEM!!!

2-În The Israel Lobby, scrisă de evreii John Mearpheimer şi Stephen Walt: „SUA nu mai au guvern de goyimi (ne-evrei), ci o administraţie în care evreii sunt parteneri cu drepturi depline în luarea deciziilor, la toate nivelurile”(s.mea).

3-Parlamentul israelian a anunţat introducerea unei noi legi, care permite guvernului să retragă cetăţenia persoanelor cu o atitudine „nepatriotică faţă de statul evreu”. În această „atitudine nepatriotică”, este inclusă „vizitarea unei naţiuni duşmane”! Deci, un palestinian din Israel, dacă îşi vizitează rudele, i se retrage cetăţenia şi va fi deportat! Deci, NAZISM ISRAELIT PERFECT!!! Nu afirmăm noi asta, ci evreul Bacher Quda, directorul Centrului pentru Lupta Rasismului: „rasismul a devenit ceva normal în Israel(…)(s.mea). Numai în 2005, au avut loc 225 atacuri rasiale, împotriva arabilor din Israel”.

4-Dov Lior, rabinul din Kiryat Arba, de lângă Hebron, îl consideră pe asasinul în masă Baruch Glodstein „un mare sfânt” şi afirmă că „este limpede ca lumina Thorei că vieţile evreieşti sunt infinit mai importante decât cele ne-evreieşti: O MIE DE VIEŢI NE-EVREIEŞTI NU VALOREAZĂ NICI CÂT UNGHIA UNUI EVREU”(s.mea).

5-Consiliul Talmudic al Rabinilor şi Înţelepţilor Thorei( Yesha), la sfârşitul anului 2006, a decretat că este permis ca civili ne-evrei să fie ucişi în timp de război (cf. site-ul Ynetnews, al ziarului israelian Yedeot Ahronot). În armata israeliană, cca. 50% dintre ofiţeri sunt îndoctrinaţi cu ideologia talmudică şi cu acele pasaje din Vechiul Testament, în care Poporului lui Israel, Yahweh-Dumnezeu îi face instructajul să ucidă fiecare bărbat, femeie şi copil din Ţara Canaanului şi să nu lase nimic viu în urmă…Milostiv Dumnezeu!!! Aşa se explică crimele hidoase, săvârşite de armata israeliană, asupra civililor palestinieni şi libanezi…Fireşte, cu ştiinţa şi deplinul acord, ba chiar cu sprijinul necondiţionat al liderilor politici din SUA!…Dar nici despre acest deplin acord tacit, cucoana cu pricină „nu dă dezlegare de limbă”…

…Şi faptele şi mărturiile, chiar ale unor evrei (unii, de bună-credinţă, îngroziţi de ceea ce a ajuns statul Israel şi unii dintre locuitorii lui…!), curg la nesfârşit – doar că acest articol este un editorial – or, pentru înşirarea crimelor rasisto-luciferice ale unor exponenţi ai nazismului israelit, ne-ar trebui o bibliotecă! Dar, evident, nici măcar aceste rânduri firave nu vor conveni cucoanei, numite CORRECTNESS POLITICAL…

Ce să facem? Să-i lăudăm şi să ne-nchinăm criminalilor lor (din rândul evreilor)? A face apologia crimei este un păcat major, împotriva Dumnezeului nostru (…al lor, vedem că nu se prea sinchiseşte… – ba chiar încurajează crima!). Evreii pretind, sfidător, că sunt „popor ales” (şi doar ei şi morţii lor contează…restul sunt…”pagube colaterale”…) şi că pot să-şi permită orice, cu „vitele” pământeşti (recte, cu noi…). Nu, ei nu sunt popor ales (Hristos a venit pentru toate neamurile Pământului!): dimpotrivă, acum, mulţi dintre ei sunt victime psihologice, sunt înnebuniţi de cap de un rabinat fanatic şi iresponsabil. În virtutea unui pretins şi clamat „holocaust”asupra lor, ei socotesc că au dreptul, de la Dumnezeul lor, să producă multiple holocausturi terestre foarte reale (Harry Truman asupra japonezilor, diverşi alţi preşedinţi iudeo-americani ordonând bombardarea cu fosfor şi napalm a vietnamezilor, apoi a palestinienilor, irakienilor etc.). Nu le vom permite! Creştinismul este supremul stadiu al evoluţiei spiritului terestru! Vom striga Adevărul, adică pe Hristos Dumnezeu! Căci dacă nu vom face noi asta, vor striga pietrele, în locul nostru. Amin!

…Ziaristul de azi n-are voie să vorbească împotriva Uniunii Europene şi a Globalizării…Dar dacă astea sunt nu uniri întru puterea celor mulţi şi cinstiţi, inteligenţi şi muncitori, ci mafii, întru câştigul şmecherilor celor puţini, de ce nu mă lăsaţi să le dau peste mână escrocilor şi demagogilor?! Când auziţi, în filmele documentare, urletele discursurilor interminabile ale lui Hitler, aţi fost dresaţi să vă înfioraţi, ca de ceva unic, ce-a fost odată, şi nu va mai fi… – dar urletele, de fiecare clipă, agresiunile barbarede fiecare clipă, ale reclamelor, de pe toate canalele TV, ale Hitlerilor-Negustori – NAZISMUL NEGUSTORESC!!! - de ce acceptaţi să fiţi dresaţi că nu le auziţi (de fapt, cred că vă faceţi că nu le auziţi…)?!

…Mai de-o vreme scurtă încoace (de fapt, „clocitura” era bătrână…!!!) n-ai voie să comentezi problema ECUMENISMULUI…că te şi trezeşti dat afară din rândul clerului (cazuri precum cel de la Mânăstirea Huţa-Bihor s-au înmulţit cu zecile!), dacă erai în acest „rând”… – sau „interzis la publicare” – dacă faci parte din tagma ziariştilor…Despre Tratatul de la Ravenna, în care se sugerează/stipulează primatul papal, şi pentru Biserica Ortodoxă!!! (Tratat care n-a fost negociat de Patriarhia Română, ci…ÎNGHIŢIT CU TOT CU BĂŢ!!!), iarăşi trebuie să taci…Clerul de rând n-a fost informat, embargoul ( foarte suspicionabil…) asupra textului a fost menţinut mai mult de o lună (13 octombrie-15 noiembrie 2007)…DE CE?! CU CE SCOP?! Păi, măi fraţilor, această cucoană, Political Correctness, este mai rău ca nazismul!!! S-a ajuns chiar la siluirea sufletelor, înregimentarea sufletelor, la care regiment a dat ordin…nu Hristos, ci Guvernul Mondial!!! A zis Hristos, cândva, „Fi-va o turmă şi-un păstor” – Guvernul Mondial îndată pune gabja pe sufletele noastre de turmă, şi le leagă/anexează, ca pe nişte tinichele nenorocite, ba de coada Mişcării Sataniste (zisă…”sintetizantă/sinergizantă”…) NEW AGE, fie de Vatican, fie de mai ştiu eu ce sectă boohooistă ori voodooistă…Astâmpăraţi-vă, gogomanilor cu aer de şefi mondiali – căci, dac-aţi ajuns la sufletele noastre, apoi, nu e de glumă şi nu vă vom lăsa să jucaţi cu ele…tenis de câmp, ori „de masă”…!!!

…Oameni bunii, lăsaţi Ziariştii să alerge, să alerge cu nările pline de miresme celeste – să alerge pentru noi toţi, pentru a ajunge la potoul Victoriei Spirituale a Terrei, iar nu la condiţia de cârtiţă ori şobolan , care ne va ţine, PE TOŢI LOCUITORII PLANETEI TERRA, prizonieri în întunericul morţii spirituale… – n-aude, n-a vede, n-a greul pământului…

_____________

ÎNCURCAREA MÂINILOR…

Cine priveşte şi ascultă pe holurile tuturor Parlamentelor lumii, ajunge la concluzia că noţiunile de „stânga” şi, respectiv, „dreapta”, în politica mondială (deci, şi românească) actuală sunt …perimate. Mai exact, SE DOREŞTE COMPROMITEREA DIFERENŢEI ESENŢIALE, ÎNTRE…GHEŞEFT ŞI SPIRIT!!! Practic, în faţa afacerilor, liberalii îşi dau mâna cu socialiştii, conservatorii cu democraţii…(À propos: aş da oricât ca să-mi delimiteze cineva, în termeni serioşi şi pertinenţi, diferenţa ideologică, esenţială, dintre democraţii şi republicanii din SUA… – mai ales în ultimul timp, când politica americană s-a învârtit, constant, în jurul petrolului şi războiului…).

Cine citeşte „celebrele” lucrări ale politrucilor de serviciu (de…Casa Albă…) din SUA (cuplul diabolic, Alvin şi Heidi Toffler, de care au ascultat, ca de Dumnezeu-Iahwe, 4 „generaţii” de preşedinţi, de sub Statuia Libertăţii… – ori Francis Fukuyama –… ), observă, fără lupă, absenţa totală a operării cu conceptele de „stânga”/”dreapta”…Francis Fukuyama îşi încheie lucrarea Construcţia statelor – ordinea mondială în sec. XXI – cu capitolul Mai mic, dar mai puternic, referindu-se, desigur, la statul modern…uitând un lucru esenţial: el scrie într-un supra-stat, SUA, care a dezlănţuit, din raţiuni strict materialist-economice, o hipertrofiere morfologică, demnă de un mamut… – foarte asemănătoare procesului desfăşurat, cândva, în cealaltă parte a lumii, de Petru cel Mare al Rusiei şi de Vladimir Ilici Lenin al URSS…

Da, dacă ne uităm pe mapamond, trebuie să observăm că, de fapt, abia acum începe CONSTRUIREA ADEVĂRATULUI COMUNISM, cel totalitar la nivel mondial, materialist-vulgar la nivel mondial, uniformizant/despiritualizant/mancurtizant la nivel mondial…Mâinile, STÂNGĂ şi DREAPTĂ, ale bancherilor/negustorilor lumii, s-au încurcat între ele, tot jefuind şi prostind lumea…

Liberalii, ca şi comuniştii, să nu se uite!!!… – provin din iacobinii Revoluţiei Franceze din 1789 (…cu ecou până în 1989…200 de ani de iluzii deşarte…), care avea drept scop ca, în coşul ghilotinei, să „egalizeze” capul unui rege încoronat „metalic” sau poet de geniu (încoronat de nimbul Nemuririi Duhului…) – cu acela al unui precupeţ de varză…Liberalii români, să nu uităm, se trag din „roşii” („taraful roşilor”…) revoluţiei masonice paşoptiste…comandate de „Internaţionala” franceză de la Paris – Loja Marelui Orient…Aşa că, din punctul de vedere al „părinţilor”/”fraţilor” masoni, puţin importă care-i stânga, care-i dreapta…Rădăcinile comunismului şi liberalismului sunt comune, deci nu se poate cere o judecată diferenţiată, celor care sunt asemenea, în Duh/Educaţie şi…Mamă…!

O cu totul altă problemă este CE AR FI TREBUIT SĂ FIE (şi ce vor şi fi, cândva…), în lume, STÂNGA şi DREAPTA…?! Ei, povestea ar fi fost frumoasă, dar ne-au smuls Negustorii Globalişti minunata carte, din mână…ca unui copil care începuse să viseze dumnezeieşte…cu Eminescu (REACŢIONARUL/CEL DIN DREAPTA LUI DUMNEZEU…) dimpreună…Iată ce spune, definitoriu, Răzvan Codrescu, pe 9 februarie 2008, revista ROST, în studiul său Noţiunile politice de “dreapta” şi “stînga” – o încercare de redefinire critică din perspectivă creştină:

“<<Dreapta>> şi <<stînga>> nu sînt doar două orientări strict politice, cum se crede îndeobşte, ci ele acoperă două moduri divergente de raportare a umanului la existenţă, două weltanschauungen în sensul cel mai larg al cuvîntului.

Astfel, dreapta este principial spiritualistă, raportînd ordinea imanentă la o ordine transcendentă; ea nu dispreţuieşte valorile materiale, dar nici nu le absolutizează, recunoscînd primatul valorilor spirituale şi, în consecinţă, primatul culturii asupra civilizaţiei. Stînga, dimpotrivă, este principial materialistă, în mod adeseori nedisimulat şi chiar ostentativ, ignorînd sau chiar dispreţuind spiritualitatea, promovînd o cultură laică şi chiar atee, în subsidiarul unei civilizaţii utilitariste. (…)Tocmai dintr-o superioară responsabilitate morală, omul de dreapta dă întîietate <<îndatoririlor>> (fiind mai dispus la sacrificiul de sine, care-i o formă de <<eroism>>existenţial astăzi pe cale de dispariţie), pe cînd omul de stînga este preocupat mai ales de <<drepturi>> (propter imbecilitatem generis).(…) (n.n.: observaţie deosebit de pertinentă şi al cărui adevăr dramatic şi cu consecinţe criminale se regăseşte, peste tot, în zona lui <<correctness political>>, de azi…)

Dreapta e tradiţionalistă sau conservatoare, în vreme ce stînga se vrea progresistă şi revoluţionară. (…) Uneori limba e mai realistă decît noi: celor gata să exalte <<revoluţia>> şi să dezavueze <<acţiunea>>i s-ar putea reaminti, în treacăt, că revolutio înseamnă <<întoarcere înapoi>>, în timp ce reactio este <<facere din nou>>, <<schimbare>>, <<primenire>>…(…) În virtutea realismului ei, dreapta apără ordinea ierarhică, în vreme ce stînga, în virtutea idealismului ei, este zgomotos egalitaristă. Creaţia lui Dumnezeu este structurată ierarhic pe toate nivelurile, de la lumea îngerilor pînă la regnul mineral.(…) Izvorîtă întotdeauna dintr-o tradiţie naţională şi erijîndu-se în apărătoare a ei, dreapta s-a definit, încă de la origini, dar cu deosebire în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (<<secolul naţionalităţilor>> şi prima jumătate a secolului XX (epoca marilor autoritarisme etnocentriste, înghesuite uneori abuziv sub eticheta de <<fascism>>), ca o direcţie politică naţionalistă, opusă programatic (nu doar politic, ci şi cultural) stîngii internaţionaliste sau cosmopolite. (…)Se înţelege că dreapta nu poate fi altfel decît elitistă, nu din lipsă de consideraţie faţă de popor, ci tocmai din răspundere faţă de acesta. Unui popor îi va merge cu atît mai bine cu cît va fi condus/călăuzit de oameni luminaţi, morali şi competenţi, stimulaţi şi respectaţi ca atare. O elită naţională este un dar pe care Dumnezeu îl face unui popor, iar poporul se înnobilează şi respiră prin ea ca Biserica prin sfinţi. (…)Stînga, dimpotrivă, este ostentativ populistă, dar discursul ei demagogic şi lozincard trădează mai degrabă iresponsabilitatea civică decît consideraţia faţă de demos. Pentru stînga, poporul se preface în massă electorală sau în massă de manevră.“

Suntem decepţionaţi a spune că, din păcate, dacă schiţa lui Răzvan Codrescu corespunde (şi corespunde!) perfect unei confruntări ideal-spirituale, CU TOTUL REALE, ÎN DOMENIUL DUHULUI (“invizibil”…)! – este încă extrem de departe ziua când termenul pozitiv al acestei scheme – “DREAPTA” conservatoare de calitate spirituală, vitalist-reacţionară, re-îndumnezeitoare de om – va birui pe planeta “vizibilă” Terra. Dar…ceea ce ştim (conform Înaltei Ştiinţei Spirituale a Sfintelor Scripturi!), pe deasupra de vremi şi dincolo de “somnifere/hipnoze de masă” şi de rele-voinţe – este că, împotriva mlaştinii Stângii, DREAPTA LUI DUMNEZEU SE VA ÎNTINDE, BIRUITOARE ŞI MÂNTUITOARE, PENTRU OM ŞI LUME!

_____________

ITALIA STALINISTO-FASCISTĂ ŞI… «HADÂMBII NOŞTRI» CONDUCĂTORI…

Joi, 15 noiembrie 2007, consulul nostru la Torino, Alexandru Dumitrescu, îi întreba, ofuscat şi în culmea mirării, pe ziariştii noştri din ţară: “Cum să ne permitem, noi, să-i întrebăm pe poliţiştii italieni?!”, în legătură cu acţiunea lor din hotelul unde a fost agresată, moral, verbal etc. actriţa româncă Laura Vasiliu?”

Doamne, dar ce misiune alta, mai importantă, decât să-i apere pe cetăţenii ţării sale, aflaţi pe pământ străin (…din ce în ce mai străin şi mai bestial de ostil…), are un consul? Să culeagă floricele cu specific local, să-şi numere păduchii din suflet… – ori care?!

Această atitudine de scârboasă şi revoltătoare laşitate a produs, ca reacţie, din partea italiană, un filmuleţ de câteva minute, pe TV Italia 1 (al lui Silvio Berlusconi!… – ”apostolul””extremei drepte italiene, alături de Alessandra Mussolini, dar, aparent paradoxal, şi “gând la gând cu bucurie”, cu “stângistul” premier Romano Prodi…!), dat pe televiziunile româneşti, timid, întâi pe 18 noiembrie 2007, apoi, doar la Antena 3 (Sinteza zilei), luni, 19 noiembrie 2007, ora 22…Un filmuleţ de o violenţă antiromânească UNICĂ!!! Pe de o parte, amintea de filmele de propagandă războinică nazistă, din timpul celui de-al doilea război mondial… – dar, pe de altă parte, amintea de “înfierările, cu mânie proletară”, din cadrul proceselor staliniste, în care procese verdictul de CONDAMNARE se dădea cu mult înainte de intrarea în sala de tribunal…Nu ştiu dacă dezvăluirile ziarului “Ziua”, prin care ni se sugerează că, în spatele “scenei” s-ar afla Rusia ( personal, nu sunt decât parţial de acord, cu această teorie … – din moment ce şi Anglia, Spania, Franţa etc. pornesc prigoana contra românilor din aceste ţări…) – sunt reale – dar ancheta ziariştilor români, care a dezvăluit că muniţia folosită pentru uciderea şi rănirea şi intimidarea românilor din Italia aparţine armatei şi Serviciilor Secrete Italiene, şi că, în baza de date a Poliţiei Italiene nu exista NICIO LAURA VASILIU “TRAFICANTĂ DE MINORI”…da, cu asta sunt perfect de acord…pentru că se înscrie în logica desfăşurării faptelor!!! Da, văzând că România nu mai este “Stat”, ci doar o fantoşă jalnică, numită, impropriu, “Stat” – italienii au pus toate “tunurile” propagandei şi intimidării/înjosirii/exasperării pe români…chiar români-cetăţeni români, chiar români-celebri români…

De ce filmuleţul mi-a adus aminte de procesele staliniste, ale anilor ‘20-’30, din Rusia, şi ale anilor ‘50 din statele satelite URSS-ului? (…nu le-am cunoscut direct, fireşte, dar membri ai familiei mele au fost victime directe ale acestor procese… – şi mi-au povestit cum se desfăşurau…):

a-pentru că, după ce au apărut câţiva italieni (vreo 5-6), dintre care jumătate ne numeau pe noi, românii, “bastarzi”, iar restul ne probozeau cu epitetele de “fiinţe primitive”, “monstru”, “animele”, “nenorociţi şi cretini” – au fost scoşi “la rampă” români-români, din Italia, şi puşi să “supraliciteze: sub cuvânt că se refereau la nişte oameni “scoşi înafara legii” (dar până şi cei aşa-zis “scoşi înafara legii”, tot de lege trebuie apăraţi, sub prezumţia de nevinovăţie, apoi anchetaţi şi dovediţi, “fără urmă de îndoială” – ceea ce nu s-a petrecut în niciunul dintre cazuri!!! – …6 inşi intră într-un bar din Roma, strigând, în italiană, şi devastând barul…concluzia: “Erau români!!!” – deci, românii sunt identificaţi nu după paşaport/acte, ci sunt identificaţi cu orice faptă negativă de pe teritoriul Italiei, iar nu cu vina lor…dacă or fi având-o!!! – nimeni nu poate nega că, din cca. 2 milioane de români, nu vor fi fiind, cum zic italienii, şi vreo “2729” infractori” – dar întâi dovediţi-i, judecaţi-i etc., nu urlaţi bestial, ca gibonii!!!) – românii chemaţi în studiourile TV Berlusconi (cine ştie ce târg au acceptat, anterior… – trebuie să ne fie permisă susceptibilitatea, după atâtea acuzaţii globale, nedrepte, revoltătoare…) – şi producând, şi românii respectivi, nişte urlete “giboneşti”, exact după modelul italian-stalinist…;

b-pe timpul proceselor staliniste din URSS şi statele satelite – şi amintiţi-vă şi pe “Fenomenul Piteşti”!!!!! – cei din sală erau obligaţi să se prefacă “Dunăre de mânioşi”, şi să “înfiereze cu curaj” (faţă de cine “curajul”? – faţă de cei din boxa acuzaţilor care, invariabil, erau aduşi în lanţuri?!) pe “şerpii”, “bandiţii şi criminalii” etc. – apoi, înşişi “inculpaţii”, nu pentru a li se micşora pedeapsa”, ci pentru “a da bine” la procesul de înjosire a omului…erau siliţi să spună tot felul de prăpăstii, “autoînfierându-se”…(amintiţi-vă de mărturiile celor “re-educaţi de Ţurcanu şi ai lui, la Piteşti, cum erau siliţi să “mărturisească”: “mama e curvă”, “tata e criminal” etc.etc.).

Păi, “românaşii” chemaţi la postul berlusconian Italia 1 spuneau, parcă cu disperarea de a-i întrece în ticăloşia insultelor pe italienii “pescuiţi” de pe stradă (pariez că “românaşii” cu pricina nu prea aveau actele de şedere “în regulă”…sau vor fi fost scoşi, special, din temniţe…): “Idioţilor! Împuşcaţi-vă!” “Animalelor!” “Imbecililor!” “Toţi în închisoare!”…(…bine, acuma trebuie să recunoaştem că urmau, de fapt, un “drum deschis”: urmau “linia Cioroianu”, cu “lagărul” lui din pustiu, “dintre Alexandria şi Cairo”…).

Şi ce-aţi mai vrea de la românii intraţi în UE, italie-naşilor?! Să declarăm că Al Capone a fost român, că Familia Gambino se numea, de fapt, Gambinescu, că Jack Spintecătorul s-a născut la Crevedia, că …?!

Acest neo-stalinism, de care am mai făcut vorbire şi în legătură cu SUA, devine obositor…Italienii nu acţionează de capul lor, asta e clar…Şi convingerea noastră, în legătură cu un complot suprastatal, “globalist”, cu scopuri, în primul rând, mistico-politice, iar nu doar economice(că doar nu e prima oară, în ultimii 17 ani, când şubreda Italie se află în recesiune economică!) – se va verifica, nu doar prin ziarul Ziua, dar chiar şi pe căi mult mai demne de crezare, cât de curând…

Până atunci, reiterăm propunerea ca românii (câţi vor mai fi rămas cu demnitate în ei…) să revină în ţară, cât mai degrabă, şi să considere că UE a fost şi va rămâne o sumbră păcăleală…Oricât de grea ar fi viaţa în România, oricât de multe “scroafe” s-au căţărat prin plopii româneşti…măcar nu rişti (decamdată!) să-ţi explodeze ciorba din blid…să te scuipe în frunte fitecine, şi cu „acordul deplin al autorităţilor statului”!!!… – să te ia la ciomăgeală şi la măcelăreală, când le convine, nişte neisprăviţi de macaronari…Nu mă refer la toţi italienii, deşi cam toţi sunt victima unei grosolane manipulări cu “insecuritatea prin emigranţi”… – deşi, dacă n-ar fi nişte mancurţi aproape perfecţi, unii italieni şi-ar da seama cât de mult au ajutat economia “răznită”, a unui popor italian în derivă politico-economică (scindat aproape total între Nordul instigat de Umberto Bossi-Liga Nordului, şi Sudul controlat de Mafia calabreză şi siciliană…) – aceşti emigranţi “sclavizaţi”, cu lucrul lor “la negru”…Dar italienii, în prea mare/îngrijorătoare majoritate, trag cu ochiul la …Alessandra Mussolini şi “bossul” Berlusconi, ca să ghicească un promiţător zâmbet pe faţa lor de “naşi”…laşi…

Până atunci, nu încetăm să ne arătăm totala greaţă faţă de făţarnicii hadâmbi care, cică, “ne conduc”…În timp ce ţara-România şi românii – ARD!!! …(de ruşine, revoltă şi neputinţă!) – ei îşi piaptănă chelia…cu cochetăria unor babe senile şi “alzheimer-iste”, gungurind, pe toate posturile TV, despre “votul uninominal”…dar nesuflând prea multe vorbe despre alegerile europarlamentare…pentru că s-a văzut cum ne trădează (voit sau impus de UE!), grupul PD-România (!!!), din grupul PP, din Parlamentul de la Bruxelles…votând cu…Italia neo-fascistă, în loc să-şi apere Neamul lor Românesc…Încă o dată: ne ştim uscăturile, nemernicii etc., ne ştim defectele de popor în istorie (defecte care nu întrec, în niciun caz, defectele altor popoare!!!) – …noi nu acceptăm modelul SUA, care numai nu şi-a felicitat militarii-ucigaşi, pe tărâm românesc, ai lui Teo Peter şi Virgil Brescan… – dar nici NU ACCEPĂM SĂ FIM COBAII UNUI EXPERIMENT (de mult plănuit, de “Oculta Mondială”!) AL UNEI DICTATURI FASCISTO-NAZISTE SUPRASTATALE/GLOBALIZATE!!! (…cu largul concurs al „hadâmbilor” noştri, care-şi zic „conducători”…).

_____________

„PE-AL NOSTRU STEAG E SCRIS UNIRE“ – NUMA-N DEZASTRU ŞI-N NENOROCIRE

Eu ştiu de ce dl Sarkozy numai a aruncat o ocheală, şi, pe loc, a şi ştiut unde să ne trimită fiii (120 de „bucăţi”…), transformaţi în mercenari ai cui vine mai degrabă la Bucureşti: NE-A VĂZUT STEAGUL!

Păi, cu-adevărat, de când cu tâmpenia scoaterii („decupării”…) stemei de pe steagul României – steagul României a devenit, de fapt…STEAGUL CIADULUI!!! D-aia trebuie să le plătim ciadienilor dreptul de „folosinţă de steag”, prin…120 de bucăţi „carne de tun”/”căptuşeală de stomac de canibal”!!! Şi astfel, ne-am făcut „fraţi de fleică”…(„Frăţia Fleicii”…) cu ciadienii…să le pacificăm, noi lor, canibalii…că ne lasă, ei nouă, pânza de steag… Mi se pare un târg/troc corect… – ca-n vremurile bune şi prospere ale colonialismului (bine, acuma nu mai spun că România a devenit subiect de colonizare de mâna a…doua: colonizaţii francezilor ne vor coloniza – prin înfrăţire, cum altfel? – steagul…Francezii pe africani, africanii pe români…S-a mai pus la socoteală şi o fantomă de …”gaz” – Proiectul Nabucco…O splendoare de model de demnitate traco-getică, ce mai!!!). Să ne-nvăţăm minte să ne mai ţinem steagul pe-acasă – şi cu semnele distinctive pe el! Dar, pot paria un miliard de euro bancheresc, contra un „fâs” şmecheresc, că nu vom învăţa nimic, niciodată…sau NU, în următorii o sută de ani…

„Pe-al nostru steag e scris unire,/Numa-n dezastru şi-n nenorocire”…

Dar lasă, că, dacă-i vorba de „nenorocire”, Sarkozy a venit ca s-o vestească-ndeaproape, faţă către faţă, duh către duh”…: „Kosovo va fi independent!” – deci „aspirat”, imediat, de „Albania Mare”…Asta, ca să dormim liniştiţi (anesteziaţi…), în ziua când va fi declarat şi Ardealul nostru… „independent” (de patria-mamă…- ce atâtea mame: una bună, şi aia ungurească!)…că, prin „euroregionalizare”, deja ne spune „au revoir”…cu faţa şi cu…”pieptul de aramă”, îndreptate către „aspiratorul” numit „Ungaria Mare”…(Să ne amintim de referendumul din primăvara trecută, pentru „autonomia Scaunelor Secuieşti/Seklerland”…dar să nu uităm şi de pregătirea, prin legea lui „restitutio in integrum”: în Ardealul dinainte de Marea Unire, înafară de grofii maghiri şi de uniaţii trădători, nu prea se ştie a fi fost vreun mare proprietar de pământ ardelenesc – ortodox român!!! Şi, de cum au venit grofişorii şi uniaţii să revendice pământul arabil ardelenesc, li l-am şi dat, TOT!!!…”in integrum”…ce să ne mai încurcăm cu atâta pământ?!…românul poate locui şi-n aer/văzduh, până la următoarea restituire, care va fi, probabil, după mintea lor – …ŞI DE CERURI!!!…”Pe boltă, sus, e mai aprins/La noi, bătrânul soare,/De când pe plaiurile noastre/Nu pentru noi răsare…”). Dar, las’ dacă nu va fi un haos pe cinste, şi prin zona lor-vestitorilor: vreo trei Spanii „independente”, plus o Italie frântă de şale, plus…PLUS!!! – lasă, că ştim noi…şi ştiţi, mai bine, VOI!!!…Şi astfel se va-ntări, BETON!!!… – UE-ul, în faţa celuilalt model de unitate întru Babel/babilonie: SUA…

…Acuma, ştiam noi bine că laboratoarele masoneriei fabrică tot felul de mutanţi…dar parcă mutantul Tomislav Nikolič e mai suspectabil decât toţi…Bine, frate, te dai mare „opozant”, apărător, pe viaţă şi pe moarte, al Kosovo-ului – şi, când vezi pe ecrane (c-aşa-s azi „revoluţiile”triumfătoare: pe ecrane…!!!) „scorul” provizoriu (când nici nu începuseră să fie numărate voturile!!!), 51 la 49, în favoarea vestitului „american” Boris Tadič – gata, tu te şi grăbeşti să accepţi victoria taberei trădătoare de ţară – şi-l feliciţi pe cel care va da „dracului pomană”, Kosovo-ul?! Păi, exista o miză (…parcă ziceai că „supremă”…): „INIMA SERBIEI”, „LEAGĂNUL (de formare a…) SERBIEI… – …ori, poate, din 1999 şi până azi, au reuşit „planurile Habsburg” să-i cocoşeze pe eroii care-şi puneau ţinte de cretă pe case, scriindu-le americanilor năvălitori …din aer: „Loviţi aici!” …?!Când stai să-i asculţi pe tinerii Serbiei, azi, pe străzi – crezi că ai nimerit într-o ţară a Omului-Burtă: „Votez pentru ca să ne fie bine! – Să intrăm în UE, unde ne va fi bine!”…(…Dar ţării voastre nu ar trebui… „să-i fie bine” – cu prioritate?!). Păi, ziceaţi parcă (şi istoria, câtă va mai fi rămas, şi la voi, ca şi la noi… – confirmă…) că …Kosovo…aşa şi pe dincolo… – ori azi nu mai sunt la modă „inima” şi „leagănul”?! Azi, trăim doar cu burta, şi ne punem copiii, la adăpost, în seiful băncii…?!

Doamne, apără şi păzeşte! Am ajuns să ne unim/lipim nenorocirile – nenorocire-lângă-nenorocire!!! – şi să cântăm dinăuntrul lor, veseli ca handicapaţii mentali, cântecèle de adormit copiii…pardon, mutanţii!!!

_____________

DESPRE PARADA „GAY“-LOR

AVERTISMENT TRĂDĂTORILOR sau: Lepră, Stat şi Poliţie, în România „modernizată”…

Niciodată parcă, până azi, la „parada gay-lor”, din după-amiaza zilei de 24 mai 2008 („Ediţia a V-a”…!!!…Satana, editat pentru a V-a oară, în „tipografiile” globaliste…), n-a fost mai sfidător de evidentă trădarea guvernanţilor faţă de cei guvernaţi, în România „modernizată” – guvernanţi pripăşiţi pe la posturile lor decizionale NU PRIN VOT DEMOCRATIC, ci prin comandamente ale Guvernului Mondial (vă rugăm să nu vă mai obosiţi să afirmaţi că „fantasmează”, cei care vorbesc despre „complot mondial, împotriva României”: curioşii, poliţiştii, sereiştii etc. – toţi zăvozii/”copoii” puterii… vorba lui Grigore Alexandrescu…n-au decât să ne facă o vizită …de curtoazie, se-nţelege…pentru a le arăta noi tonele de dovezi-documente, pe care le deţinem, despre acest complot ABSOLUT REAL ŞI ÎN PLINĂ DESFĂŞURARE CATASTROFICĂ, PENTRU TERRA…).

Facem apel la bunul-simţ şi la ultimele tresăriri de luciditate, de care mai este în stare acest neam, ACUT VIZAT de Oculta Mondială!!!

Da, este oribil, să vezi leproşii făcând paradă, prin mijlocul cetăţii!… – fără steagul negru al avertizării trecerii lor şi fără fumigaţiile de rigoare, prin care să fim ocrotiţi noi, cei teferi… – da, este coşmaresc să vezi monştrii care ies din hăurile păcatului lor abisal, aducător de stingere a spiţei umane… – şi scuipând pe oamenii normali… – pe monştrii abisurilor morţii, solicitând, nici mai mult, nici mai puţini, decât dreptul de a arunca cu bubele leprei „umede” (un botez pe dos…satanic!), peste Neamul Românesc: adică, solicitând „dreptul la căsătorie interhomosexuală” şi „dreptul de adopţie” – adopţie a copiilor noştri, a copiilor Neamului Românesc!!! Pentru ca să-i iniţieze întru putrefacţie şi moarte/stingere apocaliptică!!! Da, căci consecinţa clară şi indubitabilă a dobândirii acestor „drepturi” (?! – dreptul de a aneantiza Neamul/SPECIA!!!) este stingerea seminţiei româneşti/omeneşti (priviţi la dezastrul demografic din Ţările Nordului, unde aceste „drepturi” au fost acordate, cu mulţi ani în urmă…şi Norvegia, Suedia, Danemarca, Olanda, Finlanda, din pricină că nu mai au oameni, au trebuit să renunţe la asigurările sociale cele mai strălucite/lăudate din lume…: concedii de natalitate până la 18 ani…păi, dacă nu se mai nasc copii…păi, dacă nu mai are cine munci…şi vin românii şi bulgarii…încă…să înlocuiască forţa de muncă băştinaşă aneantizată, prin DREPTURILE DESCREIERĂRII!!!…).

NU, DLE BĂSESCU, NU SE VA REALIZA, ÎN ROMÂNIA, PROCENTUL DE HOMOSEXUALI, PE CARE L-AI PROMIS LA „ÎNALTA POARTĂ”, DE LA WASHINGTON – … ca să te ungă preşedinte…nefericit Iudă…!!!

Da, este inadmisibil să acceptăm blasfemierea Strămoşilor Sfinţi ai Neamului – blasfemierea istoriei noastre virile, prin daci şi romani, prin Decebal şi Traian (care Traian, fiind un vajnic iberic, n-avea cum împrumuta „moda siriacă”): „De la Decebal şi Traian încoace, am învăţat mişcarea gay!” – scria pe cearşafurile păcatului contra Duhului Sfânt… Dacă un scopit, precum Stelian Tănase, dar şi dl Chivu, invitatul său, de la Realitatea TV, pot trece cu uşurinţă – DE FAPT, CU ŞENILELE AMERICANE!!! – peste blasfemie…dacă un dobitoc şi lingău patentat, ca Stelian Tănase, poate să ne insulte Neamul/Ţara, nu doar acceptând că suntem popor de stârpiciuni, ci spunând, cu guriţa dumnealui, că suntem un popor/o ţară de „retardaţi” : cică de aia nu acceptăm noi căsătoriile interhomosexuale…că suntem „o ţară de retardaţi”…(ia închipuieşte-ţi, libidinos unsuros, că spermatozoidul tatălui dumitale ar fi intrat nu în ovulul unei mame autentice, ci în posteriorul unei „mame” cu barbă şi testicule…nu-i aşa că ne-ar fi scutit, acea „manevră spermatică”, de a mai vedea mutra ta scârboasă, pe „sticlă”…???!!! – …ar fi fost, probabil, singurul folos al „homosexualiadei” turbate, ordonate de Oculta Mondială…!…Retardat te-ai dovedit dumneata, dle Tănase, tocmai prin afirmaţia injurioasă/blasfematorie, ABSOLUT FĂRĂ ROST ŞI PROVOCARE… afirmaţie nu doar la adresa Neamului, ci CHIAR LA ADRESA PROPRIILOR DUMITALE PĂRINŢI!!!)… – revenim: dacă toţi avortonii aştia din unele televiziuni pot trece, cu insulte, blasfemii şi glume sinistre, peste momentul de azi – NOI NU!!!

Da, poate că, totuşi, multe am fi îndurat…dar UNA nu! Toate au ilustrat mizeria moral-spirituală, în care vor să ne arunce, dublând-o pe cea materială, fel de fel de secături şi de şacali…

Dar ca toate acestea să se petreacă prin complicitatea PE FAŢĂ a guvernanţilor, care au trimis 2. 000 (DOUĂ MII!!!) de poliţişti („gay”-ii erau cca. 200…), cu autoblindate enorme, cu cca 100 de maşini ale Poliţiei şi Jandarmeriei Române…să-i ocrotescă pe nişte monştri puturoşi, stârpiturile pământului (dinainte condamnaţi de Dumnezeu la Focul Atotnimicitor al Sodomei şi Gomorei!), ieşiţi sfidători, exhibându-şi puroaiele… – din vizuinile în care ar fi trebuit să-şi plângă, în genunchi, păcatul lor GROAZNIC DE HÂD/la culme de respingător, şi să-L roage pe Dumnezeu să le dea tărie să se abţină de la apucăturile greşos-pidosnice („de-a-ndosulea”, cum se zice în 10001 de nopţi…)… – ei bine, la asta nu ne-am fi aşteptat…

Erau, deci, 10 poliţişti la 1 „gay”…Dle Ministru Cristian David, dar de ce n-au fost 10 poliţişti în jurul lui Crulic, în Polonia???!!! N-ar mai fi fost cazul să-i vedem sicriul sigilat, bietului tânăr, despre a cărui prezumţie de nevinovăţie nu s-a prea vorbit, în atât de democratele state masonice, Polonia, respectiv România… – sau ne-nşelăm noi?! Nu cred…De ce, dle David şi dle Cioroianu (ex-ministru la Externe…) şi dle Tăriceanu (care nu-ţi dă demisia nici dacă te-nsori cu un homosexual…), n-aţi trimis zece poliţişti, să-l păzească pe românul care… „s-a aruncat” (??? – …nu facem decât să-i cităm pe cei „din cizmă”…) de la etajul 8 al unei secţii de Poliţie din Italia…voind să tragă în piept aerul italian îmbălsămat de portocali, fireşte…?!

De ce nu s-au postat 10 poliţişti în jurul lui Victor Săhleanu, liderul sindical de la Tepro-Iaşi, despre care se ştia că este „în vizorul” mafiotului ceh Priplata…care i-a şi dat plata”…pentru curajul său martiric, de a spune /apăra ADEVĂRUL SĂRACILOR OBIDIŢI, în pofida guvernanţilor distrugători de ţară (tot liberali, pedişti….plus ţărănişti…) …iar Priplata, care nici el nu avea în jur 10 poliţişti (foarte necesari!), a făcut un voiaj deosebit de plăcut, înapoi în Munţii Tatra…?!

De ce Poliţia Română nu are grijă decât să apere DETONATORUL MORŢII NEAMULUI ROMÂNESC, să nu cumva să nu-şi facă datoria funestă…şi n-are şi grija hoţilor, bandiţilor şi criminalilor, care trădează şi jefuiesc ţara asta, de 18 ani, dinafară şi dinăuntru, de se miră şi străinii cât de bogată poate fi România, de n-a fost furată şi de pe hartă…?!…Nici în jurul lui Omar Haissam, băgăm noi de seamă, n-au fost chiar 10 poliţişti…de a scăpat, „teroristul” mafiot prezidenţial (s-ar putea, în ritmul acesta de ticăloşire a României, să devină şi prezidenţiabil, Haissam acesta.. – ba chiar şi preşedinte sadea, al Românei…ce să ne mai mire…căci se formează, în fruntea României, adevărate DINASTII DE HOŢI/criminali, alogeni, pentru a se acoperi unul pe celălalt, în vecii vecilor…).

NU, Poliţia României are grijă de homosexuali şi de hoţi/criminali/trădători de ţară, ca de ochii din cap…Păi, nişte sărăntoci şi oameni oneşti, dacă ar veni la cârma României (dar are grijă de „alegeri” Washingtonul, ca şi în 1990, 2006, 2004…”şi eţetera”, vorba lui Farfuridi…) – oare ar mai avea poliţiştii lefurile alea astronomice?….bineînţeles că nu!…atunci, „se orientează”, bieţii de ei… – şi dacă „invită” pe cineva (NU ARESTEAZĂ, NU REŢINE: EA, POLIŢIA ROMÂNĂ, INVITĂ!!!) la secţie, aceştia sunt cei cca. 26 de oameni normali (MAJORITATEA TINERI, O, TU, RETARDATULE MODERATOR BLASFEMATOR, DE LA REALITATEA TV!!! – ştii cât mă bucură această reacţie tinerească, şi-mi dă speranţă că „nu-i dracul atât de negru”…) – unde-i invită, deci?!… – la secţie! („despărţire”, cum zice Nae Ipingescu)…pe cei care-şi exprimau non-aderenţa la NEBUNIA MORŢII, INFILTRATĂ DE SUA ŞI ÎN ROMÂNIA…după experimentul San Francisco, cu SIDA, din colonia de „gay” de acolo…

Ce putem noi face, în faţa acestui val de sfidare agresivă, venită nu atât din partea devianţilor puhavi, circari jalnici (majoritatea, din mediile parazitare ale ţării), analfabeţi şi boiţi ca brezaiele…şi puturoşi, întru putreziciunea lor de hoituri ambulante, zombi siniştri… – cât din partea „teferilor” care ne conduc, conduc destinele Ţării şi Neamului?! …şi aceştia din urmă o fac ÎN POFIDA REALITĂŢILOR „CARE TE IAU DE OCHI”: niciodată ROMÂNII nu vor fi decât ceea ce Dumnezeu a hotărât – adică, bărbaţi virili şi femei-mame iubitoare…

Nu ştim…Privim în gol, de data asta. De peste tot, prin agenţii trădării interne, se furişează tot mai mulţi şi mai fojgăitori şi mai obraznici agenţi ai jafului şi crimei, din exterior…Deci, statul nu ne mai apără, pe noi, elementele sănătoase şi productive, ci se alătură opiniei externe (exprimate de criminalul moral Emil Hurezeanu, mai zilele trecute, precum că „Dumnezeu a decis ca sărăntocii să moară”… – de foame, sau altfel…spre exemplu, prin sterilitate…). „Statul <<român>>” (aşa-şi zice…) devine complicele cel mai activ al extincţiei Duhului Naţional Românesc!!! Să ne facem dreptate singuri, ca-n Vestul Sălbatic?! Nu se poate, dacă ţinem la ţara asta…Nu acceptăm haosul/anarhia/anomia – pentru că suntem creştini, or, creştinismul, prin Hristos-Dumnezeu, apără Legea. Dar nu pe cea strâmbă/distructivă, ci pe cea divină/demiurgică!!!

Şi atunci, singura soluţie care se prefigurează, în cazul în care conducătorii noştri de trei parale nu ne părăsesc (că de îndreptat la caracter…”lupu-şi schimbă blana, dar năravul – BA!”) – ESTE NESUPUNEREA CIVIL-RELIGIOASĂ!!! „Preoţi cu crucea-n frunte” („căci oastea e creştină!”), e timpul să ajutaţi acest Neam! Aţi mai greşit şi voi, sfinţi părinţi, aţi mai amânat, aţi prea tolerat pe Satana.., dar am ajuns la capătul logicii umane – şi trebuie să ne-ajutaţi s-o redobândim, ACUM, pe cea DUMNEZEIASCĂ!!!…Toate vi se vor ierta şi uita şi spăla, în faţa Lui Dumnezeu, dar şi a oamenilor, dacă, ACUM, vă veţi împlini, în sfârşit, chiar şi cu preţul martiriului, MISIUNEA DUMNEZEIASCĂ!!! Credem că, în sfârşit, trebuie să se pună capăt, definitiv, dominaţiei Satanei, prin statul ateu/masonizat. Noi detestăm „revoluţia continuă”, revoluţia de tip violent-fizic, comunistă – dar agreăm şi considerăm că a venit vremea REVOLUŢIEI SPIRITUALE, urmare şi împlinire a celei de pe Golgota, a Celui care a ştiut când vine vremea să lase de-o parte blândeţea, şi să ia biciul!!! Căci Satana nu ştie de blândeţe, ci doar de pustiul iluziei şi al distrugerii… – deci, TOLERANŢĂ ZERO, FAŢĂ DE SATANA! „RETRO, SATANAS!” – vom striga, cu toţii, dimpreună cu Hristos, noi, cei care încă suntem în spiritul naţionalist al lui Eminescu şi Andrei Mureşanu.

Evenimentele incredibile, prin dedesubturile lor semnificative, din după-amiaza zilei de 24 mai 2008, au grăbit, ceeea ce oricum trebuia să se întâmple, cândva: revelarea necesităţii TRECERII, LUCIDE ŞI BINE CHIBZUITE, A ROMÂNIEI, LA STADIUL SPIRITUAL/POLITIC (…dar „politica” înţeleasă de la „polis”/cetatea sacră – contrar sensului impersonal/nonidentitar, dat şi impregnat, cu forţa, de Masonerie!) TEOCRATIC. Ori asta, ori dezintegrarea (de la sine, de-acum, căci toate au luat-o la vale, în România…) ţării şi transfigurarea Neamului-cu-Propensiuni-spre-Paradis, într-o hoardă de cimpanzei, răspunzând doar la impulsul circăresc, din arena de dresaj: „hop-la!”

_____________